vineri, aprilie 25, 2008
Traian Băsescu i-a comemorat pe Monica Lovinescu şi pe Virgil Ierunca
Preşedintele României, Traian Băsescu, a participat astăzi, la Ateneul Român, la ceremonia comemorativă dedicată scriitorilor Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca.
Vă prezentăm integral discursul susţinut de şeful statului: „Doamnelor şi domnilor, În numele românilor, doresc să aduc un omagiu memoriei Monicăi Lovinescu şi a lui Virgil Ierunca, şi să exprim recunoştinţa noastră pentru tot ceea ce au făcut pentru ca adevăratele valori să fie recunoscute, pentru ca minciuna şi cenzura să fie învinse. Aşa cum este imposibil să vorbim despre Monica Lovinescu fără să-l evocăm pe Virgil Ierunca, este imposibil să vorbim despre opera lor fără să vorbim despre crezul lor moral şi politic. În memoria contemporanilor, Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca nu pot fi despărţiţi pentru că reprezintă acelaşi crez şi, mai ales, simbolizează coerenţa dintre scris şi faptă, dintre ceea ce i-au îndemnat pe alţii să fie şi ceea ce au fost ei. Rămâne însă un mare regret: faptul că, după 1989, Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca nu au putut veni mai des în ţară sau că nu au putut reveni pentru anii pe care îi mai aveau de trăit. Repatrierea lor se petrece abia acum, când ne-am adunat cu toţii pentru a le cinsti memoria şi pentru a le împlini o dorinţă testamentară. Deşi au fost departe de ţară, dragostea lor faţă de România i-a făcut să trăiască ca şi cum ar fi aici, şi nu în exil. Toate evocările de după plecarea dintre noi a doamnei Monica Lovinescu au prezentat-o ca pe o învingătoare. În pofida unei lupte inegale, Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca au învins propaganda şi au transmis vieţii culturale şi civice o scară de valori durabilă. Foarte mulţi români păstrează în memorie vocile celor doi, de la microfonul Europei Libere. Acum înţelegem, poate, mai bine decât atunci când îi ascultam, faptul că aceste două voci angajate într-o luptă cu regimul totalitar erau două voci lucide şi pline de speranţă. Pentru mine, în calitate de şef al statului, prezenţa Monicăi Lovinescu şi a lui Virgil Ierunca în Comisia care a elaborat documentul pe baza căruia am condamnat oficial regimul comunist din România, a însemnat o deosebită onoare, dar, în acelaşi timp, şi o garanţie de perfecta corectitudine a raportului. Îi îndemn în special pe tineri să nu uite opera Monicăi Lovinescu şi a lui Virgil Ierunca, martori incontestabili ai unei jumătăţi de secol din istoria României şi a Europei. Dacă în tăcerea impusă până în 1989, era nevoie ca vocea lor să rostească adevărul şi să redescopere valorile autentice, confuzia de astăzi face la fel de necesară existenţa unor repere, existenţa unor modele intelectuale şi morale. Cred că românii continuă să aibă nevoie de Monica Lovinescu, de Virgil Ierunca, pentru că au nevoie de modele de discernământ. Atâta vreme cât cărţile Monicăi Lovinescu şi ale lui Virgil Ierunca se vor afla în bibliotecile şi librăriile din România, cei doi vor continua să fie împreună cu noi, împreună cu România lor dragă, pe care astăzi o au acolo unde şi-au dorit-o când erau în viaţă: în lumea civilizată, în lumea democratică. Dumnezeu să-i odihnească!”
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Toate cele trei discursuri tinute au fost scurte si bine simtite.
Inca odata, Dumnezeu sa-i odihneasca.
Trimiteți un comentariu