Institutul "Ovidiu Şincai" recomanda alianta PSD-PNL

---

Institutul Social-Democrat "Ovidiu Şincai" a recomandat, intr-un raport de analiza politica prezentat ieri, ca PSD si PNL sa realizeze un pact de neagresiune pentru alegerile parlamentare, care sa constituie o faza pregatitoare pentru o guvernare comuna. De asemenea, in aceasta analiza se spune ca PSD trebuie sa-si desemneze candidatul la Presedintia Romaniei pana la inceputul toamnei si sa pregateasca programul de guvernare si pe cel de actiuni al viitorului Executiv. ISD recomanda ca structurile de conducere ale PSD si PNL sa abandoneze rapid retorica triumfalista pentru a se concentra pe castigarea alegerilor parlamentare si indepartarea lui Basescu de la putere.(România liberă)

Desigur, această recomandare este previzibilă ca un răsărit de soare sau, mai ales, un apus de soare pe o vreme cu ceaţă deasă. Este evident că PNL nu-şi mai poate asuma nici un rol în politica românească "de unul singur". PSD, pe de altă parte, trebuie să-şi aranjeze un avantaj majoritar parlamentar, dacă vrea să ajungă la guvernare. Din punctul de vedre al matematicii electorale există există două argumente de unire social-democrato-liberală. Mai întâi pentru că multe partide mici vor ieşi, probabil, de pe scena politică. Chiar şi constantul UDMR este în pericol de a nu mai reuşi performanţa de la europene în cazul unui procent de absenteism mai scăzut. La fel şi PRM ori PNG. Bătaia politică se duce, în asemenea condiţii, între PD-L, PSD şi PNL. Matematic, cine câştigă PNL-ul este câştigător. Al doilea motiv este râca tradiţională. Iată cum "retorica triumfalistă" se transformă în motiv. Ruptura PD-L PNL este provocată, în principal de dl prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu. PD-L, adică Traian Băsescu, nu vede şi nu simte mari impedimente de colaborare cu PNL atâta timp cât partidul nu este condus de Tăriceanu. Sacrificarea regelui ar putea duce PNL să colaboreze cu un partid popular, de dreapta, şi nu cu unul social-democrat, de stânga. Condiţia Tăriceanu pare a fi însă insurmontabilă pentru PNL. În asemenea condiţii "retorica triumfalistă" are câştig de cauză, deci PNL este împins ori spre opoziţie distinctă, ori spre alianţa cu PSD.
Lumea va întreba cum este posibilă o alianţă stânga/dreapta de asemenea avengură. Este simplu. Singurul principiu liberal adevărat al PNL-ului a fost că onoratul Guvern condus de Călin Tăriceanu nu s-a implicat cu nimic în viaţa economică, şi se pare că în România lipsa presiunii conducătorilor, a viziunilor politice, a conceptelor economice... este "de bine". Aseară am auzit un poet spunând că poate ar fi mai bine să le lipească nişte poze pe ferestrele clădirii Guvernului şi ţara să fie lăsată să lucreze şi să funcţioneze din inerţie. Desigur, domnia sa exagera, dar neimplicarea guvernamentala în procesul de management al firmelor nu poate fi decât un lucru benefic. Nu este prima dată când România a reacţionat excelent la condiţiile de stabilitatea politică şi instituţională. Poate că ar fi nevoie de un pact de stabilitate instituţională în România. Spun "poate" dar nu cred nici o clipă că actuala clasă politică poate fi atât de responsabilă şi matură pentru un asemenea gest.
Revenind cu o concluzie la ştire, în condiţiile actuale (nu e improbabil ca actualele condiţii să evolueze) o alianţă PSD-PNL, chiar dacă este contra naturii doctrinare, ar putea să fie de folos celor două partide şi, de ce nu, chiar şi României, dacă această alianţă este menită să creeze linişte. Mă îndoiesc însă că atacul PD-L va înceta numai pentru că PSD-PNL vor stabili condiţii majoritare în Parlament.
Eu cred că prima soluţie adoptată pentru consolidarea politicii româneşti este introducerea pe buletinul de vot a unei rubrici "Nu sunt de acord cu nici un candidat", astfel încât electoratul să poată da o notă proastă actualei clase politice şi să o oblige la schimbare, la refacere, fără ca absenteismul să aducă gradul de reprezentare politică la 10%.