aqua

---

(apă)
Slujba Agiasmei mici sau Sfinţirea cea mică a apei poartă în popor denumirea de sfeştanie. În acest caz ea sa săvârşit de câtre preot în casele credincioşilor. Preotul sfinţeşte apa, stropeşte cu apă sfinţită pe cei prezenţi, pereţii camerelor, spune rugăciuni pentru ocrotirea şi binele casei, pentru sănătatea trupească a celor care locuiesc în casă, pentru binele duhovnicesc al noului an.
Cartea de slujbă rosteşte înspre folosul sfeştaniei, "Această apă sfinţită, pe care Duhul Sfânt, prin rugăciunile preoţilor, o sfinţeşte, are multe feluri de lucrări, precum însăşi ectenia sfinţirii şi rugăciunea mărturisesc: prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se alungă; se iartă şi păcatele cele mici de peste toate zilele, adică nălucirile diavoleşti şi gândurile cele rele; mintea se curăţeşte de lucrurile cele spurcate şi se îndreaptă spre rugăciune; bolile le alungă şi dă sănătate sufletească şi trupească. Toţi cei ce o primesc cu credinţă iau sfinţenie şi binecuvântare".
Nu este îndeajuns să chemi preotul să săvârşească această lucrare, trebuie să te pregăteşti pentru aceasta. Atât casa cât şi cei care locuiesc în ea trebuiesc să fie curaţi. Spovedirea este pentru suflet cum este curăţenia pentru casă. Este cu atât mai bine dacă înainte de sfeştanie se posteşte, şi se evita cearta, duşmănia şi alte rele care să întineze curăţenia.
Curăţenia casei trebuie făcută temeinic şi toate carele sunt în ea, cât mai bine. Este lesne de înţeles că apa sfinţită nu poate sfinţi decât în curăţenie. În plus, cum am putea duce pe Dumnezeu să ne însoţească în casa noastră fără a pregăti casa pentru aşa lucrare mare.
Credinciosul trebuie să pregătească pe o măsuţă frumos acoperită, aşezată spre est pe care trebuie să pună un vas larg la gură cu apă, un mănunchi de busuioc, sfeşnice cu lumânări de ceară, un pomelnic cu cei ce locuiesc în casa şi cu cei pe care respectivii doresc să-i pomenească la rugăciune, dacă se face pentru prima dată sfeştanie în casă se mai pune un vas mic cu ulei şi un beţişor cu vată, o icoană (dacă măsuţa nu se află în faţa icoanei din casa).
Preotul va sta în faţa măsuţei şi credincioşii vor sta în spatele preotului, aşa cum stăm şi la biserică, toţi cu faţa spre răsărit. Toate uşile camerelor vor fi larg deschise pentru ca preotul să poată intra în ele pentru a le binecuvânta şi sfinţii.

Putem spune că Sfeştania este pentru casa ceea ce este Spovedania pentru om. Dacă prin spovedanie, prin mărturisirea păcatelor şi dezlegarea acestora de către preot, omul îşi curăţă sufletul, îşi îmbogăţeşte, îşi împrospătează harul primit la botez, sfinţirea prin stropire cu apa sfinţită şi prin rugăciunile spuse de preot, casa leapădă răul născut din păcatele celor care locuiesc în ea şi acumulat în structura ei.
Omul este solidar cu tot ceea ce este în jurul lui. Ceea ce face el se resfrânge asupra celor ce îl înconjoară, asupra lucrurilor, pereţilor casei. Iată de unde s-a născut zicala “Omul sfinţeşte locul”. Păcatul şi lucrul urât îl îndepărtează pe Om de Dumnezeu, iată de ce acesta trebuie să fie curat în relaţia sa cu divinitatea.
Preotul ar trebui să satisfacă cererea de sfeştanie din partea unui credincios de oricâte ori acesta o cere. Regula veche era ca sfeştania să se facă la început fiecărei luni. Astăzi, mai ales la oraş se face o dată pe an, de obicei la început de an, în special înainte de ziua de celebrare a Botezul Domnului.
De ce apă? Folosirea apei nu este un lucru întâmplător. Apa este un element fundamental al creaţiei. Cu apă ne curăţim trupul şi alte obiecte. Apa sfinţită de preot poartă cu ea şi puterea sfinţitoare a harului dumnezeiesc. În rugăciunea preotului se spune, apa aceasta să se sfinţească cu puterea, cu lucrarea şi cu pogorârea Sfântului Duh, pentru ca să se pogoare peste ea lucrarea cea curăţitoare a Treimii celei mai presus de fire, pentru ca să fie tămăduitoare sufletelor şi trupurilor şi izgonitoare a toată puterea cea potrivnică şi pentru ca prin gustarea şi stropirea cu apa sfinţită să ne trimită Dumnezeu binecuvântarea Sa, care spală întinăciunea patimilor.
Această apă nu este o nevoie a lui Dumnezeu că a noastră, a tuturora. Pentru că omul este trup dar şi suflet, o conştiinţă psihosomatică, omul are nevoie de această curăţire pentru ca cele două dimensiuni ale sale să poată conlucra.
Ne împărtăşim de Trup şi Sângele lui Hristos prin pâine şi vinul euharistic, primi lucrarea harului Duhului Sfânt prin gustarea sau stropirea cu apă sfinţită sau prin untdelemn sfinţit… toate sunt orânduite după potrivirea noastră.
Biserica a stabilit ca sfinţirea caselor credincioşilor să se facă prin două rânduieli de slujbă distincte care nu se exclud una pe alta, ci se complectează reciproc. Prima rânduială este stropirea caselor cu agheazma mare în ajunul Bobotezei. La fel de importantă este cea de a doua rânduială şi anume slujba sfeştaniei sau agheasmei mici care se săvârşeşte la mutarea în casă nouă şi apoi se repetă în fiecare an sau chiar mai des atunci când lucrarea răului se face simţită în vreun fel în casă.