Regizorul Robert Wilson va primi titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti

---

Miercuri 30 aprilie, regizorul Robert Wilson va primi titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti.
Festivitatea va avea loc la ora 18,00, în Sala „Ileana Berlogea” a UNATC, fiind programată în cadrul Festivalului Internaţional Shakespeare, care a început luni 28 aprilie la Bucureşti.
Din creaţia apreciatului regizor, publicul român va putea vedea, în perioada festivalului, spectacolul cu „Femeia mării” de Ibsen, invitat în afara programului shakesperean, şi nu un spectacol cu o piesă de Shakespeare, aşa cum ar fi dorit organizatorii. Acest spectacol, montat de Robert Wilson la Compania ,,Change Performing Arts” din Milano în colaborare cu Teatrul Municipal din Sevilla, Centrul de Arte Scenice Reus şi Teatrul Spaniol din Madrid, este programat sâmbătă 10 mai, la ora 19,00, în Sala „Amza Pellea” a Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova şi joi 15 mai, la ora 18,30, în Sala Mare a Teatrului Naţional din Bucureşti.

Înaintea acestor spectacole va fi lansat volumul „Robert Wilson în dialog cu Heiner Müller”, apărut la Editura ,,Fundaţia Culturală Camil Petrescu–Teatrul Azi” (10 mai, ora 11,00, Foaierul Teatrului Naţional Craiova; 15 mai, ora 17,00, Foaierul Teatrului Naţional Bucureşti).
La Naţionalul craiovean (Sala „I. D. Sârbu, vineri 9 mai, ora 10,30) va mai avea loc proiecţia înregistrării spectacolului lui Robert Wilson, „Hamlet – monolog”.
Numit „cel mai important om de teatru al avangardei americane” – şi chiar mondiale – Robert Wilson s-a în 4 octombrie 1941, la Waco (Texas). După studii de administrare a afacerilor la Universitatea din Texas (1959–1962), a urmat cursuri de arhitectură şi pictură, dedicându-se apoi artei spectacolului. Pentru Robert Wilson, care a şocat deopotrivă la primele spectacole montate în America şi la Paris la începutul anilor ’70, totul începe de la componenta vizuală.
„Fireşte, încep cu desenele. Pentru Beckett sau Shakespeare, teatrul constă înainte de toate în punerea în scenă a unui text literar. Pentru mine, dimpotrivă. Pe mine mă interesează mai întâi componenta vizuală, adică un aranjament arhitectural de elemente, indiferent dacă acestea sunt sunete, obiecte, mişcări sau un tablou”, mărturiseşte Robert Wilson.
Această concepţie străbate în toate spectacolele de teatru şi operă pe care le-a montat regizorul american, a cărui carieră era definită astfel de teoreticianul literar Susan Sontag: „Ea poartă marca unei creaţii artistice majore. Nu văd o altă operă care să fie la fel de vastă şi care să fi exercitat o la fel de mare influenţă.”
Regizor, interpret, pictor, sculptor, coregraf, maestru de sunet şi de lumini, Robert Wilson a înfiinţat în 1968, la New York, compania experimentală „The Byrd Hoffman School of Byrds” (numele i-a fost inspirat de cel al unei dansatoare de la care luase lecţii în adolescenţă: Birb „Baby” Hoffman). Majoritatea membrilor trupei nu erau actori, ci persoane întâlnite pe străzi şi în restaurante. Cu această companie, Robert Wilson a montat cele mai importante spectacole de la începutul carierei sale: „The King of Spain” (1969), „The Life and Times of Sigmund Freud” (1969), „Deafman’s Glance” („Privirea surdului”, 1970). Montat la Brooklyn Academy of Music în 1973, „The Life and Times of Joseph Stalin” este un spectacol de 12 ore, urmat de „A Letter for Queen Victoria” (1974) şi opera „Einstein on the Beach” („Einstein pe plajă”) de Philip Glass (premiera la 25 iulie 1976, la Festivalul de la Avignon). Spectacolul a fost jucat apoi la Hamburg, Paris, Belgrad, Veneţia, Bruxelles, Rotterdam, Metropolitan Opera din New York.
„Îl consider pe Robert Wilson unul dintre creatorii, foarte rari, despre care se poate spune că, după ei, nimic nu va mai fi ca înainte în domeniul teatrului. Cu certitudine, generaţiile cele mai tinere îşi imaginează greşit şocul pe care l-a reprezentat apariţia teatrului lui Wilson la începutul anilor ’70, în universul teatral francez, obosit, înţepenit între vulgarităţile bulervardiere şi plictisitorul didacticism al unui brechtianism academic. Suflul de libertate al creaţiei lui Wilson invada pe neaştetate scena, ca şi cum, pe neaşteptate, teatrul se emancipa, se elibera de constrângeri, redevenea o aventură a spiritului şi a simţurilor.” (Guy Scarpetta, „Robert Wilson”, 1992)

După succesele americane, Robert Wilson şi-a dedicat o mare parte a activităţii sale scenelor de teatru şi de operă din Europa. În colaborare cu autori şi interpreţi de renume internaţional, a realizat montări de referinţă la Festivalul de Toamnă de la Paris, Berliner Ensemble, Schaubühne din Berlin, Teatrul Thalia din Hamburg, Festivalul de la Salzburg, Comedia Franceză, Odéon-Théâtre de l'Europe, Scala din Milano, Opera Bastille din Paris, Opernhaus din Zürich, continuându-şi totodată activitatea regizorală în Statele Unite – la Opera Lirică din Chicago, Houston Grand Opera, Metropolitan Opera din New York (unde a pus în scenă „Flautul fermecat”, „Madama Butterfly” şi „Lohengrin” în 1991, 1993 şi 1998/2006). La Schaubühne din Berlin, Robert Wilson a realizat, în 1979 şi 1987, primele două părţi ale spectacolului „Death Destruction & Detroit”. Pentru Festivalul Olimpic al Artelor (Atlanta, 1984), a conceput la începutul anilor ’80 proiectul rămas până astăzi cel mai ambiţios: „The CIVIL warS: a tree is best measured when it is down”, operă teatrală elaborată cu concursul unui grup internaţional de artişti, care nu a putut fi reprezentată integral. Fragmente au fost prezentate în SUA, Europa şi Japonia. În 1986, a pus în scenă „Hamlet Machine” de Heiner Müller la Teatrul Thalia din Hamburg. În 1990 a montat „The Black Rider” („Călăreţul negru”), prima dintre cele patru opere muzicale concepute pentru scena Teatrului Thalia.
În colaborare cu muzicianul Tom Waits şi veteranul generaţiei beat, William Burroughs, Wilson a imaginat o versiune contemporană a operei „Freischütz” de Weber iar în 1992 a adaptat, cu aceleaşi Tom Waits, povestirea fantastică „Alice” de Lewis Carroll. Tot la teatrul hamburghez Thalia a montat o versiune a lui „Parsifal” de Tankred Dorst, urmată în 1991, de „Parsifal”-ul wagnerian la Opera Naţională din Hamburg. (Tudor CRISTIAN)