Satele din Transilvania păstrează tradiţia stropitului. Este vorba de o ceremonie în care tinerii se adună şi stropesc cu parfum fetele de măritat şi femeile tinere, transmite corespondentul AMOS News.
Ei asemuiesc tinerele femei cu nişte flori, într-o poezie pe care o rostesc în timp ce le stropesc. În schimb, tinerii sunt răsplătiţi cu ouă roşii, cozonac şi vin. Tradiţia a fost adusă în Transilvania de saşi, de unde a fost preluată de maghiari şi apoi de români, spune interpretul de muzică populară Mircea Sime. (Francisc MĂDĂRĂŞAN)
Obiceiul udatului (stropitului) in cea de a doua zi de Pasti se practica in mai toate comunitatile etnice care convietuiesc in judetul Arad, inclusiv in unele din comunitatile romanesti, transmite corespondentul ROMPRES. In lunea Pastelui, la comunitatea maghiara preponderent romano- catolica, se obisnuieste ca barbatii- copii, tineri si varstnici-, ''sa stropeasca'' cu parfum fetele si femeile.
Cu aceasta ocazie, udatorii obisnuiesc sa spuna o scurta poezie, prin care cer permisiunea de a ''uda femeile si fetele: "Am fost intr-o padure verde/ Am vazut o viorea albastra / Care statea sa se ofileasca?/ Imi dati voie sa o stropesc?" (Originalul in limba maghiara: Zold erdoben iartam? Kek ibolyat lattam/ El akart hervadni? Meg szabad-e locsolni?). Bineanteles ca li se permite, fiind recompensati cu oua rosii, prajituri, iar cei mai tineri si cu bani.
Si la slovacii luterani (evanghelici) se obisnuieste ca barbatii si tinerii sa "umble cu udatul", obicei stravechi specific acestei etnii. Initial, se obisnuia ca femeile si fetele sa fie udate cu apa proaspata din fantana, insa incet-incet s-a adoptat varianta parfumului, mai practic si, bineanteles mai elegant. Udatorii sunt invitati in casa unde sunt serviti cu tot soiul de bunatati. Barbatilor si tinerilor li se ofera palinca sau vin, in vreme ce baietilor mici li se dau oua colorate si bani.
La comunitatea germana de religie romano- catolica, se obisnuieste, de asemenea, ca in cea de a doua zi de Pasti, barbatii si baietii sa stropeasca femeile si fetele din comunitate, cu prioritate cele apropiate, inrudite sau cu care exista relatii de prietenie. Daca in vremuri trecute se folosea si apa rece, acum se foloseste pentru stropit numai apa fina de colonie. La aceasta etnie, stropitul simbolizeaza dorinta de bunastare si beatitudine, gestul stropitului simbolizand alegoria compararii femeilor si fetelor cu niste flori care trebuie ingrijite si stropite ca sa creasca si sa nu se ofileasca.
Drept recompensa "stropitorilor" (udatorilor) le sunt oferite dulciuri, oua rosii si vin, iar baietilor, li se ofera bani, in loc de vin. Obiceiul stropitului in cea de a doua zi de Pasti este practicat astazi si in comunitatile romanesti din majoritatea localitatilor judetului Arad, preluat fiind de la cei cu care convietuiesc impreuna pe aceste meleaguri, din vremuri stravechi (rompres)
Încă din Vinerea Mare, tinerii din satele de pe Valea Nirajului se adună în grupuri şi se duc în pădure după crengi. Sâmbătă dimineaţa, băieţii împodobesc brazii cu ouă roşii şi panglici colorate. La lăsarea întunericului, tinerii se strecoară în curţile fetelor de măritat şi agaţă pe furiş brazii la poartă.
Nu sunt lăsate pe dinafară nici fetele din cele mai îndepărtate cătune. Băieţii cară crengile de brad cu căruţa, numai să nu rămână vreo fată nemăritată.
La fetele frumoase vin zeci de băieţi care pun crenguţe la poartă. Dar nici porţile fetiţelor nu rămân fără ornamente din brad. Băieţii prea mici la înălţime sunt ajutaţi de taţii lor să agaţe crengile la porţi.
Pentru că pândesc toată noaptea la ferestre, tinerele ştiu pe cine trebuie să răsplătească la stropit. Fiecare flăcău care s-a încumetat să împodobească poarta va primi ouă roşii, bani sau chiar o nevastă.
Stropitul este păstrat cu sfinţenie în satele de pe Valea Nirajului. Potrivit tradiţiei, pentru ca fetele să crească frumoase, băieţii trebuie să le stropească în ultima zi de Paşte. Ca să fie siguri că vor fi primiţi la stropit, cu două zile înainte, tinerii aşează câte o creangă împodobită cu ouă roşii şi panglici colorate la porţile fetelor.
Sătenii îşi amintesc că pe vremuri, tinerii se ţineau de şotii. Bătrânele primeau şi ele crengi, însă acestea erau împodobite cu ştiuleţi uscaţi de porumb. Flăcăii mai îndrăzneţi le aruncau bătrânelor gunoi în ogradă sau împrăştiau paie şi crengi uscate prin curte. Le dădeau de lucru chiar în ziua de Paşte.
De-a lungul timpului, tradiţia s-a mai schimbat. Imediat ce băieţii le aşează pe poartă, crengile sunt luate de fete ca să nu fie furate peste noapte şi puse înapoi a doua zi dimineaţa. După numărul de crenguţe primite, fetele din sat află cine are cea mai mare trecere la băieţi.
La rândul lor, flăcăii îşi pregătesc sticluţele cu parfum şi pungi cât mai încăpătoare pentru ouăle pe care le vor primi când se duc la udat.
Un brad cât inima
In satul Roteni din comuna Acăţari, obiceiul stropitului e la mare cinste. Pregătirile încep încă din noaptea Învierii. Băieţii care au câte o drăguţă se duc noaptea pe furiş şi le pun acestora un brad la poartă, pe care îl împodobesc apoi cu flori şi ornamente din hârtie colorată. Dar ca să aibă cu ce împodobi porţile fetelor pe care le iubesc, băieţii se urcă vineri în căruţe şi pornesc în căutarea brazilor.
Cu cât e mai mică fata, cu atât sunt mai mulţi brazii la poartă. Sunt în sat fete care primesc peste 20 de brazi într-un an. Dar cu cât înaintează în vârstă, numărul brăduţilor de Paşte scade.
În noaptea Învierii, după slujba de la biserică, fetele stau pitite în dosul ferestrei să vadă cum le pun iubiţii brazi la poartă. Dacă bradul e mare, şi dragostea e puternică. În a doua şi a treia zi de Paşte, băieţii se duc la stropit. Toţi se înarmează cu câte o sticluţă de parfum şi o poezie şi bat apoi la porţile fetelor. După ce le stropesc, tinerii îşi aşteaptă răsplata. În Roteni e obiceiul ca fiecare stropitor să primească câte 10 ouă roşii, o ciocolată şi o batistă. Batista simbolizează fidelitatea. Iar dacă o fată îi pune flori în piept băiatului care o stropeşte de Paşte, înseamnă că îi mărturiseşte dragostea.
În casele unde sunt câte două-trei fete, se vopsesc câte două-trei sute de ouă. Cu toate acestea, după ce le pleacă stropitorii, fetele rămân fără nici un ou în casă. Şi chiar dacă au cheltuieli cam mari de sărbători, femeile din sat nu se plâng pentru că le e tare drag obiceiul moştenit de la strămoşi.
Nici băieţii nu scapă neudaţi
După ce fetele de măritat şi femeile frumoase sunt stropite să le meargă bine, vine şi rândul flăcăilor să fie udaţi. Găleţi pline cu apă, feciori uzi din cap până în picioare şi multă voie bună. Aşa arată localitatea mureşeana Trei Sate în a treia zi de Paşte.
Teama de pneumonie şi lipsa medicamentelor compensate nu îi împiedică pe locuitorii din Trei Sate să păstreze obiceiurile, indiferent de vremea de afară. Doar dacă se întâmplă să fie foarte frig de Paşte, băieţii scapă neudaţi.
Fetele nemăritate purced la drum cu găleţi pline cu apă şi stropesc toţi băieţii care le ies în cale. Nu scapă neudaţi nici băieţii care nu ies pe uliţe. Fetele intră prin curţi şi caută flăcăii prin toate cotloanele ca să nu rămână vreunul nestropit.
Femeile căsătorite îşi amintesc cu plăcere de acest obicei. Nu este nevastă în localitatea Trei Sate care să nu fi aruncat vreodată cel puţin o găleată de apă pe unul din flăcăii satului.
Tradiţia spune că băiatul ud leoarcă nu are voie să se supere pe fata îndrăzneaţă, aşa că nu-i de mirare că fetele prind tot mai mult curaj de la un an la altul.
Acestea sunt doar o parte dintre obieciurile păstrate cu sfinţenie de maghiarii din satele Ardelene. Românii au şi ei tradiţii frumoase, dar despre ele vom vorbi peste câteva săptămâni. (Anca MARIAN)
În prima zi de Paşte în Ardeal este obiceiul udatului. Băieţii vin la casele fetelor şi spun: „am auzit că aveţi o floare frumoasă, am venit s-o ud să nu se veştejească”, apoi le stropesc cu colonie.
- Tot în prima zi de Paşte era obiceiul ca flăcăii şi fetele, înainte de al treilea cântec al cocoşului să se scalde pe ascuns, într-o apă curgătoare, pentru a fi tot anul sprinteni, sănătoşi, harnici şi voioşi.
- În Transilvania înainte era obişnuită datina Bricelatului, Alegerii Craiului sau Vergelului. Tradiţa era să se aleagă drept Crai pe cel mai harnic flăcău din sat ( cel care a ieşit primul la arat) care judeca pe cei ce au greşit în Postul Mare, bătându-i simbolic la tălpile picioarelor cu vergeaua numită şi bricelă sau bătălău. Totul era un prilej de petrecere. - În Moldova între Paşte şi Rusalii erau montate scrâncioburi în care oamenii se dădeau pentru ca până la următorul Paşte s-o ţină doar într-o bucurie.
- În ultimul rând, dar nu cel mai lipsit de importanţă este tradiţia iepuraşului, care aduce ouă şi cadouri copiilor. Ce legătură poate exista între ouă şi iepuri? Simplu, ambele sunt simbolul fertilităţii deci a înnoirii şi perpetuării vieţii. Toate aceste datini, tradiţii şi superstiţii, unele uitate, altele încă practicate, se datorează încorporării în sărbătoarea Paştelui a tradiţiilor precreştine legate de venirea primăverii şi renaşterea naturii, a datinilor străvechi de celebrare a cultului: strămoşilor, a unor divinităţi din natură, a unor fenomene naturale, sau practici magice legate de fertilitatea pământului şi fecunditatea oamenilor.
Poate că acum, când practic „fugim prin viaţă” fără să avem prea mult timp să vedem şi să ne bucurăm de frumuseţea ei, ni se vor fi părând puerile, mituri ce aparţin unor alte timpuri de mult apuse...
Şi totuşi, să încercăm barăm pentru cele trei zile, să avem seninătatea, liniştea şi de ce nu? – inocenţa străbunilor noştrii şi mai ales aceeaşi bucurie a preaplinului sufletesc, de Sfintele sărbători ale Paştelui.
Christos a înviat! Julia Maria Cristea - Viena
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu