Romanul a apărut recent la Editura Humanitas din Bucureşti, traducere din limba neogreacă şi note de Ion Diaconescu (col. „Raftul Denisei”). Publicat în 1955 în franceză, „Hristos răstignit din nou” este „o mărturie a luptei dintre carne şi spirit, dintre instinct şi morală. Deznodământul conflictului iscat într-un sat de munte din Grecia, arid şi atemporal, amintind de Iudeea antică, va fi tragic: într-o lume care s-a lepădat de credinţă, Manolios şi prietenii săi vor deveni noii apostoli şi martiri ai creştinismului, prigoniţi pentru că încearcă să redeştepte în inimile celorlalţi dragostea pentru semeni”, citim în prezentarea editorială.
Prozator, poet, eseist şi dramaturg, Nikos Kazantzakis (18 februarie 1883, Iraklio, Creta – 26 octombrie 1957, Freiburg) este unul dintre cei mai importanţi şi traduşi scriitori şi filosofi greci din secolul al XX-lea. După studii de drept la Atena, audiază la Paris (unde se stabilise în 1908) cursurile lui Bergson şi studiază în mod special filosofia orientală şi opera lui Nietzsche. Eseul „Asceza” (1927) este considerat textul fundamental pentru concepţia sa filosofică şi literară. Călătoreşte mult, revine în Grecia după război, ajunge ministru dar în 1947 se reîntoarce în Franţa, dedicându-se exclusiv literaturii. Romanele sale apar mai întâi în franceză, pentru a fi publicate mai târziu în limba originală, neogreacă: „Alexis Zorba” (1947), cel mai cunoscut, „Libertate sau moarte” (1953), „Hristos răstignit din nou (1955)”, „Ultima tentaţie a lui Hristos” (1955), „Săracul” (1955), „Francisc al meu din Assisi” (1956). Nikos Kazantzakis a fost nominalizat de câteva ori la Premiul Nobel.
Trei dintre romanele sale au fost ecranizate: „Zorba grecul” (1964), film celebru, în regia lui Michalis Kakoiannis, cu Anthony Quinn şi Alan Bates în rolurile principale, „Cel ce trebuie să moară” (1957, după „Hristos răstignit din nou”), regia Jules Dassin, cu Melina Mercouri şi Pierre Vaneck, „Ultima tentaţie a lui Hristos” (1988), regia Martin Scorsese. (Tudor CRISTIAN)
Nominalizat de câteva ori la Premiul Nobel, veşnic în conflict cu autorităţile din Grecia pentru opiniile sale îndrăzneţe, Nikos Kazantzakis a găsit mai multă audienţă în străinătate decât în propria patrie. În jumătatea de secol dăruită literaturii, a fost creatorul unei opere de dimensiuni impresionante: poezie, dramaturgie, eseuri, traduceri şi proză. Alături de “Viaţa şi peripeţiile lui Alexis Zorbas” (1946), cartea care l-a consacrat, stă romanul tot atât de apreciat “Hristos răstignit din nou” (1948).
Lykovrysi este un sat prosper şi paşnic, ai cărui locuitori trăiesc resemnaţi sub stăpânirea otomană. Jugul nu este greu. Au libertatea credinţei, aşa că fruntaşii satului se hotărăsc să pună în scenă, în Săptămâna Mare, Patimile lui Hristos. Tânărul păstor Manolios va fi Iisus, iar Mihelis, Kostandis şi Iannakos – apostolii Petru, Iacov şi Ioan. Pentru a fi la înălţimea misiunii încredinţate, cei patru tineri se întorc spre Scripturi, devenind propovăduitorii unei credinţe pe care ceilalţi, noi farisei ce nu vor şovăi să ucidă, o îmbrăţişează doar cu vorba, nu şi cu fapta.
Cartea este o mărturie a luptei dintre carne şi spirit, dintre instinct şi morală. Deznodământul în sătul arid şi atemporal, amintind de Iudeea antică, va fi tragic: într-o lume care s-a lepădat de credinţă, Manolios şi prietenii săi vor fi prigoniţi pentru că încearcă să redeştepte în inimile celorlalţi dragostea pentru semeni.
Romanul “Hristos răstignit din nou” a fost ecranizat, cu titlul “Celui qui doit mourir” (”Cel ce trebuie să moară”), de regizorul Jules Dassin în 1957, avându-i în distribuţie pe Melina Mercouri şi Pierre Vaneck.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu