(discurs)
Discursul preşedintelui României, Traian Băsescu,la şedinţa Consiliului Superior al Magistraturii
(10 ianuarie 2008)
“Bună ziua,Încep prin a vă spune tuturor La mulţi ani! şi vă doresc un an mai bun decât anul trecut. De la o şedinţă în care se prezintă Raportul privind activitatea CSM-ului pe anul 2007, cu siguranţă, nu puteam să lipsesc, având în vedere că justiţia este una din problemele care stau în atenţia mea, a dumneavoastră, a opiniei publice, dar şi a celor care ne privesc din afară.
Vă mărturisesc că am citit Raportul, ceea ce poate fi o surpriză pentru orice membru CSM, de aceea, voi avea şi puncte de vedere legate de conţinutul Raportului, dar după ce voi asculta punctele de vedere pe care dumneavoastră doriţi să le exprimaţi, având în vedere că sunteţi mai îndreptăţiţi decât mine să formulaţi opinii legate de activitatea CSM-ului. Repet şi vă spun de la bun început, nu mă erijez într-unul care are calificare să vorbească despre justiţie, doar prin natura funcţiei pot să vorbesc despre activitatea CSM-ului şi prin atribuţiunile constituţionale.
Fără a avea pretenţia să trag concluzii, nu-i treaba mea, dar în calitate de şef al statului îmi permit să fac câteva observaţii. Citind Raportul, mi-am şi marcat azi-noapte un lucru care mi s-a părut extrem de riscant: este aici o formulare – „majoritatea reprezentanţilor grupului de lucru numărul patru şi numărul unu au opinat în sensul că evaluarea periodică ar trebui să privească activitatea instanţelor şi Parchetelor, precum şi sistemul justiţiei, în ansamblul său şi nu activitatea individuală a fiecărui magistrat”. Mi se pare că de la o astfel de abordare poate pleca consolidarea eşecurilor justiţiei în anii următori.
Cred că fiecare magistrat, fie că e procuror sau judecător, trebuie să fie evaluat individual. A se merge pe ideea că evaluăm instanţă, tribunal, judecătorie, Curte de apel fără să ne uităm în interiorul acestei coji care este instituţia – deci, la oameni, la factorul esenţial, la profesionalismul judecătorului, al procurorului – cred că ar fi una din marile erori – dacă va fi adoptată această soluţie. Părerea mea este că ar trebui să regândiţi această abordare.
Pe de altă parte, pot să înţeleg de unde a plecat acest lucru. CSM-ul, având personalul pe care îl are, nu-şi poate asuma o evaluare individuală a fiecărui magistrat din sistem. Aici cred că soluţia corectă ar fi ca până la un nivel de funcţii – şefii de instanţe, adjuncţii lor, şefii de parchete, de pe lângă instanţe – să-i evaluaţi dumneavostră, la nivelul CSM şi cei pe care îi autorizaţi să fie şefi la instanţe, la Parchete, la rându-le, să-şi facă evaluarea anuală a fiecărui magistrat. Dacă s-a scris regulamentul de evaluare este bine, pentru că, totuşi, CSM funcţionează din 2004 sub această legislaţie şi încă nu s-a făcut o evaluare individuală a magistraţilor din sistem – cred că este prioritatea zero unul din elementele de îmbunătăţire a calităţii actului de justiţie.
Al doilea lucru pe care l-aş semnala, pentru că a revenit în discuţie de câteva ori este independenţa justiţiei. V-o călcaţi singuri. Acceptaţi tacit să se încalce Constituţia şi să nu treacă actele pe la dumneavostră, să le daţi aviz. Tacit acceptaţi, fără să sesizaţi Curtea Constituţională. Trebuie să vă spun că în aceeaşi situaţie este CSAT, drept pentru care eu am sesizat Curtea Constituţională, fără să-mi fac complexe dacă am mai sesizat Guvernul sau nu, pentru că eu nu trebuie să-l sesisez, există o lege şi o Constituţie. Am să vă spun – şi v-o spun cu oarecare regret, dar şi cu martori, adică am pe cineva care poate să vă confirme acest lucru. Pentru mine a fost... Şi atunci am spus, oamenii ăştia nu-şi doresc independenţa. Chiar ajunsesem la concluzia, "A, de fapt vorbesc de independenţă, dar îşi caută stăpân", când s-a emis Ordonanţa de Urgenţă nr. 95, cea care desfinţa Comisia de la Cotroceni – comisie consultativă – şi ne trezeam cu urgenţa ca, imediat, judecători să fie numiţi în acea comisie, pe care Preşedintele poate s-o trateze cum vrea el.
Punctul de vedere al Comisiei era consultativ. Cum să pui un judecător înaintea procurorului şi, pe urmă, să ajungi din nou la judecător, eventual cu un dosar? Când l-am sunat pe domnul preşedinte Pandrea şi i-am spus: "Domnule, gândiţi-vă bine, este în neregulă din punct de vedere constituţional, e evident pentru un inginer ca mine şi aici ar trebui să reacţionaţi, pentru că, de fapt, poimâine o să daţi un judecător să îmi facă nu ştiu ce avize, să dea prin nu ştiu ce regii autonome”.
Cred că dumneavoastră, tolerând faptul că aţi fost bypass-aţi la legi la care, în mod expres, este prevăzut în legislaţie că daţi aviz (fie el consultativ), deci, faptul că aţi tolerat acest lucru nu este chiar cel mai bun semn de independenţă, ci este proba că uneori nu vorbim sincer despre dorinţa de independenţă, pentru că sunt destule lucruri care arată că v-aţi cedat-o.
Aş mai face observaţia legată de un incident proaspăt şi care a făcut obiect de dezbatere publică: corectitudinea examenelor pentru funcţii – proaspătul incident de la procurori. Nu ştiu cât este de real, de nu, ce probe sunt, habar n-am. Ce m-a impresionat neplăcut (şi aici nu-i tot CSM de vină, e doar Secţia de procurori) a fost o adevărată campanie că Secţia de procurori nu autorizează urmărirea unuia sau a altuia sau solicitarea de arest. A dat o impresie că vă autoprotejaţi extraordinar. Eu aş fi dat-o – dacă eram în locul oricărui CSM, oricărei secţii de procurori al CSM, aş fi votat “Da”, să stabilească judecătorul dacă sunt motive să fie arestat un procuror sau nu.
Cred că, dincolo de exigenţa faţă de politic, pe care o înţeleg şi cred că este justificată, chiar exigenţa dumneavoastră faţă de dumneavoastră şi faţă de comportamentul instituţiei trebuie să fie mult mai mare, pentru că sunt cedări care, până la urmă, costă. Până la urmă, CSM, după părerea mea, are toate pârghiile legislative să controleze sistemul de justiţie din România. Că nu-i perfect, sunt absolut de acord, lucrurile se pot îmbunătăţi, dar în momentul de faţă aveţi toate pârghiile.
Singurul semn de întrebare care se pune este legat de acele desemnări de procurori cu funcţii mari pentru care – spuneţi dumneavoastră şi, probabil, trebuie analizat – ar trebui să vină propunerea de la CSM la Preşedinte şi nu de la ministrul Justiţiei. Absolut de acord, dar asta e prea puţin în ceea ce priveşte independenţa. Realităţile de zi cu zi ne arată că independenţa dumneavoastră este aproape zilnic călcată în picioare de una din instituţii şi nu protestaţi. Nu vă manifestaţi pe căi legale. Deci, nu a fost numai o abordare eronată, după părerea mea, scuzaţi-mă că o spun, a CSM-ului, dar chiar şi a judecătorilor care au acceptat să devină nişte avizatori consultativi pe o chestiune de dosar. Aceste lucruri le-am spus domnului preşedinte Pandrea, în speranţa că le transmite.
Deci, după părerea mea, evaluarea profesională este o chestiune pe care trebuie să o facem rapid, profund, pentru că nu s-a făcut nici o evaluare pe personal, pe magistraţi, până acum. Din punctul meu de vedere, aveţi şi dumneavoastră mari responsabilităţi, având în vedere că vi se încalcă independenţa.
Aş mai spune că este foarte greu să ceri exigenţă, să fii exigent faţă de alţii dacă nu eşti exigent faţă de tine, şi aici revin cu un exemplu: întâmplarea nefericită legată de ultimul examen la secţia de procurori.
Nu în ultimul rând, v-aş spune două cuvinte despre faptul că am întârziat desemnarea ministrului Justiţiei. Nu voi accepta să desemnez un ministru al Justiţiei care nu are o carieră profesională şi morală ireproşabilă. Foarte mulţi vin şi spun “dar şi tu”. Eu sunt ales, cu bunele şi cu relele mele, dar un ministru al Justiţiei...nu voi accepta să semnez ca un notar, în orice condiţii, orice persoană. Preşedintele României nu este notar şi în Constituţie spune "Primul ministru propune şi preşedintele decide prin emiterea decretului". Or, din acest punct de vedere vreau să vă asigur că nu voi ceda la ideea ca la Ministerul Justiţiei să vină un bun specialist respectat de dumneavoastră, în primul rând de corpul magistraţilor, şi care, cel puţin la nivel de probe, să fie ireproşabil - că bârfe sunt despre mulţi, dar din punct de vedere al probelor să se poată spune "pentru acest om nu există nici o probă că nu are comportament ireproşabil".
Am vrut să vă spun acest lucru nu ca să fiu într-un dialog cu vreo altă instituţie a statului, ci pentru că discutăm despre un membru al CSM şi pentru dumneavoastră este important să ştiţi care este abordarea mea vizavi de ministrul Justiţiei. Ştiu că vă puneţi probleme de funcţionare şi le-aţi explicat, chiar le-aţi prezentat. Eu cred că disiparea responsabilităţii CSM pe diverse compartimente, o supracompartimentare vă ia chiar din autoritatea deciziilor. Veţi putea decide cum doriţi.
În acelaşi timp, însă, domnilor judecători şi procurori, noi, oamenii politici, avem alt sistem de evaluare. Pe noi ne prinde la patru ani şi ne trosneşte electoratul de nu ne vedem, dacă nu e mulţumit. Dar pe dumneavoastră cum vă evaluează cei care v-au ales, aveţi vreun sistem – că aveţi mandat lung, şase ani? Faceţi-vă un mandat cinstit şi an de an mergeţi în faţa celor care v-au trimis aici să faceţi justiţie, nu numai să-i reprezentaţi pe ei. E o părere, dacă veţi opta pentru asta, vă va da soliditate. De multe ori, oamenii aleşi au nevoie să-şi confirme dacă mai au încrederea celor care i-au trimis şi cred că un sistem de a vă proba din când în când susţinerea v-ar face mai puternici.
În ceea ce mă priveşte, aş vrea să nu existe nici un dubiu că am vreo abordare diferită legată de procurori şi judecători. Pentru mine, sunt oameni care au absolvit Dreptul – viaţa, legea şi sistemul de funcţionare a justiţiei fac ca unii să fie într-o parte şi alţii - nu neapărat în cealaltă parte - alţii să judece, dar tratamentul pentru cele două mari profesii ale sistemului judiciar, din punctul meu de vedere, este egal şi în mod egal respectabil, nu numai egal din punct de vedere al statutului social. Am înţeles, şi nu ştiu dacă am înţeles bine, că sunt proceduri diferite de evoluţie în carieră. Cred că e una din misiunile dumneavoastră să le unificaţi, poate chiar şi de aici; sigur, fiecare pe specializarea lui, dar cred că exact acesta este unul din motivele care ajută la a se pune sub semnul întrebării cine este mai important sau dacă sunt egali cei doi.
În ceea ce mă priveşte, vă asigur că în nici un caz nu văd procurorii ca parte a Executivului. Ar fi cea mai mare eroare pe care ar putea să o facă Legislativul în România. Nu au ce căuta în Executiv. În ceea ce mă priveşte, sigur că pot să fac atât cât ştiţi că pot să fac din punct de vedere al legislaţiei, cel mult să trimit o dată o lege înapoi, după care sunt obligat să o promulg.
Nu pot să fac decât puţin, dar, în mod categoric, voi solicita expertiza dumneavoastră imediat ce-mi vine vreun proiect de Cod, sau chiar legi mai puţin importante, indiferent că au sau nu avizul dumneavoastră. Înainte de a le promulga, voi solicita expertiza dumneavoastră.
Aş mai observa un lucru. La mulţi dintre dumneavoastră, discursul este acelaşi ca acum doi ani. Un discurs constatativ, dar fără soluţii. Puneţi şi soluţia lângă constatarea problemei, dar degeaba mi-o adresaţi mie. Eu sunt un musafir constituţional prezent la dumneavoastră. Dumneavoastră aveţi problemele pe care le ridicaţi, nu eu.
Un ultim lucru, în care vă răspund tot dumneavoastră, domnule judecător, domnule preşedinte: ideea că oamenii politici vorbesc de corupţie. Vă pot spune că în mandatul meu, în tot ce a ţinut de mine până acum, am respectat principiul legat de corupţie – toleranţă zero! – şi nu mi-am permis niciodată să mă erijez în a fi judecător şi să spun "pe acest domn ministru nu-l voi trimite în anchetă". Pentru că, atâta timp cât un procuror nu mă sesizează, de unde până unde devin eu judecător şi spun: "nu, nu nu-i cazul, nu aprobăm urmărirea penală pentru acest domn important". Deci, în nici un caz nu sunt un politician care să vorbească întâmplător despre justiţie, dar avem arme diferite.
Eu chiar cred că România este în dificultate, pentru că sunt mult prea multe lucruri care se legiferează pentru a acoperi fraude, pentru a crea condiţii să se fure. S-a ajuns prea sus. Şi vorbesc despre corupţie fără reţinere. Unul din marile mele obiective - şi o spun fără să încerc să fac politică - a fost ca eticheta pentru Guvernul Tăriceanu vizavi de corupţie să nu fie aceeaşi care a fost la sfârşitul mandatului din 2004 pentru Guvernul Adrian Năstase, şi vă asigur că o să reuşesc. Dar, instrumentul meu ca politician, dincolo de puţinele lucruri pe care pot să le fac ca preşedinte, este cuvântul; al dumneavoastră este legea. Nu-mi reproşaţi că vorbesc despre corupţie, pentru că e o realitate. Nu-mi cereţi linişte că la adăpostul liniştii lucrează hoţii.
Oamenii cinstiţi lucrează transparent şi-şi spun părerile. Iar eu îmi spun părerea: la noi încă este un nivel ridicat de corupţie. Şi vă rog să nu vă supăraţi că o spun. N-o spun la adresa judecătorilor, n-o spun la adresa procurorilor; în toate segmentele sunt uscături. În toate segmentele există un dram de corupţie, în toate segmentele sociale. Cum sunt oricând dispus să susţin că, mai bine chiar decât procentajul dat de dumneavoastră, nu 80, 90% din judecători şi procurori sunt oameni perfect oneşti, dar cei 5% pe care-i avem - fie că sunt politicieni, fie că sunt judecători, fie că sunt procurori - trebuie să îi scoatem din sistem.
În principiu, mai sesizez un lucru, şi de data aceasta ceea ce se vede dintr-o anume atmosferă: parcă vă lipseşte solidaritatea. Sunteţi, totuşi, o echipă destinată să lucreze şase ani. Politicienii se despart, azi trec într-un partid, mâine în altul, azi fac ceva, mâine nu mai sunt. Dar dumneavoastră aveţi unul din cele mai lungi mandate dintre instituţiile din statul român şi, sincer să fiu, parcă aş fi foarte tentat să vă sugerez să fiţi solidari unii cu alţii.
Şi vă mai spun un lucru: nu vă iartă nimeni de responsabilitatea pentru justiţie. Nu ministrul este cel care face justiţia, nu ministrul Justiţiei. Dumneavoastră o faceţi. Ministrul nu are atribuţiuni decât să facă legi. Că le face bune, proaste, atâta timp cât legile se aplică aşa cum sunt ele, proaste, responsabilitatea e la cei care au făcut legile. Dar legile nu se aplică, când justiţia nu-i performantă.
Dumneavoastră aţi primit 10.820 de sesizări, anul trecut. Noi am selectat la Preşedinţie, din sesizările de anul trecut, 4.400 de sesizări, din care 2.700 vizează tergiversări, termene, proceduri. Deci, nu soluţii. La "soluţii" sunt 750, contestate. Dar tergiversări, mai bine de jumătate, şi aici hai să discutăm foarte cinstit. Ce justificare există la o respingere care se face după şase termene, care au făcut să treacă un şi jumătate şi-l respingi că n-a fost semnată în clar de nu ştiu ce procuror? De ce n-ai respins de la primul termen? Care este justificarea? Să stai un an şi jumătate, să dai şase termene, şi al şaselea termen să spui “luaţi dosarul şi plecaţi cu el, că nu-i semnat de procurorul şef, sau de cine trebuia semnat”.
Mă tem că avem o problemă şi într-o parte şi în alta, şi la neglijenţa procedurală şi dincoace, dar nu le pun decât pe seama erorii şi poate a primului punct - pregătirea profesională şi evaluarea profesională. Deocamdată, doar atât.
Vă mulţumesc mult şi vă doresc mult succes în continuare. Eu pot spune că puteţi miza pe sprijinul meu pentru justiţie, dar nu-mi cereţi să nu fiu liber în a mă exprima, că nu-mi dau libertatea de exprimare chiar dacă, de curând, am înţeles că de interes public este şi ceea ce discut cu soţia. N-aş vrea să vă spun câteva lucruri pe care le discut cu soţia, deşi înţeleg că este de interes public, legat de justiţie. Daca vreţi, vă dau o probă acum. Spre exemplu, îi spuneam soţiei: „Domnule, uită-te şi tu, ai văzut la Mona Muscă într-o lună i s-a dat verdictul de poliţie politică în instanţă, pe când la domnul Voiculescu de doi ani nu intră nimeni”. Asta discut eu cu soţia, nu este un reproş. Sau, odată îi spuneam soţiei: „Am un decret de retragere a unei decoraţii unui om politic, cum se face că pentru un decret care vizează strict puterea executivă – Preşedintele, cu dreptul lui de a da, de a retrage decoraţii în condiţiile legii – se tot amână termenul”.
Vă doresc un an bun, vă doresc succes la alegeri celor care veţi candida, indiferent cine va fi acela/aceea şi cred că aveţi marea problemă a formării unei echipe la nivelul CSM-ului. Vă doresc mult succes.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu