Noi surse de la Portalul de informatii publice

---

COMUNICAT DE PRESĂ
Agenţia pentru Strategii Guvernamentale face publice rezultatele studiului „Calitatea educaţiei din învăţământul preuniversitar românesc”, realizat împreună cu institutul de sondare a opiniei publice Metro Media Transilvania în perioada decembrie 2007 – ianuarie 2008.
Studiul "Calitatea educaţiei în învăţământul preuniversitar românesc" are două părţi:
ELEVI
PROFESORI
GARDIANUL:

Un studiu guvernamental confirma ca scoala dauneaza grav sanatatii
Un studiu guvernamental releva ca elevii, dar mai ales profesorii romåni considera ca programa scolara este prea incarcata si ca multe din informatiile predate in scoli sunt inutile. Studiul, realizat de Metro Media Transilvania la solicitarea Agentiei pentru Strategii Guvernamentale, surprinde opinia elevilor si a profesorilor privind principalele probleme cu care se confrunta scoala romåneasca. Alta concluzie a sondajului realizat de ASG este ca influenta religiei perturba pregatirea stiintifica a elevilor. Peste 60 la suta dintre copiii intre 14-18 ani cred ca doar religia explica aparitia omului.
Cercetarea Metro Media Transilvania, realizata in decembrie 2007-ianuarie 2008, confirma un studiu al Institutului de Sanatate Publica, prezentat de „Gardianul“, care avertiza ca elevii au probleme psihice din cauza suprasolicitarii. Semnalul de alarma tras de medici este sustinut si de dascali. Astfel, 44 la suta din elevi declara ca informatiile pe care le primesc la scoala sunt prea multe, iar dintre acestea, un sfert sunt considerate inutile si greu de inteles. Mai mult, peste 60 la suta din elevi considera ca numarul de ore
pe care il petrec la scoala este prea mare. Profesorii au si ei aceeasi parere. Aproape 40 la suta dintre acestia considera ca principala problema a invatamantului romanesc este volumul mare de materie, iar salariile mici si subfinantarea sistemului ocupa locul doi, la mare distanta: 20 la suta. Specialistii spun ca inca mai resimtim efectele mostenirii sistemului de educatie de pe vremea comunismului, iar reformele care s-au facut dupa ’90 au fost in folosul oamenilor din sistem, si nu al elevilor. „Spre deosebire de sistemul american, care ia elevul de la nivelul zero de cunostinte, noi am ramas pe sistemul comunist, conform caruia tot ceea ce s-a predat s-a acumulat“, a explicat Alfred Bulai, presedintele Agentiei pentru Strategii Guvernamentale. Sistemul romanesc de educatie nu numai ca a ramas cu programa incarcata de pe vremea comunista, dar la aceasta s-au adaugat informatii si chiar discipline noi.
Materii inutile, pentru pastrarea posturilor
S-au perpetuat discipline care nu folosesc in viata reala elevilor, pentru a nu desfiinta si posturile de profesori aferente, a mai explicat sociologul Alfred Bulai. Astfel, programa s-a imbogatit din ce in ce mai mult, fara sa se elimine nimic. La toate acestea se adauga si pregatirea profesorilor, si sistemul birocratic. Pentru a ajunge profesor este de ajuns sa faci o facultate si sa te inscrii la un modul pedagogic. „Din aceasta cauza, aceasta activitate nu este perceputa ca o meserie si tot mai putini tineri vor sa ajunga profesori, iar cei care aleg aceasta activitate o fac pentru ca nu au alta alternativa“, a mai declarat Alfred Bulai. Numai ca simpla reducere a orelor de curs sau a programei nu va rezolva problema, sustine specialistul. „Aceste masuri trebuie inlocuite de un sistem prin care sa ne asiguram ca acel copil va lucra la altceva, va merge la biblioteca, va realiza un proiect“, a explicat Alfred Bulai. Cu toate acestea, specialistii spun ca, indiferent cine ar fi la carma Ministerului Educatiei, aceasta reducere a materiei este greu de realizat din cauza presiunii pe care o exercita cea mai mare forta sindicala din Romania, profesorii. Si aceasta pentru ca reducerea numarului de ore inseamna automat si restructurarea posturilor.
Manualele alternative, respinse de dascali si de elevi
Manualele alternative le dau batai de cap celor mici. Acestea sunt redactate intr-un stil greoi si sunt concepute intr-o maniera sofisticata, desi specialistii spun ca ideea este buna, pentru ca elevii se obisnuiesc cu ideea ca nu exista un adevar absolut. Datele studiului demarat de Agentia pentru Strategii Guvernamentale arata ca aproape 60 la suta din elevi si aproape jumatate din profesori si-ar dori manuale unice.
Meditatiile sunt un alt punct sensibil al sistemului romanesc de educatie. Specialistii estimeaza piata meditatiilor din Romania la aproximativ 200 de milioane de euro, ceea ce nu este foarte mult raportat la numarul de profesori si de elevi din Romania, dar acest lucru arata o disfunctionalitate a sistemului. Aceasta idee este sustinuta si de elevi, care au declarat intr-un procent de 45 la suta ca fac meditatii ca sa obtina note mai mari la scoala. O descoperire socanta a studiului este modul in care societatea romaneasca a trecut de la ateismul fortat de pe vremea comunismului la o religiozitate fortata dupa Revolutie. Introducerea Religiei ca disciplina scolara a a dus la rezultatul ca peste 60 la suta din elevi sa refuze teoria evolutionismului si
sa-si explice aparitia omului si a universului prin religie. Studiul arata ca jumatate dintre elevi tin post. Sociologii spun ca indoctrinarea religioasa a elevilor va duce la probleme serioase, iar efectele vor incepe sa se vada in 10-15 ani.
Jonathan Scheele: «Invatamåntul romånesc, tributar stereotipurilor comuniste»
Comisia Europeana s-a autosesizat ca învatamântul primar din România este deficitar, iar predarea limbilor straine se face dupa metode învechite. Aceasta situatie are drept cauza dezinteresul autoritatilor politice fata de educatia copiilor. Aspectele au fost semnalate ieri de catre fostul sef al Comisiei Europene, Jonathan Scheele, si de ambasadorul Regatului Unit în România, Robin Barnett. „Învatamântul din România, mai ales cel primar, a ramas tributar stereotipurilor din perioada comunista“, a declarat Jonathan Scheele.
De altfel, reprezentantul Comisiei Europene a remarcat implicarea superficiala a autoritatilor române în acest domeniu al vietii sociale. În opinia reprezentantilor UE, predarea limbilor straine la clasa nu respecta reglementarile europene. În orele de la aceste discipline trebuie sa se lucreze în grupe de cinci, maximum zece elevi, ceea ce nu se întâmpla în clasele primare si nici la cele gimnaziale. (Alexandru Calmacu).
ARTICOLUL

PATRIARHIA ROMÂNIEI:

NU VREM LICEU FĂRĂ DUMNEZEU!

PREDAREA RELIGIEI
ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT PUBLIC,
UN ACT DE DREPTATE ŞI O NECESITATE PERMANENTĂ

Prezenţa disciplinei Religiei în sistemul de învăţământ public nu reprezintă o inovaţie sau un „model românesc”, ci un act de dreptate, bazat pe cultura românească europeană, şi o necesitate permanentă în procesul nobil de formare moral – socială a elevilor.
1. RELIGIA – PARTE INTEGRANTĂ A CULTURII EUROPENE

Integrarea ţării noastre în structurile europene nu poate reprezenta un motiv pentru excluderea Religiei din învăţământul public, sub pretextul armonizării legislaţiei româneşti cu normele comunitare. În primul rând, Religia constituie parte integrantă şi definitorie a culturii europene. Fără cunoştinţele oferite de acest domeniu, nu putem înţelege istoria şi cultura acestui continent şi nu putem preţui catedralele, mănăstirile, bisericile, operele de artă vizuală şi muzicală în marea lor majoritate inspirate de credinţa religioasă. Nu este drept să ştergi, în numele laicităţii, secole de istorie şi cultură inspirate de credinţa religioasă. Nu putem mutila sufletul Europei, ignorând capodoperele din arhitectură, pictură, sculptură, literatură sau muzică, pentru a susţine o pretinsă emancipare bazată pe vidul spiritual al secularizării. Nu putem înlocui niciodată valorile constante ale Religiei cu modele efemere ale umanismului autosuficient şi antireligios.
Aceasta explică de ce în marea majoritate a ţărilor europene, Religia se predă în cadrul sistemului de învăţământ public, având un rol recunoscut şi apreciat în societate, cu implicaţii profunde în dezvoltarea socio-culturală. În ţara noastră nu s-a promovat un „model românesc”, incompatibil cu legislaţia europeană. Potrivit Constituţiei României, art. 32 (7), „în şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege”, aşa cum se întâmplă în majoritatea statelor Uniunii Europene. Învăţământul are un caracter confesional în Austria, Grecia, Italia, Polonia, Spania şi Germania, iar un specific general în Olanda, Suedia, Norvegia sau Danemarca. Potrivit Legii învăţământului 84/1995, art. 9 (2) şi actualului proiect de lege art. 10 (2), (3), elevii din România au dreptul să nu frecventeze orele de Religie, situaţie întâlnită şi în Italia, Cehia, Grecia sau Austria, dar Religia este propusă ca parte din curriculum. Astfel, legislaţia din România respectă normele europene şi promovează un sistem de învăţământ comparabil cu cel existent în majoritatea statelor Uniunii Europene.

2. CONTINUITATEA PREDĂRII RELIGIEI ÎN ŞCOLILE ROMÂNEŞTI

Uniunea Europeană încurajează prin principiul „unităţii în diversitate” păstrarea identităţii naţionale, a tradiţiilor locale şi a valorilor formate de-a lungul secolelor şi nu urmăreşte o nivelare artificială şi sterilă, o distrugere a specificului cultural din acest continent. Astfel, anul 2008 a fost proclamat, în cadrul instituţiilor europene, anul dialogului inter-cultural. În acest context, precizăm că, fără excepţie, cultul religios şi morala socială religioasă au marcat cultura tuturor popoarelor europene.
Contribuţia Bisericii Ortodoxe Române la formarea şi la dezvoltarea tezaurului cultural naţional nu poate fi contestată sau considerată un „fals istoric”, ci a fost clar recunoscută prin Legea privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor art. 7 (2). Primele şcoli şi tipărituri, în România, au fost lucrarea Bisericii, iar operele artistice reprezentative şi momentele istorice cruciale pun în evidenţă rolul Bisericii în crearea, păstrarea şi transmiterea valorilor naţionale de ordin spiritual, moral şi cultural.
Nu trebuie să uităm că până la momentul adoptării Legii Instrucţiunii publice (25 noiembrie/7 decembrie 1864), învăţământul românesc s-a desfăşurat aproape exclusiv în cadrul Bisericii, iar în perioada Regulamentului organic, ierarhii Bisericii aveau şi atribuţii de efori ai şcolilor. Prin Legea Instrucţiunii publice din 1864, Religia deţinea un loc important, atât în cadrul învăţământului primar unde se preda Catehismul (art. 32), cât şi în cadrul învăţământului secundar, gimnazial şi liceal, unde se preda disciplina numită atunci „Religiunea” (art. 116), din franţuzescul Religion.
Reintroducerea Religiei, după anul 1990, în sistemul de învăţământ public la nivel primar, gimnazial şi liceal, de unde a fost îndepărtată de către regimul comunist ateu, în anul 1948, în mod forţat şi contrar tradiţiei româneşti, reprezintă, deci, un act de reparaţie morală şi nu o „noutate” sau o decizie pripită. Astfel după anul 1990 s-a redat unui popor eminamente religios dreptul de-a fi el însuşi prin modul de a-şi educa tineretul potrivit identităţii şi culturii sale fireşti şi constante.

3. NECESITATEA PREDĂRII RELIGIEI PENTRU BINELE

COMUNITĂŢII ROMÂNEŞTI LOCALE ŞI NAŢIONALE

Religia a avut, întotdeauna, în cadrul sistemului public de învăţământ, un rol important în procesul de formare a competenţelor şi atitudinilor moral – sociale. Aşa cum Geografia oferă cunoaşterea configuraţiei spaţiale a pământului, esenţială pentru cunoaşterea patriei şi planetei, iar Istoria oferă cunoaşterea succesiunii temporale a generaţiilor umane, Religia oferă perspectiva comuniunii eterne de iubire între Dumnezeu şi oameni, între Creator şi creaturi, între persoane şi popoare. Prin urmare, studiul Religiei, nu poate lipsi din curriculum sau din programul şcolii româneşti, tocmai pentru că studiul Religiei corespunde nevoii comunităţii româneşti locale şi naţionale de a-şi păstra bogăţia şi identitatea spirituală şi de a transmite valori permanente tinerei generaţii.
Însă, pentru că Biserica propune, nu impune, valori, Patriarhia Română respinge orice formă de presiune prin care elevii sunt obligaţi să urmeze orele de Religie sau să participe la slujbe şi manifestări religioase. Cu alte cuvinte, întrucât libertatea reprezintă un mare dar oferit de Dumnezeu omului, educaţia religioasă trebuie asumată în mod liber, respectându-se dorinţa părinţilor şi a copiilor. În acest sens, Biserica a respectat deciziile comunităţilor locale, în conformitate cu articolul 26. (3) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care prevede că „părinţii au dreptul de prioritate în alegerea modului de educaţie acordată copiilor lor”.
Pe de altă parte, libertatea nu este simplă indiferenţă spirituală, ci capacitatea omului de a alege valori spirituale care îmbogăţesc viaţa persoanei şi a comunităţii umane. În acest sens, valorile oferite de educaţia religioasă sunt extrem de necesare, mai ales în această perioadă de secularizare a societăţii româneşti, întrucât ele reprezintă pentru tineri un reper spiritual esenţial şi un liant existenţial între toate cunoştinţele teoretice, dobândite prin studiul celorlalte discipline. Valorile cultivate şi virtuţile încurajate în cadrul orelor de Religie sunt necesare sănătăţii spirituale a persoanei şi a comunităţii. Religia îl învaţă pe copil şi pe tânăr iubirea faţă de Dumnezeu şi de oameni, credinţa, speranţa şi solidaritatea, dreptatea şi recunoştinţa faţă de părinţi şi faţă de binefăcători, dărnicia şi hărnicia, sfinţenia vieţii, valoarea eternă a fiinţei umane, adevărul prim şi ultim al existenţei, binele comun şi frumuseţea sufletului profund uman, cultivat şi îmbogăţit prin virtuţi.
Aşadar, predarea Religiei în şcoală are valenţe educaţionale deosebite, prin rolul ei formativ în viaţa tinerilor, reducând efectele negative ale crizei contemporane de identitate şi de orientare, propunând modele viabile de bunătate şi sfinţenie, şi oferind tinerilor repere în viaţa de familie şi în societate. Educaţia religioasă reprezintă un factor de stabilitate şi de comuniune în societatea românească, un izvor sfânt şi statornic de inspiraţie pentru a apăra şi promova identitatea spirituală şi demnitatea persoanei care trăieşte azi într-o lume din ce în ce mai pluralistă şi mai fragmentată din punct de vedere spiritual şi social. Religia fiind lumina vieţii în comuniune de iubire cu Dumnezeu şi cu oamenii, evidenţiază valoarea eternă a faptelor bune, săvârşite în timpul limitat al vieţii terestre, şi promovează comuniunea între generaţii prin valorile perene ale credinţei cultivate şi transmise.
Cercetările sociologice şi psiho-pedagogice recente demonstrează rolul pozitiv al educaţiei religioase în procesul de formare a personalităţii tinerilor şi, mai ales, necesitatea studierii acestei discipline şi la nivelul liceului, pentru formarea unor competenţe şi atitudini moral-sociale.
Anii grei ai dictaturii comuniste, cu ateismul ei umilitor impus în şcolile de stat, contrar voinţei unui popor religios, ne-au învăţat să nu mai dorim cultură fără credinţă, ştiinţă fără spiritualitate, materie fără spirit, cunoaştere fără comuniune, filosofie fără speranţă, şi îndeosebi, şcoală fără suflet, adică educaţie fără religie, mai ales la vârsta întrebărilor existenţiale şi a formării spirituale a tinerilor, înţelegând că „sufletul culturii este cultura sufletului”.
Îndeosebi astăzi, într-o vreme a individualismului materialist agresiv şi a relativismului valorilor morale şi sociale, tinerii de liceu au mare nevoie de lumină pentru suflet, de modele sfinte şi de valori eterne, de iubire curată şi speranţă susţinută de rugăciunea Bisericii şi de faptele bune ale credinţei statornice. Aşadar, pentru că Biserica îi binecuvântează pe tineri, se îngrijeşte de mântuirea lor şi de viitorul societăţii româneşti, ea nu doreşte un liceu fără Dumnezeu, ci afirmă, cu tărie, că ora de Religie este necesară nu numai copiilor, ci şi tinerilor din liceu.
Considerat prioritate naţională, învăţământul românesc nu poate fi lipsit de componenta sa religios-morală, dorită şi apreciată atât de copii, cât şi de părinţi.
În acest sens, Biserica doreşte să conlucreze cu Statul în transmiterea valorilor spirituale şi în formarea moral-socială a copiilor şi tinerilor, militând fervent pentru păstrarea orei de Religie şi în liceu.

† D A N I E L
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române