Hotărâri CEDO

---

La data de 7 februarie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat următoarele hotărâri:
În cauzele: Gâgă împotriva României, SC. Plastik SA împotriva României, Şerbănescu împotriva României, SC Sefer SA împotriva României, Curtea a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 alin 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi a dreptului de proprietate prevăzut de articolul 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţie. În aceste hotărâri Curtea a constatat nerespectarea principiului securităţii raporturilor juridice, ca urmare a admiterii unor recursuri în anulare prin care s-au casat hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Prin OUG nr. 58/2003 s-au abrogat dispoziţiile legale referitoare la recursurile în anulare, astfel încât această cale extraordinară de atac nu mai poate fi exercitată în prezent.

În cauzele: Buttu şi Bobulescu n°1 împotriva României, Buttu şi Bobulescu n° 2 împotriva României, Răţeanu împotriva României, Krajcsovics şi alţii împotriva României, Reuniunea de ajutor pentru înmormântare «Fratelia» împotriva României, Ţeţu împotriva României, Vodă şi Bob împotriva României, Silimon şi Gross împotriva României, Episcopia Română Unită cu Roma «Oradea» împotriva României, Moşoiu şi Păsărin împotriva României şi Iring împotriva României Curtea a constatat încălcarea dreptului de proprietate prevăzut de articolului 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Prin aceste hotărâri statul român a fost sancţionat ca urmare a vânzării unor imobile naţionalizate către foştii chiriaşi, imobile asupra cărora s-a recunoscut foştilor proprietari un drept de proprietate, fără a le plăti acestora o justă despăgubire. Într-o parte din aceste cauze reclamanţii au invocat şi încălcarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 alin 1 din Convenţie, capăt de cerere respins de instanţa de la Strasbourg.

În cauzele: Tarik împotriva României şi Arsenovici împotriva României Curtea a constatat încălcarea dreptului de proprietate prevăzut de articolul 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Prin aceste hotărâri Curtea a sancţionat statul român, ca urmare a imposibilităţii unui proprietar al unui imobil naţionalizat de a percepe chirie de la persoanele care locuiesc în imobil, din cauza unor formalităţi impuse de OUG nr. 40/1999, privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţie de locuinţă.

În cauza Beian n° 2 împotriva României, instanţa europeană a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 alin 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, Curtea a apreciat că suma solicitată reclamanţilor cu titlu de taxă de timbru a fost excesivă faţă de veniturile acestora, cererea de scutire de plată a taxei de timbru fiindu-le respinsă de autorităţile competente. Curtea a apreciat că nu se impune analizarea fondului cauzei, sub aspectul respectării dreptului de proprietate prevăzut de art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţie.

În cauza Brătulescu împotriva României Curtea a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 alin 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi a dreptului de proprietate prevăzut de articolului 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţie. Astfel, Curtea a sancţionat întârzierea punerii în executare a unei hotărâri judecătoreşti de către comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991.

În cauza Cherebeţiu şi Pop împotriva României Curtea a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 alin 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi a dreptului de proprietate prevăzut de articolului 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţie. Pe temeiul articolului 1, Curtea a constatat încălcarea dreptului de proprietate, având în vedere că, pentru perioada cuprinsă între data admiterii acţiunii în revendicare şi data admiterii acţiunii în anulare a contractelor de vânzare-cumpărare, reclamanţii au fost lipsiţi de bunul lor, fără a fi primit o despăgubire. Sub aspectul dreptului la un proces echitabil, Curtea a stabilit că durata procedurii de anulare a contractelor de vânzare-cumpărare, care a fost mai mare de 7 ani, a fost excesivă.

În cauza Konolos împotriva României, Curtea a constatat încălcarea dreptului la libertate şi siguranţă prevăzut de art. 5 alin 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, Curtea a apreciat că detenţia preventivă a reclamantului în perioada cuprinsă între 21 aprilie 2002 şi 5 august 2002 a fost lipsită de temei legal, decizia din 22 martie 2002 a instanţei supreme care a menţinut detenţia provizorie a reclamantului neprecizând durata prelungirii arestării.