vectigal - pluvia

---

(venit - dus)
Ionel Blănculescu a fost exclus din PSD. Priveam ştirea şi nu înţelegeam mare lucru. Cine e Ionel Blănculescu!?
Fostul ministru al Controlului în Guvernul Adrian Năstase, Ionel Blănculescu, a fost exclus ieri din PSD, din cauză că a dat partidul în judecată. Decizia excluderii lui a fost luată de Organizaţia PSD Bucureşti la propunerea făcută de preşedintele PSD Sector 1, Dan Tudorache şi de secretarul cu organizarea.
Motivaţia excluderii a fost dată de preşedintele PSD Bucureşti, Marian Vanghelie:
„L-am exclus pe motivul că, înainte să vină să discute cu organizaţia, după ce că nu a avut activitate în cadrul partidului, dânsul s-a dus să dea partidul în judecată, să dea organizaţia în judecată. Deci el trebuia să vină la organizaţie, de unde a fost propus, trebuia să discute cu preşedintele Tudorache, să vadă de ce nu îl vor oamenii”. Dar nu numai atât. „Nu considerăm că ne reprezintă. Punctul lui de vedere nu putem să îl luăm în considerare”, a adăugat “inimosul primar”.
Votul a fost covârşitor pentru excludere. La sfârşitul lunii septembrie, Blănculescu a fost suspendat din partid pentru o perioadă de şase luni pe motiv că nu a desfăşurat activitate politică şi nu are achitată cotizaţia la zi. Atunci, el a anunţat că va ataca în instanţă, "ca nelegală şi vădit netemeinică", decizia Consiliului Bucureşti al PSD de suspendare a sa şi că va face plângere penală împotriva lui Marian Vanghelie şi a "complicilor" acestuia.
Încă o dată, poate nu s-a înţeles bine, a fost suspendat din partid pentru că nu a plătit cotizaţia.

Reacţia fostului ministru al Controlului Ionel Blănculescu a fost şi ea destul de ciudată. El avertizează însă că "în prezent se desfăşoară procedura prealabilă pentru a acţiona în instanţă nu partidul, ci pe cei ce se ascund în spatele acestuia, infractori de Drept Constituţional şi, de ce nu, Comun". "Ei se vor individualiza atunci când vor avea curajul să iasă din laşitate şi să-şi asume aceste acţiuni, prezentate până acum numai pe televiziuni, prin semnături şi vor răspunde în faţa legii, în conformitate cu faptele grave săvârşite".
Ionel Blănculescu apreciază, într-o manieră destul de ciudată pentru un om politic, dar nu ieşită din comun în ziua de azi, că "la 6.12.2007, în zi de sărbătoare, în speranţa ca aceasta îi va ajuta să reuşească de această dată, cuplul de comici vestiţi ai politicii dâmboviţene, Geoană - Vanghelie, se umple de penibil, realizând o excludere ilegală".
Motivul excluderii este considerat de domnul Blănculescu "o minciună sfruntată a preşedintelui PSD Bucureşti". "Constituţia interzice sancţionarea unei persoane care-şi exercită dreptul constituţional elementar de apărare în justiţie, fapt care va fi sancţionat, probabil, cu maximă severitate de instanţele de judecată şi constituţionale atunci când cazul va ajunge pe rolul acestora".
După data de 17 decembrie, acţiunile politicii intestine a PSD se mută în instanţele de judecată, "rezultatul nu poate fi decât unul, şi anume sancţionarea abuzului, aroganţei şi prostiei tandemului Geoană – Vanghelie printr-o hotărâre favorabilă a instanţei, care va invalida un comportament tipic politicii de centură, care a transformat PSD, din partidul cel mai important al României, într-o formaţiune oarecare".
Blănculescu apreciază că "având în vedere încălcarea legii electorale şi a ordinii constituţionale, pedepsite de Codul Penal cu închisoare de la cinci la 15 ani şi interzicerea de drepturi, din momentul asumării prin semnături a acestor acţiuni care au dus la împiedicarea accederii în Senat a membrului supleant de drept, în conformitate cu legea" va formula plângeri penale la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, "pentru a sancţiona o acţiune extrem de periculoasă pentru ordinea de drept din România care ar putea crea un precedent, de asemenea extrem de periculos, prin care votul electoratului ar putea fi modificat prin simpla voinţă a unor preşedinţi de organizaţii, gen Marian Vanghelie".
Blănculescu revine la stilul pamfletar spunând că nu se aşteaptă ca Marian Vanghelie să înţeleagă "o iotă" din acest mesaj, în schimb speră că Mircea Geoană îşi va schimba conduita. El apreciază că "datorită incompetenţei politice, ridicată de Marian Vanghelie la rang de virtute, acesta nu a sesizat că suspendarea nu elimină apartenenţa la partid, măsura neajutându-l în planul său meschin - onorarea promisiunii de troc, făcute lui Nicolae Mărăşescu de a-i da un post de senator, probabil cadou de Sf. Nicolae, la schimb cu demisia respectivului din Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi cu renunţarea la calitatea de Preşedinte al Organizaţiei PSD Sector 3".

Oriunde de uiţi… numai reacţii infantile.

De cam doi ani de zile, oamenii politici din România au început un joc al declaraţiilor care nu mai are nici un fel de pudoare publică. Toate declaraţiile sunt făcute în mass-media, la vedere. Treptat îmi dau seama că cei care ne conduc, clasa politică, nu este deloc acel grup de elită cu o cultură vastă, înalt specializată, care restructurează în fiecare zi gândirea politicilor economice astfel încât ele să răspundă unui conţinut doctrinar de partid. Astăzi, politicieni îmi par nişte actori cu machiajul căzut care nu mai cunosc scenariul după care trebuie să joace. Rămaşi de capul lor, în afara mâini de fier care să-i ridice deasupra omului, par simple marionete cu sfori rupte. Marii păpuşari, fiind desecretizaţi publicului, nu-şi mai pot face mica lor iluzie. Există o disperare de a avea dreptate care a ajuns în limitele luptelor de grădiniţă, de la plânsul nervos născut din ciuda ca celălalt are jucării mai frumoase, până la acea clasică pâră la educatoare. După ce am văzut cu toţii aceste lucruri, după ce am văzut că cei ce se dau drept clarvăzătorii României de mâine sunt doar şarlatani autorizaţi pentru operaţii pe cord deschis ale unui ţări aflate foarte aproape de colaps, după ce nu mai putem închide ochii pentru că vedem acum limpede diferenţa de performanţă dintre guvernările româneşti şi cele europene, ce mai putem face? Cum putem aduce echipe de profesionişti serioşi la cârma acestei ţări? Iată o întrebare de o frază deschisă tuturor celor care sunt interesaţi de ceea ce va fi în România peste 10 ani. Să fie aceasta o “leapşa lui Bibliotecaru” pentru toată blogosfera românească.