Bună ziua. Aş vrea să exprim încă o dată sprijinul şi aprecierea noastră pentru cei doi colegi care se prezintă în faţa alegătorilor gălăţeni. Domnul primar Dumitru Nicolae este unul dintre primarii de mare ţinută, un om cinstit, un om care preţuieşte oamenii şi un om care preţuieşte Galaţiul. În ciuda guvernului de dreapta care a dorit să vitregească gălăţenii de resursele necesare dezvoltării, domnul primar a reuşit practic de unul singur să mişte lucrurile în Galaţi. Dacă am fi avut un Guvern care să iubească Galaţiul, această mare poartă de intrare în Uniunea Europeană şi acest oraş al României şi al Europei de Sud-Est ar fi avut astăzi în mod cert o centură de ocolire, ar fi avut banii necesari pentru a asigura dezvoltarea oraşului. Miza este nu numai realegerea domnului primar, dar şi realegerea unui guvern social-democrat care să permită o relaţie mai deschisă şi de parteneriat între Guvernul de la Bucureşti şi administraţia de aici.
De asemenea, îmi face mare plăcere să fiu alături de colegul nostru Eugen Chebac, candidatul nostru pentru preşedinţia Consiliului Judeţean. Este un om care a demonstrat în întreaga sa carieră o ţinută profesională ireproşabilă, un om care ştie să aibă un simţ al echilibrului, al parteneriatului şi care, împreună cu Dumitru Nicolae şi cu noi, la toamnă, la guvernarea ţării, vom putea face lucruri spectaculoase pentru acest judeţ important al ţării, care se confruntă cu numeroase probleme şi cu numeroase provocări. Nu numai municipiul, dar şi judeţul Galaţi reprezintă o parte a României Europene în care progresul economic, investiţiile, dezvoltarea infrastructurilor, dar şi o viaţă mai decentă pentru cetăţenii de la ţară sau de la oraş trebuie să reprezinte un deziderat.
Aş dori, de asemenea, să fac un comentariu de natură politică naţională. Ieri s-a încheiat vizita la Bucureşti a delegaţiei Fondului Monetar Internaţional. Evident că noi nu mai avem o relaţie cu Fondul Monetar Internaţional, aşa cum aveam acum câţiva ani de zile, a fost mai degrabă o vizită de îndrumare şi o vizită de evaluare şi aici aş dori să fac câteva comentarii asupra viziunii pesimiste pe care nu numai Fondul Monetar, dar şi Comisia Europeana şi experţii internaţionali o au faţă de evoluţia economiei noastre. Din păcate, prin modul haotic şi neprofesionist în care actualul guvern a gestionat economia ţării ani de zile riscăm, în orizontul anului 2009 - şi este opinia celor de la FMI - să asistăm la o încetinire, la o decelerare a creşterii economice în România. În acest moment există un risc pe care putem să îl evităm, ca România să fie una dintre ţările care să aibă o inflaţie mare şi suntem din nou la 9% inflaţie. Ne-am întors, practic, la nivelul anului 2004 la finalul guvernării noastre. Riscăm să avem, în acelaşi timp, ritm scăzut de creştere economică, ceea ce se numeşte riscul de stagflaţie, stagnare economică cu inflaţie mare. Acest lucru ar reprezenta o catastrofă pentru România şi pentru şansele noastre de dezvoltare economică, dar mai ales pentru dimensiunea socială pe care România o are. Avem în acest moment o problemă semnificativă cu ceea ce reprezintă riscurile ca motoarele de creştere economică pe care România le-a avut în ultimul timp să încetinească sau să stagneze. Mă refer la trei motoare de creştere economică ce au stat la baza creşterii economice în perioada guvernării de dreapta, în primul rând consumul. În acest moment, cu deprecierea monedei naţionale, de la 4,2 la 4,4 lei la euro, şi faptul că Banca Naţională, pentru a întări moneda, va încerca să crească dobânda de referinţă, va face ca la instituţiile comerciale creditul să fie mult mai scump, cu o rată a dobânzii comerciale pentru împrumuturi care să fie undeva între 12-14 până la 15%, ceea ce va face ca populaţia să înceteze să fie un motor important. Vreau să semnalez riscul pe care guvernatorul Băncii Naţionale l-a făcut într-un mod mai discret, aşa cum fac toţi bancherii centrali, riscul ca această supra-îndatorare a populaţiei – foarte mulţi români şi-au luat credit pentru consum, iar în condiţiile în care moneda se devalorizează şi în condiţiile în care rata creditului creşte – să ducă la faptul ca mulţi români să nu mai poată rambursa creditul contractat pentru bunuri de larg consum, ceea ce reprezintă o potenţială bombă socială. Este un element de maximă preocupare pe care trebuie să îl avem cu toţii, indiferent dacă suntem la putere sau în opoziţie. Este un subiect important de vulnerabilitate economică.
Se mai întâmplă un fenomen. Criza imobiliara din SUA produce deja victime în Europa, în trei ţări în care există dificultăţi semnificative în sistemul imobiliar şi în cel al construcţiei: Spania, unde avem circa 700.000 de români, Irlanda, unde avem 100.000 de români, şi Marea Britanie, unde avem încă alte câteva sute de mii. Aceste trei economii importante în Uniune sunt în momentul în care suferă o criză în sectorul imobiliar, iar asta ar putea să antreneze o scădere a locurilor de muncă în aceste ţări, ceea ce va determina un număr important dintre românii noştri să îşi caute de muncă fie în alte locuri de prin Europa, fie acasă. Deci obligaţia statului român, a Guvernului, a partenerilor sociali, a sindicatelor, a patronatelor, a elementului politic este de a găsi acele elemente de atractivitate pentru a readuce forţa de muncă în România şi pentru creşterea salariului minim pe economie. Aceasta reprezintă cheia pentru această situaţie. Astăzi în România există un deficit de locuri de muncă de peste 50% în domeniul construcţiilor şi de 59% în sectorul turismului. Această situaţie ar putea fi a doua mare criză, pentru că românii nu vor mai avea locuri de muncă din străinătate, remitenţele, banii trimişi acasă, cei 4 miliarde de euro trimişi acasă, care reprezintă al doilea flotor al economiei româneşti, pentru că oamenii aceştia ţin la suprafaţă marile echilibre economice ale ţării, riscă să se scufunde. Sunt lucruri foarte serioase şi trebuie să ne aplecăm puţin asupra lor.
O altă problemă care se înregistrează la scară planetară, această criză a alimentelor la nivel planetar este o criză care ar putea lovi şi România într-o manieră agresivă în următoarele săptămâni şi luni. La nivel mondial asistăm la cel mai mare nivel al preţurilor la cereale după al doilea război mondial. După Bursa de la Chicago, cea mai mare bursă a comodităţilor de tip cerealier din lume, preţul de cereale este cel mai mare după al doilea război mondial încoace! De asemenea, în lumea a treia este deja o panică la nivelul ţărilor în curs de dezvoltare, ceea ce înseamnă că preţul produselor obţinute din cereale va continua să crească şi în România, iar în condiţiile în care domnii Flutur şi Remeş nu au fost în stare să aducă subvenţiile pentru agricultură, putem avea în România, care are deja multe importuri în acest domeniu, o dificultate importantă.
Deci sunt elemente de alarmă, sunt elemente de preocupare şi la toate acestea se adăugă devalorizarea monedei naţionale, faptul că dobânda a crescut, că energia este mai scumpă la nivel mondial, faptul că cerealele au ajuns la nivel record. Aceasta reprezintă, de fapt, cea mai rapidă scădere a puterii de cumpărare a cetăţeanului român şi este, de fapt, un lucru care preocupă şi pe cel care este la nivelul salariului minim şi pe cel aflat în clasa medie. Este imposibil, chiar şi pentru un tânăr cu venituri medii în România, să poţi spera să îţi mai poţi face o casa în această ţară. Sunt chestiuni de maximă seriozitate.
Îmi cer scuze dacă am făcut o prezentare prea lungă, dar sunt chestiuni serioase şi importante la care trebuie să dăm răspunsul şi aici numai o guvernare competentă, cu o capacitate de a redistribui banii către păturile defavorizate, poate să aducă o soluţie la acest subiect.
Am văzut la ştirile de acum câteva minute acest episod şi această decizie a Biroului Electoral de la Bucureşti cu privire la lista de semnături pe care domnul Sorin Oprescu a prezentat-o la candidarea sa ca independent. Este în mod cert o problemă la care echipa de campanie a domnului Oprescu trebuie să dea răspuns pentru această gravă neglijenţă. Înţeleg că are o modalitate de apel şi sunt convins ca va face recurs la această posibilitate. Probabil că există deja comentarii şi o încercare de politizare a acestei chestiuni, vreau să spun un lucru: partidul nostru are un singur candidat la Primăria Capitalei, echipa noastră s-a îngrijit ca această candidatură să fie în condiţii legale şi regulamentare, iar dacă există cumva undeva un gest malefic în spatele subiectului Sorin Oprescu, atunci probabil că trebuie căutată cauza către cei care au organizat strângerea de semnături şi, de ce nu, poate către cei care reprezintă structurile statului, şi aici mă refer şi la PD-L şi la PNL, care au candidaţi care sunt îngrijoraţi de evoluţiile candidaturilor de la Bucureşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu