(conflict 5)
Preşedintele ascultă liniştea rece a Palatului Cotroceni. Câtă istorie respiră acest loc? Astăzi se scrisese încă o pagină de istorie şi succesul era surd. Nimeni nu ştia exact ceea ce se întâmplase cu adevărat. Jocul de şah începea să-şi facă simţit termenul limită. Oare PD-L va reuşi să împingă alegerile? Prea multe semne de întrebare în această partidă. Premierul nici nu şi-a dat seama ce a pierdut...
"Mâine preşedintele va ceda şi va chema spăşit pe Premier la consultări, fără a purta ranchiună pentru lipsa lui astăzi".
Râsul sugrumat de anii întregi de fumat este însă obosit şi preşedintele se gândeşte că trebuie să prindă ştirile de seară. Ora limită este 20. De aceea deschide laptop-ul.
„Domnule Prim-ministru,
Revin asupra solicitării de a ne întâlni pentru a discuta pe tema numirii unui ministru al Justiţiei. Vă invit să avem o întâlnire mâine, vineri 11 ianuarie 2008, fie în cursul dimineţii până la ora 11.30, fie după-amiază, după ora 15.00, la orice oră convenabilă dumneavoastră, la Palatul Cotroceni sau la Palatul Victoria.
Aştept decizia dumneavoastră.
Traian Băsescu, Preşedintele României”
***
Democraţia nu înseamnă numai alegeri libere. Cetăţeanul trebuie să fie centrul vieţii democratice. O ţară trebuie să lupte pentru drepturile unui singur cetăţean. În democraţie merge cel mai bine structura "Toţi pentru unul, unul pentru toţi!". Cum să fie însă democraţie când oligarhia este atât de dulce pentru conducători?
(Acest scenariu, fără nici o legătură cu realitatea, va continua. Sau nu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu