(Conflict 7)
Preşedintele este împovărat. Nu se aşteptase ca premierul să nu vină la întâlnirea pe care o stabilise pentru a doua oare. Un astfel de comportament era de-a dreptul sfidător. Acum este nevoit să scoată din dosarul pe care îl păstrase în Safe-ul prezidenţial cele câteva file care reprezentau “trecutul ascuns” al Noricăi Nicolai. Dosarul este cam subţire şi nu este chiar un lucru proaspăt descoperit. Oamenii, pe care îi are plantaţi discret in cele câteva servicii secrete, nu au descoperit nimic de care poate să se lege. Va jucă cartea secretă cu speranţa că va fi îndeajuns. Cum va putea justifica că nu a spus din prima despre ce este vorba? O întrebare care ar fi bine să nu fie pusă.
“Dăm drumul la informaţii, cu orice risc. Dăm comunicat şi apoi spun eu câteva cuvinte. Am aici textele, sunt în regulă. Hai să-i dam drumul… că deja m-am plictisit de această afacere!”
Goleşte paharul de cristal dintr-o înghiţitură fără să simtă tăria băuturii. Simte nevoia să spargă paharul de perete dar se abţine. Imaginea, aici în Palat, trebuie să fie a unui om extrem de echilibrat… altfel apropiaţii sunt n stare să o ia razna.
Preşedintele României, Traian Băsescu, regretă faptul că Primul ministru a refuzat în mod repetat să se consulte cu şeful statului în privinţa numirii unui ministru al Justiţiei.
Reamintim că la data de 17 decembrie 2007, fără să se consulte cu şeful statului, premierul i-a trimis preşedintelui României propunerea de numire a doamnei Norica Nicolai în funcţia de ministru al Justiţiei.
Pentru a verifica criteriile prevăzute de Decizia Curţii Constituţionale nr.356/2007, Preşedintele a considerat că este necesară o analiză a activităţii profesionale a doamnei Nicolai. În acest sens, în data de 17 decembrie, Preşedintele a solicitat în scris Parchetului General punerea la dispoziţie a mapei profesionale a doamnei Nicolai.
După ce a analizat parcursul profesional al doamnei Nicolai, aşa cum cere sus amintita decizie a Curţii, Preşedintele i-a trimis o scrisoare premierului, în data de 8 ianuarie, prin care îi cerea să renunţe la desemnarea doamnei Nicolai. Preşedintele a motivat refuzul printr-un fapt de notorietate publică – încercarea de fraudare a unui vot în Senatul României, considerând că acest fapt este suficient pentru a pune la îndoială respectarea criteriului „reputaţiei neştirbite şi moralităţii”. Preşedintele a solicitat premierului să facă o altă propunere. Ca răspuns la această solicitare constituţională, premierul a propus-o tot pe doamna Nicolai.
În ultimele două zile, Preşedintele a încercat în mod repetat să aibă o discuţie cu premierul, pentru a evalua împreună documentele oficiale aflate în mapa profesională a candidatului propus. Preşedintele a considerat că nu este oportun ca datele să fie făcute publice înainte ca premierul să ia cunoştinţă despre conţinutul acestora.
Întrucât refuzul la dialog este sistematic, preşedintele României se vede obligat să prezinte public o serie de date relevante pentru profilul candidatului propus pentru funcţia de ministru al Justiţiei, date care se regăsesc în mapa profesională a doamnei procuror Norica Nicolai.
Astfel, în anul 1987, doamna Norica Nicolai (fostă Norica Clinci), procuror la Procuratura locală Olteniţa, judeţul Călăraşi, a instrumentat un dosar penal, în urma căruia o persoană nevinovată a fost condamnată şi încarcerată. După condamnare, poliţia a descoperit adevăratul vinovat. Persoana vinovată şi persoana nevinovată aveau aceleaşi nume şi prenume, dar restul datelor de stare civilă erau diferite. În loc să facă demersuri pentru achitarea primei persoane şi punerea sub acuzare a celei de a doua persoane, în condiţiile legii, doamna Nicolai a modificat mandatul de arestare al persoanei nevinovate, fără să declanşeze începerea urmăririi penale şi un nou proces pentru persoana vinovată. În acest mod, făptuitorul real nu a mai beneficiat de dreptul la apărare, nefiind audiat şi intrând direct în arest, în baza mandatului modificat de doamna Norica Nicolai. Pentru această faptă, doamna procuror a fost sancţionată disciplinar în urma unor rapoarte succesive de control efectuate de inspectori ai Procuraturii locale Olteniţa şi ai Procuraturii Generale.
De asemenea, după Revoluţie, în anul 1991, deşi avea calitatea de procuror pe lângă Procuratura Locală Olteniţa – judeţul Călăraşi, doamna Norica Nicolai, încălcând legea, a reprezentat, în baza unei procuri, un cetăţean străin, într-un proces de înfiere a unui copil din Bucureşti. Procesul a avut loc la Tribunalul Călăraşi. Pentru a-şi motiva fapta neconformă cu statutul de procuror, doamna Nicolai a invocat necunoaşterea legii. La o lună după acest incident, doamna Nicolai a părăsit magistratura.
Documentele care stau la baza afirmaţiilor de mai sus sunt accesibile premierului în arhiva profesională a Parchetului General.
Faptele prezentate arată că incidentul cu încercarea de fraudare a votului din Senat arată obişnuinţa doamnei Nicolai de a dispreţui legea şi aplicarea ei.
Preşedintele României, Traian Băsescu, consideră că o astfel de persoană nu îndeplineşte criteriile legale pentru numirea în funcţia de ministru al Justiţiei.
Declaraţie de presă a preşedintelui României, Traian Băsescu
“Bună seara,
Aş vrea să ştiţi de la bun început că nu am convocat declaraţia de presă pentru a da explicaţii pe comunicatul emis. Pentru acest lucru, oricare dintre dumneavoastră, în baza Legii accesului la informaţii poate solicita Parchetului General mapa profesională a procurorului Norica Nicolai. Este un document care există şi nu este un document clasificat.
Am vrut să fac o simplă declaraţie care trebuie să facă lucrurile clare pentru oricine. Analizând performanţa profesională şi incidentele profesionale ale doamnei Norica Nicolai, plus incidentele din Senat, am înţeles că, adesea, falsul este un mod de a lucra a doamnei Norica Nicolai, atât profesional, cât şi politic. Din acest motiv, nu o voi numi niciodată ministru al Justiţiei.
Primul ministru are şi o altă variantă, dacă doreşte să o numească – trecând prin Parlament. În baza hotărârii Parlamentului României, voi fi obligat să semnez decretul de numire, dar, atâta timp cât se foloseşte varianta remanierii prin legătura Prim-ministru – Preşedinte, nu voi semna niciodată decretul de numire a doamnei Norica Nicolai în funcţia de ministru al Justiţiei.
Sigur că politicienii încearcă un fel de spectacol, fiecare vrând să valorifice în favoarea lui incidentul. Vreau să ştiţi că voi rămâne consecvent poziţiei mele de a respinge miniştri atunci când, despre ei, voi şti că nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi în Guvernul României. Mă voi supune, însă, întotdeauna – cum am făcut-o şi în cazul Cioroianu, şi în cazul fostului ministru al Justiţiei – hotărârilor Parlamentului. Parlamentul este forul suprem de decizie în România.
Aş vrea să mai semnalez un lucru foarte grav care mi se pare inadmisibil şi trebuie adus la cunoştinţă publicului, pentru că el riscă să devină o ameninţare la securitatea naţională. Aseară am încercat, în mod repetat, să iau legătura telefonic cu Primul ministru. Sigur, era vorba de insistenţa mea de a-l invita să vedem, împreună, mapa profesională a doamnei Norica Nicolai, să o analizăm împreună, şi speram că îl voi convinge să renunţe la candidatură.
Refuzul de a răspunde la apelul telefonic al Preşedintelui României este, în sine, un lucru grav – putea să fie o problemă de securitate naţională. Nu era, dar putea să fie, iar a crea şi a tolera un asemenea precedent este inadmisibil într-un stat de drept, având în vedere responsabilităţile pe care amândoi le avem. Sistemul de comunicaţii Preşedinte–Prim-ministru este un sistem care face imposibilă situaţia de a nu se face legătura, pentru că un sistem de comunicaţii este la aghiotanţi. Or, aghiotantul nu poate fi departe de Primul-ministru şi nici de Preşedinte.
Pentru cei care doriţi să vă convingeţi de corectitudinea comunicatului de presă, vă rog să solicitaţi Parchetului General – pentru că, după refuzul din această seară al premierului, am trimis-o înapoi – mapa profesională a doamnei Norica Nicolai. Sunt convins că lucrurile vor fi mult mai lămuritoare dacă veţi privi documentele din această mapă.
Vă mulţumesc mult, vă urez o seară plăcută!”
Drumul spre casă este tăcut. Deşi aparent este o luptă câştigată, gustul de amar nu-l poate minţi la fel de uşor precum consilierii. Ceaţa şi frigul nopţii acoperă geamul lateral cu brumă şi realitatea de afară este cu totul alta de cea din interiorul limuzinei prezidenţiale.
(Acest scenariu, fără nici o legătură cu realitatea, va continua. Sau nu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu