Sâmbăta Mare

---

În Sfânta şi Marea Sâmbătă prăznuim îngroparea trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi pogorarea Sa la Iad de unde i-a scos pe înaintaşii noştrii pentru a-i muta spre viaţa veşnică.
Hristos a fost aşezat în mormânt nou prin bunăvoinţa lui Iosif din Arimateea. Astăzi se cântă: "Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând prea curat trupul Tãu, cu giulgiu curat înfãşurându-l si cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus". Deşi, trupul Mântuitorului era aşezat în mormânt, sufletul său a cobărât în adâncul iadului şi i-a sfarâmat porţile şi încuietorile pentru a-i scoate pe Adam şi pe Eva şi împreună cu ei pe toţi ce ce au adormit în speranţa mântuirii. "In mormânt, Viaţă, pus ai fost, Hristoase, şi împărăţia iadului Tu ai zdrobit". "Când Te-ai pogorat la moarte Cela ce esti fără de moarte, atunci iadul l-ai omorat cu stralucirea dumnezeirii. Iar cand ai înviat pe cei morţi din cele de dedesubt, toate puterile cereşti au strigat: Datatorule de viaţă, Hristoase Dumnezeul nostru, mărire Ţie". Pogorârea la iad a Mântuitorului este icoana prin excelenţă a Învierii în tradiţia iconografică bizantină, pentru că prin zdrobirea împărăţiei morţii, cu moartea pe moarte călcând, Hristos deschide porţile Raiului tuturor celor ce şi-au pus nădejdea mântuirii în El. "Mielul, Cel ce stă în mijlocul tronului, îi va paşte pe ei şi-i va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor" ( Apoc. 7,17). Recunoscând că păcatele noastre devin astăzi cuiele răstignirii şi durerilor cumplite ale Domnului şi punându-ne speranţa în dobîndirea vieţii celei veşnice prin îndreptarea noastră, prin spovedanie şi împărtăşanie, putem şi noi să-L însoţim astăzi, pe Hristos pe Calea suferinţei Crucii spre bucuria Învierii, mergănd să luăm lumină şi participând la slujba de Înviere. (Claudia DUMBRAVĂ)