Soborul Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu.

Despre fuga în Egipt a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu:

După ce Irod a dat poruncă să fie tăiaţi toţi pruncii din Betleem, îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif, zicând: "Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt". Şi a fugit în Egipt Născătoarea de Dumnezeu cu Pruncul şi cu Iosif, pentru două pricini: întâi ca să se plinească ceea ce s-a zis prin proorocul: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu"; a doua, ca să se închidă gura ereticilor. Dacă Maica Domnului n-ar fi fugit cu Pruncul în Egipt şi ar fi fost prins Pruncul şi ucis, atunci s-ar fi împiedicat mântuirea oamenilor; iar dacă ar fi rămas în Palestina şi n-ar fi fost ucis de Irod, şi ar fi scăpat tocmai pentru ca să poată împlini mântuirea oamenilor, atunci mulţi ar fi socotit că a purtat o nălucă de trup şi nu trup adevărat, iar ereticii fără de Dumnezeu ar fi îndrăznit să zică: "Dacă ar fi purtat trup, ar fi fost ucis de sabie; dar dacă n-a fost ucis, înseamnă că nălucire este naşterea Lui". Pentru aceasta a fugit în Egipt, ca sa sfarâme idolii de acolo şi să mântuiască toată lumea în vremea mântuitoarei Răstigniri şi învieri.

Există în tradiţia Bisericii noastre rânduiala ca, în ziua următoare marilor praznice, să cinstim persoanele a căror slujire este legată de praznicele respective. Dacă încă trăim bucuria Naşterii în ieslea din Betleem a Pruncului Iisus, cu siguranţă că avem în noi şi icoana celei care a fost aleasă de Dumnezeu să fie vas şi chivot cu totul sfânt pentru Fiul Omului - Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria.

„Sobor în limbajul bisericesc înseamnă „adunare de oameni", iar sărbătoarea de astăzi are o dublă semnificaţie: pe de o parte, suntem chemaţi toţi creştinii să o cinstim după cuviinţă pe Maica Domnului, aici, pe pământ; pe de alta parte, să ne amintim că nu numai noi, oamenii, o cinstim ci - mai mult decât noi - o cinstesc îngerii din ceruri şi toţi sfinţii.

Suntem chemaţi, aşadar, la o împreună-prăznuire a Maicii Domnului, vocile noastre unindu-se cu glasurile îngerilor şi ale sfinţilor, cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Nu cinstim o pământeancă oarecare, ci aducem cuvenita închinare celei care este „mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită, fără de asemănare, decât serafimii", celei căreia Arhanghelul Gavriil i-a spus: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu intre femei!" (Luca 1,28).

Hristos S-a născut din Sfânta Fecioara Maria, a trăit printre noi, ne-a învăţat ca nimeni altul, S-a răstignit, a murit pentru păcatele noastre, a înviat, biruind moartea, şi S-a înălţat la ceruri, de unde iarăşi va veni cu slavă să judece viii şi morţii. Acolo, la ceruri, a luat-o şi pe Maica Sa, pe tron de împărăteasă. De acolo ea mijloceşte pentru fiecare dintre noi: şi pentru cei ce o cinstesc, şi pentru cei ce o batjocoresc. Plânge pentru păcatele noastre şi pentru durerile noastre, plânge când vede că nu răscumpăram vremea, ci o irosim zadarnic, nelucrând aproape deloc pentru suflet. Ne apără de primejdii, ca Maică a tuturor şi se bucură, împreună cu toţi sfinţii, când vreunul dintre pământeni intră în ceata drepţilor. Pe ea o cinstim astăzi, rugând-o din inimă să mijlocească şi mai departe pe lângă Fiul ei Cel născut în Ieslea din Betleem pentru noi, fiii ei cei păcătoşi. Amin.