Cuviosul Ioan Marturisitorul, egumenul manastirii Cataron

---

Acest fericit Ioan s-a nascut in Irinopole, care era una din cetatile Decapolei; fiu de parinti crestini si iubitori de Dumnezeu, cu numele Teodor si Grigoria. Facindu-se de noua ani, s-a dus la chinovie, unde s-a calugarit, si fiind osirduitor, smerit si ascultator, a fost iubit de dascalul sau. Si a mers impreuna cu el la Sinodul al saptelea, ce s-a adunat a doua oara in Niceea, apoi mai pe urma si in Constantinopol.

Dascalul sau s-a facut arhimandrit si egumen al manastirii lui Dalmat, iar el s-a facut schimnic si preot, si de acolo a fost trimis de imparatul Nichifor egumen al Manastirii Cataron. Aici, cu placere de Dumnezeu si apostoleste, a ocirmuit turma lui Hristos mai mult de zece ani si era iubit de toti oamenii. Si s-au descoperit fericitului incercari a toata lumea iscodite de diavolul uritor al binelui si, adunind si sfatuind pe toti fratii, indemnindu-i si la cele de cuviinta, a zis catre ei: "Privegheati, parintilor si fratilor, sa nu fiti furati de diavolul si sa nu va lepadati de inchinarea la sfintele icoane; caci pe mine nu ma veti mai vedea intre cei vii". Si in vremea cind el vorbea acestea, venind unii indirjiti trimisi de Leon, luptatorul impotriva icoanelor, au imprastiat toata turma si cele ce au gasit in manastire pe la parinti, ca pe ale lor le-au impartit. Iar pe pastorul lor, cu lanturi legat, l-au dus la Bizant, lasind manastirea in prada.

Mergind sfintul la imparat si numindu-l pe el pagin si osindit, zicindu-i si multe altele fara de sfiala, l-a pornit spre minie. Pentru aceasta cumplit a fost batut peste obraz cu vine de bou; iar fericitul se bucura patimind pentru Hristos. Dupa aceea, fiind inchis in metocul sau trei luni, a fost surghiunit la o cetate numita Pentadactilon, in hotarele Lambei. Acolo, legind picioarele lui cu lanturi, l-au pus intr-o inchisoare intunecoasa, lasindu-l acolo 18 luni. Iar dupa aceasta l-au dus gol in cetate, inaintea imparatului spre batjocura.

Dupa multe pricini de cuvinte, a fost dat lui Ioan, cel ce cu nevrednicie era atunci patriarh al Bisericii celei Mari, care multa cruzime a aratat sfintului, strimtorindu-l pe el cu foame in multa vreme. Dupa aceasta l-a infatisat iarasi la imparat si el l-a trimis la un lagar numit Criotavron al Bucelarilor; acolo l-a inchis doi ani intregi, unde de multa rea patimire se uscase cu totul carnea de pe trupul lui. Insa sfintul pe toate suferindu-le, cu multumire slavea pe Dumnezeu. Iar dupa ce a fost junghiat Leon Armeanul si a imparatit in locul sau Mihail Travlul, fiind liberati toti cei de prin surghiunuri, s-a dus si sfintul pina la Calcedon, neavind voie ca sa intre in cetate. Iar dupa aceea imparatind Teofil, a voit cuviosul sa se aseze in oarecare manastire impreuna cu alti parinti; apoi fiind prinsi de patriarhul din acea vreme si cumplite necazuri suferind fericitul, a fost surghiunit la ostrovul Afusiei, unde, implinind doi ani si jumatate, a vazut oarecare vedenie si, vestind celor dimpreuna cu el mutarea sa, dupa trei zile s-a dus catre Domnul.

Pericopa apostolica:

Fapte I, 1-8

Fapte I, 1-8Capitolul I1. Cuvantul cel dintai l-am facut o, Teofile, despre toate cele ce a inceput Iisus a face si a invata,�
2. Pana in ziua in care S-a inaltat la cer, poruncind prin Duhul Sfant apostolilor pe care i-a ales,�
3. Carora S-a si infatisat pe Sine viu dupa patima Sa prin multe semne doveditoare, aratandu-li-Se timp de patruzeci de zile si vorbind cele despre imparatia lui Dumnezeu.�
4. Si cu ei petrecand, le-a poruncit sa nu se departeze de Ierusalim, ci sa astepte fagaduinta Tatalui, pe care (a zis El) ati auzit-o de la Mine:�
5. Ca Ioan a botezat cu apa, iar voi veti fi botezati cu Duhul Sfant, nu mult dupa aceste zile.�
6. Iar ei, adunandu-se, Il intrebau, zicand: Doamne, oare, in acest timp vei aseza Tu, la loc, imparatia lui Israel?�
7. El a zis catre ei: Nu este al vostru a sti anii sau vremile pe care Tatal le-a pus in stapanirea Sa,�
8. Ci veti lua putere, venind Duhul Sfant peste voi, si Imi veti fi Mie martori in Ierusalim si in toata Iudeea si in Samaria si pana la marginea pamantului.�

Pericopa evanghelica:

Ioan I, 1-17

Ioan I, 1-17Capitolul I1. La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul.�
2. Acesta era intru inceput la Dumnezeu.�
3. Toate prin El s-au facut; si fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut.�
4. Intru El era viata si viata era lumina oamenilor.�
5. Si lumina lumineaza in intuneric si intunericul nu a cuprins-o.�
6. Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan.�
7. Acesta a venit spre marturie, ca sa marturiseasca despre Lumina, ca toti sa creada prin el.�
8. Nu era el Lumina ci ca sa marturiseasca despre Lumina.�
9. Cuvantul era Lumina cea adevarata care lumineaza pe tot omul, care vine in lume.�
10. In lume era si lumea prin El s-a facut, dar lumea nu L-a cunoscut.�
11. Intru ale Sale a venit, dar ai Sai nu L-au primit.�
12. Si celor cati L-au primit, care cred in numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu,�
13. Care nu din sange, nici din pofta trupeasca, nici din pofta barbateasca, ci de la Dumnezeu s-au nascut.�
14. Si Cuvantul S-a facut trup si S-a salasluit intre noi si am vazut slava Lui, slava ca a Unuia-Nascut din Tatal, plin de har si de adevar.�
15. Ioan marturisea despre El si striga, zicand: Acesta era despre Care am zis: Cel care vine dupa mine a fost inaintea mea, pentru ca mai inainte de mine era.�
16. Si din plinatatea Lui noi toti am luat, si har peste har.�
17. Pentru ca Legea prin Moise s-a dat, iar harul si adevarul au venit prin Iisus Hristos.�