Prefaţă la Festivalul Internaţional Shakespeare

---

La peste un secol de la moartea lui Shakespeare, în 1725, poetul Alexander Pope afirma că „dacă toate replicile din piesele sale ar fi fost tipărite fără indicarea numelui personajelor ar fi putut fi, fără ezitare, atribuite vorbitorilor respectivi.”

Mai mult ca la oricare autor dramatic, personajele shakespeareene rostesc replici memorabile, care le caracterizează. Şi nu numai atât: pasaje mai lungi sau mai scurte, uneori un vers sau o singură întorsătură de frază, o propoziţie de proză teatrală sunt semnificative pentru ideile puse în dezbatere într-o piesă întreagă. Ca într-o carte a destinului, o replică sintetizează un adevăr esenţial. Adevăruri universal-valabile în expresii cu caracter aforistic, interpretări dovedind o permanentă raportare a faptului particular, accidental la aspectele general-umane predomină în spaţiul dramatic inventat de Shakespeare. Replica aşează faptul obişnuit în aureola neobişnuitului. Expresia pătrunzătoare, esenţializată individualizează o acţiune şi un caracter. Conferă adâncime morală, defineşte şi justifică psihologic, creează un raport filosofic. „S-a spus despre Euripide că fiecare vers al său este un precept; despre Shakespeare se poate spune că din operele sale se poate extrage un sistem de înţelepciune.” (Samuel Johnson) În loc de prefaţă la Festivalul Internaţional Shakespeare, care începe la Bucureşti luni 28 aprilie, am selectat o serie de replici memorabile din câteva piese shakespeareene:

„Întreaga lume e o scenă, şi oamenii sunt doar actori.” („Cum vă place”)
„A fi sau a nu fi, acesta este întrebarea.” („Hamlet”)
„Un om care poate să-şi rezeme capul de un scaun, la o vreme ca asta, ăla-i un om cu scaun la cap.” („Regele Lear”)
„O bogăţie chiar şi nemărginită e tot aşa de sărmană ca şi iarna, pentru acela care veşnic se teme că va fi sărac.” („Othello”) „Din ciunte arme am făcut trofeu;/ Din aspre trâmbiţi, vesele sporoave;/ Din marş de spaimă, paşi suavi de danţ.” („Richard al III-lea”)
„Noi nu ştim a ruga, noi dăm poruncă.” („Richard al II-lea)
„Mai bine un isteţ nebun, decât un nebun isteţ” („A douăsprezecea noapte”)
„O, Doamne! Închis şi-ntr-o coajă de nucă, m-aş putea socoti rege al nemărginirii, dacă n-aş avea vise rele.” („Hamlet”)
„Visul însuşi nu-i decât o umbră.” („Hamlet”) „Un cal, un cal, regatul meu pentru un cal!” („Richard al III-lea”)
„Glumeţii se dovedesc adesea profeţi.” („Regele Lear”)
„Norocul pe care zeii îl dau oamenilor, pentru a-şi justifica mânia de mai târziu.” („Antoniu şi Cleopatra”)
„Doamne, noi ştim ce suntem, dar nu ştim ce putem deveni.” („Hamlet”) „Un om ce n-are muzică într-însul/ Şi nu este mişcat de armonia sunetelor dulci/ E în stare de trădări, vicleşuguri şi prădăciuni./ Puterile sufletului său sunt întunecate ca noaptea,/ Şi simţămintele lui negre ca Erebus:/ Să nu vă încredeţi într-un asemenea om.” („Neguţătorul din Veneţia”) „Când o roată mare aleargă la vale, nu te mai ţine de ea, ca să nu-ţi frângi gâtul, urmând-o; dar pe cel mare care urcă povârnişul lasă-l să te tragă după el.” („Regele Lear”)
„Este o providenţă specială în căderea unei vrăbii.” („Hamlet”)
„Trebuie să fiu crud, numai spre a fi mai bun. Astfel începe răul, şi ceea ce-i mai rău vine pe urmă.” („Hamlet”) „Creaturile acestea rele par totuşi frumoase, când altele sunt şi mai rele; a nu fi cel mai rău este şi acesta un merit.” („Regele Lear”)
„Un om bătrân e de două ori copil.” („Hamlet”)
„De multe ori femeile resping/ Chiar lucrul ce le place.” („Doi tineri din Verona”) „Adevărata faţă a mişeliei nu se vede până nu avem de-a face cu ea.” („Othello”)
„Nu slăbi planul tău prin lâncezeală şi amânare.” („Othello”)
„O vorbă iscusită doarme într-o ureche neghioabă.” („Hamlet)
„A fost un om.” („Hamlet”)
„Restul e tăcere.” („Hamlet”) „Suntem la fel ca substanţa din care sunt făcute visurile şi puţina noastră viaţă e înconjurată de somn.” („Furtuna”)
„Dă fiecăruia urechea ta, dar la puţini glasul tău.” („Hamlet”)
„Loialitatea respectată faţă de nişte nebuni face din credinţa noastră o nebunie curată.” (Antoniu şi Cleopatra”)
„Totul e bine când se termină cu bine” (Tudor CRISTIAN)