Corina Cretu: Victoria lui Nastase e de bun simt

---

Există un război interesant între majoritatea membrilor PSD şi... anti-PSD-işti. Am observat cu uimire că vocile împotriva lui Adrian Năstase sunt de fapt vocile împotriva PSD. Este o fractură a logicii, dacă eşti împotriva PSD şi ai părerea că PSD face un pas greşit la nivel înalt prin alegerea lui Adrian Năstase, nu ar trebui să te bucuri de slăbirea partidului pe care îl urăşti?, de ce să te enervezi?

Aflată într-o continuă creştere de imagine de la alegerile europarlamentare ce tocmai au trecut, doamna Corina Creţu, poate cea mai autorizată voce care poate exprima obiectiv ce tocmai s-a întâmplat, dată fiind poziţia privilegiată cunoaşterii amănuntelor de pe vremea când îndeplinea funcţia de consilier prezidenţial şi, totodată, neimplicarea directă în ceea ce s-a întâmplat, declară "O victorie a bunului simt". Cred că este într-adevăr cea mai importantă sinteză. Lipsa cea mai profundă în zona politicii româneşti este bunul simţ. Iată postarea domniei sale (http://corinacretu.wordpress.com/2008/02/22/o-victorie-a-bunului-simt/)

O victorie a bunului simt

februarie 22, 2008 by corinacretu
Rezultatele lucrărilor Consiliului Naţional al PSD reprezintă o victorie a bunului simţ. Era de domeniul evidenţei faptul că lipsa din prim planul acţiunii şi deciziei partidului a unor oameni de valoare, precum Ion Iliescu, Adrian Năstase, Miron Mitrea şi alţii a fost neproductivă. Spun acest lucru privind atât rezultatul obţinut la alegerile europene, cât şi sondajele de opinie. Pentru mine, care până la Congresul extraordinar din decembrie 2006 am fost vicepreşedinte al PSD, aceste lucruri au fost mai evidente decât pentru oameni care privesc şi acum la evoluţia lucrurilor din partid ca la un spectacol mediatic.
Cred că, înainte de orice, politica ar trebui să fie un spaţiu al responsabilităţii şi al solidarităţii. Or, poate că, mai mult ca niciodată în ultimii trei ani şi ceva, cei de la vârful partidului au dat dovadă că înţeleg să-şi asume responsabilitatea faţă de oamenii care, în 2004, ne-au votat şi îşi pun şi în continuare speranţa în PSD şi în capacitatea sa de a le reprezenta interesele.
De fapt, cred că acest Consiliu Naţional nu ar fi fost posibil, iar rezultatul său nu ar fi fost cel de acum cunoscut, dacă liderii săi nu ar fi fost puşi sub presiunea bazei partidului. Şi alături de bunul simţ, victorioşi au fost cei multi, de la baza partidului.

Sigur că a existat şi o concurenţă între oameni. Dar a fost in primul rand o luptă între două viziuni. La Congresul extraordinar din aprilie 2005, PSD - în numele „reformei”, a „ruperii de trecut” - a făcut un viraj spre dreapta, în speranţa că va atrage un alt electorat, al cărui sprijin nu l-am avut niciodată. Acest viraj spre dreapta nu a fost nici explicat membrilor şi simpatizanţilor, şi nici aprobat de ei, dovadă scorul electoral şi sondajele de opinie. Mai mult, principalii exponenţi ai curentului de stânga au fost marginalizaţi, vocea lor practic nu s-a mai auzit o bucată de vreme în partid.
Această stare nefirească de lucruri nu mai putea continua fără să pună în pericol viitorul partidului. Cele două grupuri ideologice trebuiau să facă pace, să intre în dialog şi să lucreze împreună pentru a face din PSD alternativa firească la puterea de dreapta. Primul pas a fost făcut la Congresul extraordinar din decembrie 2006, prin alegerea lui Ion Iliescu în funcţia de preşedinte de onoare. Acum, sper eu, prin alegerea lui Adrian Năstase în funcţia de preşedinte al Consiliului Naţional al PSD, ca şi prin revenirea unor oameni precum Alexandru Athanasiu şi Miron Mitrea partidul îşi regăseşte, dacă nu unitatea, măcar coerenţa demersului în lupta politică.
In opinia mea, PSD trebuie să-şi radicalizeze la stânga discursul, mai ales în domeniul social. Nu ar fi ceva neobişnuit: şi celelalte partide membre ale PSE au făcut sau se pregătesc să facă acest lucru, nu din capriciu, ci pentru că sunt obligate de o serie de realităţi îngrijorătoare.
Acum PSD trebuie să demonstreze că a învăţat ceva din aceşti trei ani de opoziţie. Suntem un partid social-democrat şi este de datoria noastră să fim, înainte de orice, solidari, în primul rând cu cei pe care îi reprezentăm. Şi Adrian Năstase, şi Mircea Geoană, şi Miron Mitrea, şi Ion Iliescu au de dus, ca noi toţi, membri şi simpatizanţi ai PSD, aceeaşi luptă: o luptă pentru binele public, pentru modernizarea şi europenizarea României, pentru demnitatea celor mulţi.