Curtea Constituţională pare a se contrazice în fapte şi decizii. Prin anii 2004 şi 2005 au mai fost încercări de a declara neconstituţională Legea de funcţionare a CNSAS. În acea perioadă Curtea nu a sesizat încălcarea Constituţiei şi a apreciat că încălcările Constituţiei nu sunt întemeiate. Pe www.jurnal.ro există un articol care observă acest lucru. Este dată ca exemplu Decizia 162 din 22 martie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 şi ale art. 5 alin. (2) - (5) din Legea 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securitãţii ca poliţie politicã ridicatã de fostul şef al SIPA Marian Ureche în faţa Curţii de Apel Bucureşti.
(clic pe poză pentru a citi)Concret, se arãta cã persoanele astfel definite sunt considerate, "fãrã putinţã de tãgadã [...]", "aprioric vinovate datoritã simplei lor apartenenţe la una din structurile securitãţii", iar în acţiunile pornite împotriva acestora "cauza este prejudecatã".
Totodatã, reclamantul arãta cã, "potrivit art. 3 din Legea 187/1999, toate persoanele prevazute la art. 2 sunt obligate sa dea declaraţii autentificate privind apartenenţa sau neapartenenţa la organele de securitate, ca poliţie politicã, sub anumite consecinţe pentru declaraţia pe proprie raspundere, precum şi cu publicarea acestor persoane în Monitorul Oficial, fãrã a se cunoaşte: cine stabileşte care sunt structurile considerate ca fiind de natura poliţiei politice cu consecinţe negative asupra acestor persoane; dacã persoana în cauzã are o anumitã vinovãţie prin faptul cã s-a aflat o scurtã perioadã ca lucrãtor activ şi a fost datã afarã pentru lipsa de activitate, sau pentru cã era suspect, sau pentru cã avea rude în strãinãtate, sau dacã, şi mai rãu, s-a aflat pe listele de colaboratori fãrã sã cunoascã [...]".
În concluzie, reclamantul considera cã Legea 187/1999, în ansamblul sãu, conţine dispoziţii neconstituţionale, iar Curtea Constituţionalã ar trebui sã "aprecieze din iniţiativã proprie, urmare unei analize cât mai obiective, cã unele din textele menţionate" pot încãlca şi alte prevederi din Constituţie, scopul analizei fiind evitarea unei noi încãlcãri a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor.
În temeiul prevederilor Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securitãţii ca poliţie politicã, precum şi a Hotãrârii Parlamentului 17/2000, Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii a adoptat procedura de deconspirare şi publicare în Monitorul Oficial al României a numelor ofiţerilor şi subofiţerilor, activi sau acoperiţi, implicaţi în activitãţi de poliţie politicã.
Ca urmare, în cazul Ureche, potrivit probelor examinate, Colegiul Consiliului a stabilit cã în activitatea desfãşuratã în calitatea sa de ofiţer cu diferite grade, între anii 1965 - 1984, "se regãsesc elemente de poliţie politicã aşa cum sunt definite de art. 5 alin. 1 şi 2 din Legea 187/1999", astfel cã a emis Decizia 44 din 29 martie 2004, în vederea aplicãrii prevederilor art. 17 alin. (2) din legea menţionata, respectiv publicarea acestor constatãri în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.
Împotriva deciziei, Marian Ureche a formulat contestaţie, care a fost respinsã prin Decizia Colegiului CNSAS în 4 mai 2004.
Ulterior, decizia a fost contestatã de Ureche la Curtea de Apel Bucureşti, unde s-a ridicat excepţia neconstituţionalitãţii prevederilor Legii CNSAS.
Astfel, în legãturã cu invocarea încãlcaãii art. 23 alin. (11) din Constituţie, Curtea constata cã prezumţia de nevinovãţie consacratã de textul constituţional este proprie procesului penal şi ca atare irelevantã într-o cauzã civila cum este aceasta.
Curtea nu a reţinut îngrãdirea dreptului la muncã, întrucât prevederile art. 5 alin. (2) - (5) din legea criticatã nu fãceau decât sã defineascã noţiunile de agent sau de colaborator al organelor de Securitate ca poliţie politicã şi nu cuprindeau vreo dispoziţie privind dreptul la muncã.
De altfel, criticile potrivit cãrora art. 5 alin. (2) - (5) din lege sunt contrare prevederilor din Constituţie menţionate "prin maniera în care sunt concepute" şi "datoritã modului de prejudecare a cauzei" nu reprezintã aspecte de constituţionalitate, ci aprecieri personale ale autorului excepţiei, asupra cãrora Curtea susţinea cã nu este competentã sã se pronunţe.
Solicitarea adresatã Curţii Constituţionale de a aprecia "din iniţiativã proprie, urmare unei analize cât mai obiective, cã unele din textele menţionate" pot încãlca şi alte prevederi din Constituţie, scopul analizei fiind evitarea unei noi încãlcãri a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, precum şi de a constata cã legea în ansamblul sãu conţine dispoziţii neconstituţionale, nu poate fi primitã, motiva CC.
Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii, neindicarea dispoziţiilor din Constituţie în raport de care textul de lege criticat este considerat neconstituţional constituie un motiv de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu atât mai mult cu cât Curtea este competentã sã se pronunţe numai în limitele sesizãrii.
O altã decizie de respingere a unei excepţii de neconstituţionalitate a unor prevederi a Legii 187 din1999 s-a dat în 15 septembrie 2005
Excepţia s-a ridicat de Gheorghe I. Ungureanu la Curtea de Apel Piteşti, care arãta cã dispoziţiile Legii 187/1999 încalcã art. 15 alin. (2) din Constituţie, precum şi "prevederi ale Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale".
Reclamantul susţinea cã Legea 187 încalcã principiul constituţional al neretroactivitãţii legii civile în timp, deoarece actul normativ criticat "calificã fapte din 1963 şi pretinde ca aceastã calificare sã aibã, în anul 2004, consecinţe de naturã penalã, cetãţeneascã, politicã, moralã (...)".
De asemenea, se aprecia cã "dacã vrea sã direcţioneze curgerea trecutului, legea trebuie sã dispunã, cumulativ, restituirea timpului, deci schimbarea sensului evoluţiei, şi garantarea dreptului la opţiune (...)".
În continuare, reclamantul formula aprecieri personale referitoare la regimul politic din perioada anilor 1952 – 2004, susţinând cã sunt nelegale deciziile date de CNSAS, prin care se stabilise cã acesta fusese "colaborator al organelor securitãţii, ca poliţie politicã.
Examinând critica de neconstituţionalitate formulatã prin raportare la art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãreia dispoziţiile Legii 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securitãţii ca poliţie politicã încalcã principiul neretroactivitãţii legii civile, deoarece calificarea unor fapte petrecute în trecut produce efecte în prezent, respectiv din momentul intrãrii în vigoare a legii, Curtea a decis cã este neîntemeiatã.
Anul trecut, verdictele date de CNSAS au fost contestate la curţile de apel, unde s-au ridicat mai multe excepţii de încãlcãri ale Constituţiei, una dintre acestea în procesul liderului fiind PC Dan Voieculescu.
Sursa: http://www.pndro.ro/eve.php?id=7125
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu