În distribuţie: Anthony Mark Barrow, Paul Brennen, Lucy Briggs-Owen, Richard Cant, David Caves, Oliver Coleman, David Collings, Gabriel Fleary, Mark Holgate, Damian Kearney, Ryan Kiggell, Tom McClane, Marianne Oldham, David Ononokpono, Laurence Spellman, Alex Waldmann. Scenografia: Nick Ormerod. Lumini: Judith Greenwood. Muzica: Catherine Jayes. Cu acest spectacol se va deschide ediţia a VI-a Festivalului Internaţional Shakespeare, care va desfăşura la Bucureşti în perioada 28 aprilie–18 mai şi Craiova (1–10 mai). Luni la ora 18,00, înaintea spectacolului, va avea loc deschiderea oficială a festivalului. Trupa „Cheek by Jowl” a fost înfiinţată în 1981 de doi foşti colegi la Cambridge: Declan Donellan şi Nick Ormerod. Manifestul artistic al companiei îşi propune reexaminarea textelor clasice, încercând să evite conceptele regizorale rigide, concentrându-se pe arta actorului. După câteva reprezentaţii în festivalurile britanice, trupa a primit invitaţii la festivalurile internaţionale din Almagro, Valladolid şi Ierusalim. Baza repertoriului său este dramaturgia shakespeareană, trupa jucând de la înfiinţare până la premiera cu „Troilus şi Cresida” 13 piese de Shakespeare. Totodată, „Cheek by Jowl” şi-a propus să prezinte piese ale unor clasici ai dramaturgiei europene. Născut la Manchester, în 1953, într-o familie de origine irlandeză, Declan Donellan s-a făcut cunoscut prin câteva montări îndrăzneţe: „Andromaca” de Racine (1985), „Cidul” de Corneille (1987), „Peer Gynt” de Ibsen (1990). A pus în scenă 25 de spectacole ale Companiei „Cheek by Jowl”. La Royal Shakespeare Company a montat „Regele Lear” de Shakespeare, „Şcoala bârfelilor” de Sheridan şi dramatizarea romanului „Marile speranţe” de Dickens. „Troilus şi Cresida” („The Famous Historie of Troylus and Cresseid”, probabil 1602) este una dintre piesele shakespeareene care continuă să stârnească dispute de istorie literare. Până la un punct, pare să fie o parodie a „Iliadei”. Probabil că Shakespeare a pornit de la o legendă medievală fantezistă, care folosea personaje şi întâmplări din războiul troian. Sunt posibile şi alte izvoare: un poem al lui Chaucer, romanul în versuri „History of Siege and Destruction of Troy” de Lydgate, traducerea „Iliadei” făcută de Chapman. În diferitele ediţii ea este numită pe rând, istorie, comedie, tragedie. Circumscrierea într-o specie anume este aproape imposibilă, „Troilus şi Cresida” amestecând într-o manieră seducătoare elemente comice, tragice şi mai ales parodice. „Măreţia clasică din poemul homeric, scrie Ion Zamfirescu („Istoria universală a teatrului”, vol. III, 1968), e transformată aici în joc şi persiflare. Războiul Troiei e tratat într-o lumină minimalizantă, fie ca o sacrificare inutilă de vieţi pomeneşti, fie ca o expediţie neserioasă, de carton, cu momente în care cel două tabere în luptă îşi fac reciproc amabilităţi convenţionale, toate ridicole.” Despre spectacolul lui Declan Donellan, cronicarul de la „Le Figaro” (nr. din 28 martie 2008) scria: „Răpitoare, această poveste care îţi ia respiraţia este spusă de actori la cea mai înaltă cotă a simţirii lor artistice... fascinant... frumos...vital...” (Tudor CRISTIAN)
- Hard to seem won; but I was won, my lord,
- With the first glance that ever-pardon me.
- If I confess much, you will play the tyrant.
- I love you now; but till now not so much
- But I might master it. In faith, I lie;
- My thoughts were like unbridled children, grown
- Too headstrong for their mother. See, we fools!
- Why have I blabb'd? Who shall be true to us,
- When we are so unsecret to ourselves?
- But, though I lov'd you well, I woo'd you not;
- And yet, good faith, I wish'd myself a man,
- Or that we women had men's privilege
- Of speaking first. Sweet, bid me hold my tongue,
- For in this rapture I shall surely speak
- The thing I shall repent. See, see, your silence,
- Cunning in dumbness, from my weakness draws
- My very soul of counsel. Stop my mouth.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu