D I S C U R S U L
susţinut de
preşedintele României, Traian Băsescu,
la conferinţa organizată de
„The German Marshall Fund of the United States”
cu prilejul vizitei oficiale pe care şeful statului român a efectuat-o la sediul NATO din Bruxelles
(German Marshall Fund, Bruxelles, 31 ianuarie 2008)
Distinsă audienţă,
Doamnelor şi domnilor,
Summit-ul de la Bucureşti va fi probabil cea mai mare reuniune din istoria Alianţei, cu o agendă complexă şi formate diverse ale reuniunilor. Ne pregătim să întâmpinăm la Bucureşti aliaţii NATO, vecinii, partenerii şi contributorii din zona euro-atlantică şi chiar de mai departe. Ne aşteptăm să găzduim în Bucureşti un mare număr de delegaţi, inclusiv înalţi reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale, ai cercurilor academice şi jurnalişti ce vor lua parte la diferitele evenimente şi întruniri ce vor avea loc în marja Summit-ului.
După cum bine ştiţi, principalul subiect de pe agenda Summit-ului va fi extinderea şi dezvoltarea parteneriatelor. Vom fi mândri să deschidem o nouă uşă către NATO la Bucureşti. Aceasta va fi o decizie politică, bazată pe realizările şi performanţele fiecărui stat candidat, precum şi pe contextul regional aflat în continuă schimbare. Această schimbare izvorăşte dintr-o nouă percepţie asupra vecinătăţii, a unei noi înţelegeri a oportunităţilor şi provocărilor comune. Ne aflăm într-un moment de cotitură pentru Balcanii de Vest. Ancorarea regiunii vecine a Balcanilor serveşte, de asemenea, şi politicilor Alianţei. A sosit timpul ca Macedonia, Croaţia şi Albania să se alăture României, Bulgariei, Greciei şi Turciei, în flancul sudic-estic al NATO. Dorim să întâmpinăm noii membri ai Parteneriatului pentru Pace, Bosnia-Herţegovina, Muntenegru şi Serbia, cu ocazia primei lor întâlniri cu liderii Parteneriatului Euro-Atlantic şi să le fim alături în efortul lor de a-şi dezvolta relaţiile cu NATO.
Cu toate că există aceste perspective promiţătoare, încă ne confruntăm cu o provocare majoră în Balcani. Problema Kosovo nu şi-a găsit încă un răspuns. Ar trebui să privim cu maximă atenţie la modul în care Kosovo ar putea conferi un nou înţeles organizării administrative a minorităţilor naţionale, oriunde acestea s-ar afla. Susţinând această abordare, oamenii politici ar trebui să fie conştientă de faptul că sprijină conferirea de drepturi colective, un concept care contravine standardelor europene şi internaţionale acceptate şi ar putea crea un precedent periculos. În aceste circumstanţe, ce mesaj transmitem noi societăţilor multietnice? Sau celorlalte state care fac faţa disputelor interetnice sau conflictelor îngheţate?
În opinia noastră, oricât de bine conduse ar fi intervenţiile umanitare în timp de război, pacea ar trebui să fie însoţită de lege şi ordine, devoluţie a puterii politice şi respectul pentru minorităţile naţionale şi, după caz, monitorizare internaţională. Altfel, am redeschide discuţia asupra Cartei ONU şi a Actului Final de la Helsinki.
Din punctul de vedere al României, în absenţa unei rezoluţii a Consiliului de Securitate şi/sau a unei înţelegeri bilaterale dintre Belgrad şi Priştina, ţara mea nu va putea recunoaşte o declaraţie unilaterală de independenţă a Kosovo. Oricare ar fi rezultatul, următoarele câteva săptămâni sunt cruciale. Comunitatea internaţională este chemată să-şi demonstreze atât abilitatea de a răspunde aşteptărilor albanezilor din Kosovo, cât şi să facă faţă cercurilor politice şi opiniei publice din Serbia. Acesta este motivul pentru care România susţine şi este pregătită să îşi menţină contribuţia la stabilitatea regiunii prin participarea la KFOR şi la viitoarea misiune PESA.
Daţi-mi voie acum să vă împărtăşesc câteva gânduri despre Serbia. M-am întors recent de la Belgrad unde am purtat convorbiri cu Preşedintele Tadic şi cu Primul Ministru Kostuniţa. Ei trebui să facă faţă unui moment de cumpănă pentru ţara lor. Aşa cum se întâmplă cu toate ţările noastre, Serbia are o naţiune mândră, cu o cultură şi o istorie bogate şi un viitor promiţător. De asemenea, este un stat cu o importanţă crucială pentru stabilitatea şi dezvoltarea economică a regiunii. De aceea, este foarte important ca democraţia să învingă şi să se consolideze în Serbia, în următoarea perioadă. Acesta este motivul pentru care noi trebuie să fim pregătiţi să oferim Belgradului o perspectivă clară privind reîntoarcerea la locul pe care îl merită, în sânul comunităţii europene şi euro-atlantice. În acelaşi timp, populaţia Serbiei trebuie să înţeleagă că prin acest proces îi este recunoscută apartenenţa Serbiei la familia europeană. Acest proces oferă Serbiei şansa de a-şi împlini viitorul european pe baza meritelor şi a reformelor, iar nu a târguielilor de orice fel.
Doamnelor şi Domnilor,
Trecând acum la vecinătatea estică, cred cu tărie că Regiunea Mării Negre este parte a aceluiaşi proces de promovare a democraţiei şi stabilităţii şi reformelor în întreaga Europă. Guvernele şi popoarele luptă pentru securitate, pentru modernizare şi pentru o viaţă mai bună, făcând faţă conflictelor îngheţate şi criminalităţii transfrontaliere.
Aflată la întretăierea Europei, Asiei Centrale şi Orientului Mijlociu, regiunea este, de asemenea, un punct nodal pentru legăturile comerciale, energetice şi de transport. Reformele şi transformările democratice îşi găsesc drumul lor în această zonă, totuşi rămân o serie de provocări iar sprijinul NATO este în continuare necesar. NATO nu este singură în acest proces. UE şi alte instituţii europene contribuie la promovarea reformelor, dezvoltarea economică şi medierea unor problematici de securitate extrem de sensibile.
Privim încurajaţi la faptul că actorii non-guvernamentali se numără printre partenerii noştri în acest proiect. Aş sori să mulţumesc în special lui Ron Asmus şi German Marshall Fund pentru lansarea Fondului Mării Negre pentru Democraţie la Bucureşti. Fondul vine cu o investiţie valoroasă pentru consolidarea democraţiei, statului de drept şi a bunei guvernări în cadrul întregii regiuni.
De asemenea, vom întâmpina Georgia şi Ucraina la Bucureşti. Ambele doresc să acceadă în programul Membership Action Plan. Referendum-ul naţional organizat la începutul lunii ianuarie a reconfirmat puternica susţinere populară de care se bucură aderarea ţării la NATO. Georgia a realizat mari progrese, atât în ceea ce priveşte transformarea sa democratică, cât şi prin prisma contribuţiei la operaţiunile NATO. Invitarea Georgiei de a accede în programul MAP cu ocazia Summit-ului de la Bucureşti va transmite un semnal puternic tuturor georgienilor privind realizarea securităţii, prosperităţii şi democraţiei.
De asemenea, suntem pregătiţi să oferim sprijin Ucrainei în atingerea obiectivelor sale privind integrarea euro-atlantică, bazate pe o voinţă politică sustenabilă, reforme şi pe sprijinul popular. NATO ar trebui să-şi dezvolte cooperarea cu Republica Moldova, Armenia şi Azerbaijan, şi, de asemenea, cu partenerii săi din Asia Centrală, în sprijinul securităţii regionale şi euro-atlantice.
Ne dorim un Summit NATO – Rusia în care să continuăm dialogul acum, când marcăm un deceniu de parteneriat NATO – Rusia. In pofida dificultăţilor, acest parteneriat rămâne un element strategic al securităţii în zona euro-atlantice. Suntem interesaţi să implicăm Rusia într-un mod constructiv şi să continuăm cooperarea în cadrul regimului privind controlul armamentelor în Europa, cât şi în combaterea terorismului şi asigurarea stabilităţii şi democraţiei pe cuprinsul zonei euro-atlantice. Un pas important în această direcţie îl constituie îndeplinirea angajamentelor de la Istanbul de către toate statele-părţi în vederea declanşării procedurilor privind ratificarea Tratatului Adaptat al Forţelor Convenţionale din Europa.
Distinsă audienţă,
NATO a înţeles că securitatea europeană nu poate fi definită într-un sens strict geografic. Pentru a proteja securitatea aliaţilor trebuie să ne aducem contribuţia la asigurarea securităţii internaţionale. Succesul NATO în Afganistan este crucial pentru viitorul acelei ţări, pentru războiul pe care îl purtăm împotriva terorismului şi, de aceea, pentru securitatea noastră. Am realizat progrese notabile iar angajamentul nostru este ferm. Trebuie să ne asigurăm că progresul în Afganistan este ireversibil. Ca prim stat ne-membru NATO care participă în Afganistan începând cu 2002, România se alătură aliaţilor săi pentru a reconfirma, cu ocazia Summit-ului de la Bucureşti, angajamentul nostru ferm şi viziunea unitară asupra succesului, alături de partenerii noştri.
Evoluţia angajamentelor NATO au demonstrat necesitatea unei abordări cuprinzătoare a apărării colective. Consolidarea parteneriatelor NATO şi a politicii de cooperare constituie o dimensiune elementară a acestei abordări. Sperăm că Summit-ul de la Bucureşti va marca aprofundarea cooperării dintre NATO şi ONU, precum şi întărirea legăturilor cu partenerii noştri pentru securitate, Australia, Japonia şi Noua Zeelandă pornind de la interesele noastre comune.
De asemenea, ar trebui să transmitem mesajul că o Alianţă puternică şi activă ar consolida o Uniune Europeană puternică, si viceversa. Extinderea parteneriatului NATO-UE în Kosovo, Afganistan şi imediata noastră vecinătate va rămâne o prioritate pentru România, iar noi sperăm că acest proces va aduce Turcia mai aproape de Europa.
Abordarea cuprinzătoare a apărării colective presupune continuarea investiţiei făcute în asigurarea securităţii aliate. Luând în considerare proliferarea armelor de distrugere în masă şi a mijloacelor lor de lansare, credem cu tărie că statele aliate ar trebui să continue eforturile în direcţia dezvoltării unui sistem NATO de apărare anti-rachetă, complementar şi integrat cu cel dezvoltat deja de Statele Unite ale Americii. Summit-ul ar putea reprezenta un cadru potrivit pentru a se marca realizarea unor progrese palpabile în această direcţie, având ca bază solidaritatea şi indivizibilitatea securităţii trans-atlantice.
Dorim să facem un pas înainte către definirea valorii adăugate a NATO în ceea ce priveşte securitatea energetică şi securitatea mediilor informaţionale, ducând mai departe deciziile Summit-ului de la Riga. Ar trebui să accelerăm procesul de identificare a unui rol pentru NATO în acest domeniu, folosind atuurile unice ale organizaţiei şi evitând suprapunerile inutile cu alţi actori implicaţi. Acest aspect capătă o relevanţă suplimentară în contextul în care suntem martorii dezvoltării, cu un entuziasm nemaivăzut, a unor conducte menite să concureze proiectele europene Nabucco şi Conducta de Petrol Pan – Europeană (PEOP).
Expertiza NATO în reforma sectorului de apărare, managementul crizelor şi securitatea maritimă pot fi folosite pentru a oferi asistenţă în protejarea infrastructurii energetice şi a căilor de comunicaţii maritime. De asemenea, nu trebuie să uităm că preocupările legate de energie sunt în strânsă legătură cu protecţia mediului. Şi, în final, protecţia mediului creează securitate pentru oameni.
În concluzie, Summit-ul de la Bucureşti ar putea constitui o punte între angajamentele euro-atlantice şi internaţionale ale NATO, între realizările noastre anterioare şi ceea ce va trebui făcut în continuare în perspectiva Summit-ului aniversar din 2009 şi a reuniunilor ce vor urma. Ne aşteptăm ca Summit-ul ar trebui să reconfirme importanţa legăturilor trans-atlantice şi a angajamentului privind promovarea democraţiei şi stabilităţii.
Vă mulţumesc foarte mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu