Între două pauze de odihnire a minţilor obosite, este bine să te descarci printr-un discurs frumos elaborat şi bine ţintit către adversarii politici sau pentru bunăstarea electorală. Uneori domnul premier vorbeşte şi mult şi bine. Alteori... Desigur, depinde şi dinspre ce partid priveşti totul.
Primul-ministru Călin Popescu-Tăriceanu a afirmat astăzi, după întâlnirea cu reprezentanţii CNSAS, că va încerca să găsească o formulă juridică, concretizată probabil într-o Hotărâre de Guvern, care să permită instituţiei să funcţioneze în continuare
Şeful Executivului a adăugat că, ulterior, va fi promovată o Ordonanţă de Urgenţă care să ţină cont de decizia Curţii Constituţionale şi care să dea Justiţiei atributul de a judeca dacă o persoană a fost sau nu informator sau colaborator al fostei Securităţi.
Acestea au fost concluziile discuţiei avute astăzi de primul-ministru cu reprezentanţii CNSAS.
„Mă bucur că am avut un punct de vedere unanim în această chestiune cu reprezentanţii Colegiului. Nu aş vrea ca România să dea un exemplu negativ şi, după 18 ani de la căderea comunismului, în plin proces de dezarhivare, de desecretizare, să ne oprim”, a declarat primul-ministru.
Premierul Tăriceanu a subliniat că CNSAS a avut o activitate importantă şi a dat posibilitatea accesului la propriul dosar de securitate cetăţenilor care au cerut acest lucru. „Este obligaţia mea să caut în continuare o soluţie ca această activitate a CNSAS să continue, ca dosarele să rămână în cadrul unei instituţii publice, şi nu să revină în zona SRI sau armată, unde accesul era practic imposibil pentru cetăţeni. Doresc foarte mult ca România să nu facă notă discordantă faţă de celelalte ţări foste comuniste, în care activitatea de deconspirare şi de acces neîngrădit la dosarele fostei securităţi a reuşit a fi dusă până la capăt”, a afirmat şeful Executivului.
Răspunzând unei întrebări, primul-ministru a precizat că CNSAS nu va trece în subordinea Guvernului.
Acestea au fost concluziile discuţiei avute astăzi de primul-ministru cu reprezentanţii CNSAS.
„Mă bucur că am avut un punct de vedere unanim în această chestiune cu reprezentanţii Colegiului. Nu aş vrea ca România să dea un exemplu negativ şi, după 18 ani de la căderea comunismului, în plin proces de dezarhivare, de desecretizare, să ne oprim”, a declarat primul-ministru.
Premierul Tăriceanu a subliniat că CNSAS a avut o activitate importantă şi a dat posibilitatea accesului la propriul dosar de securitate cetăţenilor care au cerut acest lucru. „Este obligaţia mea să caut în continuare o soluţie ca această activitate a CNSAS să continue, ca dosarele să rămână în cadrul unei instituţii publice, şi nu să revină în zona SRI sau armată, unde accesul era practic imposibil pentru cetăţeni. Doresc foarte mult ca România să nu facă notă discordantă faţă de celelalte ţări foste comuniste, în care activitatea de deconspirare şi de acces neîngrădit la dosarele fostei securităţi a reuşit a fi dusă până la capăt”, a afirmat şeful Executivului.
Răspunzând unei întrebări, primul-ministru a precizat că CNSAS nu va trece în subordinea Guvernului.
DECLARAŢIA PREMIERULUI CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU LA FINALUL CONSULTĂRILOR CU REPREZENTANŢII COLEGIULUI CNSAS
Călin Popescu Tăriceanu : Venirea mea la CNSAS coincide cu un moment nefericit în existenţa şi activitatea instituţiei. Suntem cu toţii la curent cu decizia Curţii Constituţionale care crează o problemă serioasă de existenţă şi funcţionare a instituţiei CNSAS, ca structură care a permis până acum o muncă importantă şi extrem de utilă şi care a dat posibilitatea la numeroşi cetăţeni să aibă acces la propriul dosar de securitate.Trebuie, şi este obligaţia mea să subliniez de la început, că va trebui să caut în continuare o soluţie pentru ca activitatea CNSAS să continue, pentru ca dosarele să rămână în cadrul unei instituţii publice, şi nu să revină în zona SRI sau armată, unde accesul era practic imposibil pentru cetăţeni. Doresc foarte mult ca România să nu facă notă discordantă faţă de celelalte ţări comuniste, în care activitatea de desconspirare şi de acces neîngrădit la dosarele fostei securităţi a fost dusă până la capăt.
Nu aş vrea ca România să dea exemplu negativ şi după 18 ani de la căderea comunismului, şi, în plin proces de dezarhivare sau de desecretizare, să ne oprim. Vreau să subliniez că aici este un colectiv important de cercetători, istorici care trebuie să-şi continue activitatea iar decizia Curţii Constituţionale practic anulează dreptul instituţiei de a da verdicte.
Prin urmare, ceea ce eu voi încerca în perioada următoare este să găsesc o formulă juridică, probabil o Hotărâre de Guvern, care să permită instituţiei CNSAS să funcţioneze în continuare pe componenta de care am vorbit şi urmează apoi să elaborăm o Ordonanţă de Urgenţă care să ţină cont de decizia Curţii Constituţionale şi care să dea Justiţiei partea de judecare a calităţii sau necalităţii de informator sau colaborator al fostei Securităţi.
Cred că aceasta este soluţia care s-a prefigurat astăzi în discuţiile cu membri Colegiului, şi mă bucură că am avut un punct de vedere unanim în această chestiune.
Regret că suntem în această situaţie. Aceasta este acţiunea care se poate face acum. Acestea sunt chestiunile cu care am vrut să vă pun la curent.
Vă mulţumesc foarte mult. Am să îi las în continuare pe preşedintele Colegiului şi membri Colegiului să vă dea alte elemente şi să vă răspundă la întrebări.
Vă mulţumesc. Bună ziua.
Reporter : Să înţelegem că trece în subordinea Guvernului ?
Călin Popescu-Tăriceanu: Nu trece în subordinea Guvernului.
Reporter : Se dizolvă Colegiul ?
Călin Popescu-Tăriceanu: Nu.
Discursul susţinut de Primul-Ministru Călin Popescu Tăriceanu cu ocazia ratificării Tratatului de la Lisabona
"Domnule Preşedinte al Senatului,
Domnule Preşedinte al Camerei Deputaţilor
Doamnelor şi Domnilor parlamentari,
Stimaţi invitaţi,
Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric: votul pentru ratificarea Tratatului de Reformă al Uniunii Europene. Pentru România, este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de Reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive.
Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi Tratat european semnat de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27.
Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi Tratat European pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii!
Este important că România este printre primele state membre care finalizează procedurile de ratificare. Bucureştiul transmite astfel un semnal politic clar: România susţine în mod autentic dezvoltarea proiectului european şi doreşte o Uniune puternică, dinamică şi orientată spre beneficiul cetăţenilor săi.
Ajung astfel la cel de-al doilea motiv pentru care spun că marcăm o etapă. Ratificarea Tratatului de Reformă permite Uniunii Europene să intre într-o nouă fază de dezvoltare şi să scape din blocajul instituţional din ultimii ani.
Acest lucru este de bun augur pentru cetăţenii români, la fel de mult ca pentru toţi cetăţenii europeni. De ce?
Pentru că blocajul instituţional înseamnă stagnare, înseamnă soluţii de moment şi mai înseamnă o dificultate sporită în a construi proiecte pe termen lung, care aduc cu ele adevărata bunăstare.
În schimb, reforma Uniunii Europene pe care o realizează Tratatul de la Lisabona scoate Europa din acest impas! Este un document bun pentru România şi pentru Uniune în ansamblul său! Instrumentele prevăzute în Tratat sunt concepute astfel încât să dea răspunsuri concrete şi eficiente unor probleme care afectează viaţa cotidiană a oamenilor, precum: provocările globalizării, securitatea energetică, problemele sociale, creşterea siguranţei cetăţenilor.
Acestea sunt mize importante pentru oameni. Iar dezvoltarea de proiecte care să răspundă unor astfel de probleme înseamnă tocmai construirea unei „Europe a rezultatelor” concrete pentru cetăţeni.
România vrea şi poate să-şi aducă contribuţia la o astfel de Europă, iar ratificarea rapidă a Tratatului de reformă este doar o dovadă în acest sens.
Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
În urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul Constituţional, odată cu ratificarea Tratatului de aderare la UE.
Aşa cum ştiţi, Tratatul Constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum.
Care este valoarea adăugată a Tratatului de la Lisabona în raport cu tratatele existente?
Am să punctez în continuare cele mai importante aspecte pentru România şi pe care noi le-am susţinut în actualul document.
Pe scurt, creăm o Europă mai eficientă; mai democratică; mai sigură şi cu o reprezentativitate mai mare pe plan mondial.
În ceea ce priveşte eficienţa, Tratatul de Reformă îmbunătăţeşte considerabil funcţionarea Uniunii şi capacitatea acesteia de a lua rapid şi eficient decizii în interesul cetăţenilor săi. În acest sens, Tratatul creează instrumente şi mecanisme pe care am să le ilustrez în continuare.
Preşedintele Consiliului European, ales pentru doi ani şi jumătate, va da mai multă vizibilitate şi consecvenţă politică în urmărirea priorităţilor Uniunii.
Noua modalitate de vot – votul cu majoritate calificată, calculat conform principiului dublei majorităţi, a statelor şi a populaţiei (55% din statele membre reprezentând cel puţin 65% din populaţia Uniunii) reflectă dubla legitimitate pe care se fondează Uniunea, a ţărilor şi a cetăţenilor. Modificările instituţionale prevăd, de asemenea, noi dispoziţii privind componenţa şi rolul consolidat al Parlamentului European şi stabilesc liniile directoare pentru structura Comisiei, după 2014.
Tratatul de Reformă dă Uniunii forţa de care avem cu toţii nevoie pentru a se afirma la nivel internaţional. Securitatea energetică, schimbările climatice, gestionarea catastrofelor naturale sau combaterea terorismului sunt doar câteva din provocările cu care ne confruntăm astăzi pe plan mondial.
Rareori un stat poate aborda pe cont propriu aceste probleme în mod eficient. Odată cu noile modificări introduse de Tratatul de la Lisabona, Uniunea va fi capabilă să se coordoneze în faţa provocărilor globale şi să-şi asume rolul de interlocutor puternic pe scena internaţională.
În acest scop, Uniunea va dispune de un Înalt Reprezentant pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate. El va avea mijloacele financiare şi umane pentru a face Uniunea să acţioneze coerent în plan extern.
De asemenea, Tratatul instituie noi competenţe ale Uniunii, în domenii vitale pentru afirmarea ei pe scena internaţională.
Documentul creează un cadru ambiţios pentru politica de apărare europeană în principal, prin faptul că permite unui grup de state membre să constituie aşa-numite „cooperări structurate”, cu competenţe extinse.
Un aspect important, de interes pentru România, este principiul solidarităţii energetice între statele membre, care se regăseşte pentru prima dată într-un Tratat european. În plus, documentul permite Consiliului Uniunii să adopte soluţii în cazul în care statele membre au dificultăţi de aprovizionare cu energie.
Aplicarea Tratatului va face Europa mai sigură. Tratatul întăreşte Uniunea Europeană ca spaţiu de securitate, libertate şi justiţie. El creează mijloacele pentru a trata mai eficient la nivel european probleme serioase, precum migraţia, criminalitatea transfrontalieră sau armonizarea legislaţiilor penale ale statelor membre.
Nu în ultimul rând, Tratatul consolidează democraţia în Europa.
Mă refer în special la Carta Drepturilor Fundamentale, document proclamat de instituţiile europene şi căruia Tratatul de la Lisabona îi conferă valoare juridică. Carta asigură o mai bună protecţie a drepturilor cetăţenilor şi reafirmă comunitatea de valori a Uniunii.
Dimensiunea democratică a Uniunii se va întări, totodată, prin implicarea sporită a parlamentelor naţionale în afacerile europene. Pentru prima dată în istoria comunitară, Tratatul de la Lisabona recunoaşte rolul parlamentelor naţionale în procesul de elaborare a legislaţiei europene.
Acestea vor avea posibilitatea de a verifica, în mod direct şi pentru fiecare caz în parte, dacă acţiunea la nivelul Uniunii este mai eficientă decât acţiunea la nivel naţional.
Nu în ultimul rând, Tratatul dă un rol sporit cetăţenilor în afacerile europene.
Astfel, un milion de cetăţeni din diferite state membre vor putea solicita Comisiei prezentarea unei propuneri într-un anumit domeniu.
La fel ca şi tratatele fondatoare ale Comunităţii Europene sau tratatele modificatoare (Amsterdam şi Nisa), după intrarea sa în vigoare, Tratatul de la Lisabona va constitui drept primar european şi va fi firul roşu al noii ordini comunitare.
Atât legislaţia secundară europeană, cât şi legislaţia internă, care vor fi adoptate după intrarea lui în vigoare, vor trebui să fie întru totul conforme cu prevederile acestuia.
Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
Prin votul pe care îl dăm astăzi, România va deveni cel de-al patrulea stat membru al Uniunii, după Ungaria, Slovenia, Malta, care ratifică Tratatul de la Lisabona.
Ratificarea Tratatului de la Lisabona de către România reprezintă un progres important atât pentru noi şi cât pentru Europa.
După cum se ştie, documentul este programat să intre în vigoare pentru 1 ianuarie 2009.
Este important ca întregul proces să fie definitivat la nivel european conform calendarului, astfel încât alegerile europene din 2009 să marcheze începutul funcţionării Uniunii într-un cadru instituţional întărit.
În perioada următoare, Uniunea trebuie să pregătească deciziile care vor permite ca inovaţiile instituţionale să fie aplicate odată cu intrarea sa în vigoare. România va participa activ la discuţiile care vor pregăti aceste decizii.
Prin implicarea noastră în acest proiect de amploare, am dovedit deja angajamentul nostru profund pentru cauza europeană.
Am arătat că avem capacitatea de a ne promova constructiv interesele, de o manieră congruentă cu interesul general european. Putem fi mândri că am participat la acest exerciţiu, care a consolidat profilul nostru european. Iar cetăţenii români pot să aibă certitudinea că interesele lor sunt promovate pe plan european.
Rămânem consecvenţi în continuare rolului pe care ni l-am asumat în Uniune: acela de partener activ, pragmatic, cu iniţiativă, implicat în proiecte şi în luarea deciziilor. Avem toate atributele pentru a fi un actor influent şi dinamic în Uniune.
Avem interesul şi capacitatea de a contribui la dezbaterile actuale privind politica energetică europeană, schimbările climatice sau politica socială europeană, inclusiv din perspectiva politicii de incluziune sau consolidarea rolului internaţional al Uniunii.
Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
Pentru toate aceste motive, vă propun să ratificăm astăzi Tratatul de la Lisabona.
Intrarea în vigoare a acestui document ne va permite să intrăm într-o etapă de progres, de care vor beneficia atât românii, cât şi toţi ceilalţi cetăţeni europeni.
Vă mulţumesc."
Domnule Preşedinte al Camerei Deputaţilor
Doamnelor şi Domnilor parlamentari,
Stimaţi invitaţi,
Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric: votul pentru ratificarea Tratatului de Reformă al Uniunii Europene. Pentru România, este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de Reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive.
Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi Tratat european semnat de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27.
Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi Tratat European pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii!
Este important că România este printre primele state membre care finalizează procedurile de ratificare. Bucureştiul transmite astfel un semnal politic clar: România susţine în mod autentic dezvoltarea proiectului european şi doreşte o Uniune puternică, dinamică şi orientată spre beneficiul cetăţenilor săi.
Ajung astfel la cel de-al doilea motiv pentru care spun că marcăm o etapă. Ratificarea Tratatului de Reformă permite Uniunii Europene să intre într-o nouă fază de dezvoltare şi să scape din blocajul instituţional din ultimii ani.
Acest lucru este de bun augur pentru cetăţenii români, la fel de mult ca pentru toţi cetăţenii europeni. De ce?
Pentru că blocajul instituţional înseamnă stagnare, înseamnă soluţii de moment şi mai înseamnă o dificultate sporită în a construi proiecte pe termen lung, care aduc cu ele adevărata bunăstare.
În schimb, reforma Uniunii Europene pe care o realizează Tratatul de la Lisabona scoate Europa din acest impas! Este un document bun pentru România şi pentru Uniune în ansamblul său! Instrumentele prevăzute în Tratat sunt concepute astfel încât să dea răspunsuri concrete şi eficiente unor probleme care afectează viaţa cotidiană a oamenilor, precum: provocările globalizării, securitatea energetică, problemele sociale, creşterea siguranţei cetăţenilor.
Acestea sunt mize importante pentru oameni. Iar dezvoltarea de proiecte care să răspundă unor astfel de probleme înseamnă tocmai construirea unei „Europe a rezultatelor” concrete pentru cetăţeni.
România vrea şi poate să-şi aducă contribuţia la o astfel de Europă, iar ratificarea rapidă a Tratatului de reformă este doar o dovadă în acest sens.
Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
În urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul Constituţional, odată cu ratificarea Tratatului de aderare la UE.
Aşa cum ştiţi, Tratatul Constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum.
Care este valoarea adăugată a Tratatului de la Lisabona în raport cu tratatele existente?
Am să punctez în continuare cele mai importante aspecte pentru România şi pe care noi le-am susţinut în actualul document.
Pe scurt, creăm o Europă mai eficientă; mai democratică; mai sigură şi cu o reprezentativitate mai mare pe plan mondial.
În ceea ce priveşte eficienţa, Tratatul de Reformă îmbunătăţeşte considerabil funcţionarea Uniunii şi capacitatea acesteia de a lua rapid şi eficient decizii în interesul cetăţenilor săi. În acest sens, Tratatul creează instrumente şi mecanisme pe care am să le ilustrez în continuare.
Preşedintele Consiliului European, ales pentru doi ani şi jumătate, va da mai multă vizibilitate şi consecvenţă politică în urmărirea priorităţilor Uniunii.
Noua modalitate de vot – votul cu majoritate calificată, calculat conform principiului dublei majorităţi, a statelor şi a populaţiei (55% din statele membre reprezentând cel puţin 65% din populaţia Uniunii) reflectă dubla legitimitate pe care se fondează Uniunea, a ţărilor şi a cetăţenilor. Modificările instituţionale prevăd, de asemenea, noi dispoziţii privind componenţa şi rolul consolidat al Parlamentului European şi stabilesc liniile directoare pentru structura Comisiei, după 2014.
Tratatul de Reformă dă Uniunii forţa de care avem cu toţii nevoie pentru a se afirma la nivel internaţional. Securitatea energetică, schimbările climatice, gestionarea catastrofelor naturale sau combaterea terorismului sunt doar câteva din provocările cu care ne confruntăm astăzi pe plan mondial.
Rareori un stat poate aborda pe cont propriu aceste probleme în mod eficient. Odată cu noile modificări introduse de Tratatul de la Lisabona, Uniunea va fi capabilă să se coordoneze în faţa provocărilor globale şi să-şi asume rolul de interlocutor puternic pe scena internaţională.
În acest scop, Uniunea va dispune de un Înalt Reprezentant pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate. El va avea mijloacele financiare şi umane pentru a face Uniunea să acţioneze coerent în plan extern.
De asemenea, Tratatul instituie noi competenţe ale Uniunii, în domenii vitale pentru afirmarea ei pe scena internaţională.
Documentul creează un cadru ambiţios pentru politica de apărare europeană în principal, prin faptul că permite unui grup de state membre să constituie aşa-numite „cooperări structurate”, cu competenţe extinse.
Un aspect important, de interes pentru România, este principiul solidarităţii energetice între statele membre, care se regăseşte pentru prima dată într-un Tratat european. În plus, documentul permite Consiliului Uniunii să adopte soluţii în cazul în care statele membre au dificultăţi de aprovizionare cu energie.
Aplicarea Tratatului va face Europa mai sigură. Tratatul întăreşte Uniunea Europeană ca spaţiu de securitate, libertate şi justiţie. El creează mijloacele pentru a trata mai eficient la nivel european probleme serioase, precum migraţia, criminalitatea transfrontalieră sau armonizarea legislaţiilor penale ale statelor membre.
Nu în ultimul rând, Tratatul consolidează democraţia în Europa.
Mă refer în special la Carta Drepturilor Fundamentale, document proclamat de instituţiile europene şi căruia Tratatul de la Lisabona îi conferă valoare juridică. Carta asigură o mai bună protecţie a drepturilor cetăţenilor şi reafirmă comunitatea de valori a Uniunii.
Dimensiunea democratică a Uniunii se va întări, totodată, prin implicarea sporită a parlamentelor naţionale în afacerile europene. Pentru prima dată în istoria comunitară, Tratatul de la Lisabona recunoaşte rolul parlamentelor naţionale în procesul de elaborare a legislaţiei europene.
Acestea vor avea posibilitatea de a verifica, în mod direct şi pentru fiecare caz în parte, dacă acţiunea la nivelul Uniunii este mai eficientă decât acţiunea la nivel naţional.
Nu în ultimul rând, Tratatul dă un rol sporit cetăţenilor în afacerile europene.
Astfel, un milion de cetăţeni din diferite state membre vor putea solicita Comisiei prezentarea unei propuneri într-un anumit domeniu.
La fel ca şi tratatele fondatoare ale Comunităţii Europene sau tratatele modificatoare (Amsterdam şi Nisa), după intrarea sa în vigoare, Tratatul de la Lisabona va constitui drept primar european şi va fi firul roşu al noii ordini comunitare.
Atât legislaţia secundară europeană, cât şi legislaţia internă, care vor fi adoptate după intrarea lui în vigoare, vor trebui să fie întru totul conforme cu prevederile acestuia.
Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
Prin votul pe care îl dăm astăzi, România va deveni cel de-al patrulea stat membru al Uniunii, după Ungaria, Slovenia, Malta, care ratifică Tratatul de la Lisabona.
Ratificarea Tratatului de la Lisabona de către România reprezintă un progres important atât pentru noi şi cât pentru Europa.
După cum se ştie, documentul este programat să intre în vigoare pentru 1 ianuarie 2009.
Este important ca întregul proces să fie definitivat la nivel european conform calendarului, astfel încât alegerile europene din 2009 să marcheze începutul funcţionării Uniunii într-un cadru instituţional întărit.
În perioada următoare, Uniunea trebuie să pregătească deciziile care vor permite ca inovaţiile instituţionale să fie aplicate odată cu intrarea sa în vigoare. România va participa activ la discuţiile care vor pregăti aceste decizii.
Prin implicarea noastră în acest proiect de amploare, am dovedit deja angajamentul nostru profund pentru cauza europeană.
Am arătat că avem capacitatea de a ne promova constructiv interesele, de o manieră congruentă cu interesul general european. Putem fi mândri că am participat la acest exerciţiu, care a consolidat profilul nostru european. Iar cetăţenii români pot să aibă certitudinea că interesele lor sunt promovate pe plan european.
Rămânem consecvenţi în continuare rolului pe care ni l-am asumat în Uniune: acela de partener activ, pragmatic, cu iniţiativă, implicat în proiecte şi în luarea deciziilor. Avem toate atributele pentru a fi un actor influent şi dinamic în Uniune.
Avem interesul şi capacitatea de a contribui la dezbaterile actuale privind politica energetică europeană, schimbările climatice sau politica socială europeană, inclusiv din perspectiva politicii de incluziune sau consolidarea rolului internaţional al Uniunii.
Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
Pentru toate aceste motive, vă propun să ratificăm astăzi Tratatul de la Lisabona.
Intrarea în vigoare a acestui document ne va permite să intrăm într-o etapă de progres, de care vor beneficia atât românii, cât şi toţi ceilalţi cetăţeni europeni.
Vă mulţumesc."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu