(Religia stăpânului, religia supusului)
Preşedintele Academiei Române, domnul Ionel Haiduc, a declarat că domnul Constantin Bălăceanu-Stolnici a decis să se retragă din activitatea sa din cadrul Academiei. Logica acestei întâmplări o găsim în recenta campanie de presă şi în verdictul Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii: Constantin Bălăceanu-Stolnici are dosar de PP (Poliţie Politică)
Prezidiului Academiei, format din Ionel Haiduc - preşedintele Academiei Române, Dan Berindei, Florin Filip, Marius Iosifescu şi Marius Sala - vicepreşedinţi ai Academiei, şi Ioan Păun Otiman - secretar general al forului, au primit următoarea solicitare din partea lui Constantin Bălăceanu-Stolnici: "Având în vedere situaţia creată, am decis să mă retrag din activitatea Academiei Române, deşi nu mă simt vinovat faţă de Academie".
Forumul Civic Românesc, un organism ilustru necunoscut al societăţii româneşti, dar, după câte se vede, puternic implicat în deciziile sociale, a cerut imperativ Academiei Române să-şi retragă titlurile de membri de onoare de la domnii Constantin Bălăceanu-Stolnici şi lui Nicolae Corneanu, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolit al Banatului, ca urmare a verdictului pronunţat de CNSAS cu privire la activitatea desfăşurată de aceştia "în slujba securităţii". Mă îndoiesc că Academia ar fi ajuns în stadiul în care să ridice aceste titluri dacă domnul Constantin Bălăceanu-Stolnici nu ar fi dat el însuşi dovadă de “onoare” renunţând la prerogativele titlului oferit de Academie.
“Boierul” Constantin Bălăceanu-Stolnici a comunicat Academiei Române, că nu se simte vinovat pentru că a colaborat cu serviciile secrete române în epoca Ceauşescu, colaborarea fiind determinată de "caracterul special" al cercetărilor sale ştiinţifice şi de obligaţiile legale din respectiva perioadă.
Reamintesc cp domnul Constantin Bălăceanu-Stolnici este membru de onoare al Academiei Române din 1992.
Iată câteva date despre domnul Constantin Bălăceanu-Stolnici. S-a născut în Bucureşti la data de 6 iulie 1023. Este descendent al familiei Bălăcenilor, o veche familie de os boieresc ale cărui origini sunt undeva prin secolul al XIII-lea. În secolul XVII, Viena conferă neamului Bălăcenilor titlul de conte al Sfântului Imperiu Romano-German oferind familiei spre concesiune şi stema.În 1941 Bălăceanu-Stolnici absolvea bacalaureatul în cadrul Liceului "I.C.Brătianu" din Piteşti, urmează cursurile Facultăţii de Medicină din Bucureşti, obţinând în 1948 titlul de Doctor în Medicină şi Chirurgie, cu teza Consideraţii asupra complexului cerebelo-dento-olivar, realizată sub conducerea profesorului Ion T. Niculescu. În 1967 a fost confirmat Doctor în Ştiinţe Medicale ce către IMF-Bucureşti şi Ministerul Învăţământului.
Activitatea sa didactică începe o dată cu studiile superioare. 1944-1949 preparator şi asistent la catedra de Anatomie (prof. Gr.T.Popa şi apoi prof. E. Repciuc). 1949-1952 asistent la catedra de Neurologie (prof. N. Ionescu-Siseşti. În 1952 este exclus de la catedră şi din Institutul Medico-Farmaceutic, pe motive politice. 1971-1972 profesor suplinitor la catedra de Cibernetică generală la Facultatea de Filozofie a Universităţii din Bucureşti. Preşedinte de Onoare al Universităţii Ecologice din Bucureşti şi profesor de Neuropsihologie şi Anatomie a Sistemului Nervos, profesor de Istoria Culturii şi Ştiinţei. Preşedinte al Societăţii Ateneul Român. Profesor asociat la Universitatea din Newcastle-upon-Tyne (Anglia), Universitatea Pontificală din Porto Allegre (Brazilia), Universitatea Menendez Pelayo din Santander (Spania), Academia Medicală Cataloneză din Barcelona (Spania), Colegiul de Medicină din Paris (Franţa).
Activitatea profesională de asistenţă medicală, organizatorică şi de conducere începe cu calitatea de Extern (1943-1946) şi Intern prin concurs (1947-1949) al spitalelor din Bucureşti. Devine ultimul preşedinte al Societăţii internilor şi foştilor interni, desfiinţată în mod abuziv în 1948, medic specialist neurolog la Spitalul Colentina (1952-1957) şi la Spitalul Dr. Cantacuzino (1957-1965), Medic primar neurolog prin concurs la Spitalul "Gheorghe Marinescu" din Bucureşti (1965-1970), medic primar geriatru şi şef de secţie la Institutul Naţional de Gerontologie (1974-1993), din 1991 director general al Institutului, şeful Serviciului Metodologic de Neurologie şi Neurochirurgie (1965-1970), cu sarcina de coordonare a activităţi reţelei naţionale medicale în aceste specialităţi.
În prezent Domnul Stolnici este efor testamentar al Aşezămintelor Brâncoveneşti (Biserica Domniţa Bălaşa), membru al Adunării Naţionale şi al Consiliului Naţional al Bisericii Ortodoxe Române, preşedinte al Societăţii Ateneul Român, director onorific al Centrului de Antropologie al Academiei Române, preşedinte de onoare al Universităţii Ecologice din Bucureşti, preşedinte al familiarilor Ordinului de Malta din România, preşedinte al Centrului International Antidrog si al Drepturilor Omului format din 14 organizaţii europeneDomnia sa este afiliat la următoarele Societăţi Ştiinţifice:
* Academia de Ştiinţe Medicale din România
* Societatea de Istorie a Medicini
* Societatea Internaţională de Lingvistică Aplicată
* Societatea franceză de Neurologie
* Congresul Interamerican al Medicilor şi Chirurgilor
* Societatea Braziliană de Cibernetică
* Societatea Franceză de Înalte Studii
* Societatea Madrilenă de Cibernetică, (membru de onoare)
* Societatea Mondială de Cibernetică şi Sisteme Generale (Londra)
* Societatea Internaţională de Medicină Cibernetică
* Asociaţia Americană de Cibernetică
Constantin Bălăceanu-Stolnici este un om al distiincţiilor: Doctor honoris causa Universitatea Ecologică Bucureşti, Membru de onoare al Academiei Române, Doctor honoris causa al Universităţii "Gr.T.Popa" din Iaşi, al Universităţii din Petroşani şi al Universităţii Ecologice din Bucureşti, Decorat cu "Crucea Patriarhală", Laureat al "Marelui Premiu" al Societăţii Franceze de Sinteze Înalte, Meritul Maltez în grad de Ofiţer, Ordinul Steaua României în grad de Cavaler
Ultima distincţie pentru Constantin Bălăceanu-Stolnici se pare că vine de la CNSAS. Puteţi citi textul aceste “distincţii” aici.
11 comentarii:
Eu am stramosi, conti si principi, atestati din secolul 13 in Ungaria-Austria-Ardeal ca sositi din Sf Imperiu Roman de limba germana prin 1050 cu titlul initial de conti de Altemburg(la 1300 si ceva un von Altemburg a fost un important Mare Maestru al teutonilor, evident era din ramura ramasa la obarsie aduca in Germania) si Homburg, ulterior cavaleri si conti de Sancto Giorgio(doi au domnit in Ardeal la inceputul secolului 16 si apoi in sec 17 au emigrat in Valahia si in final in Moldova, si totusi nu am fost turnator de si am fost presat in acest sens, adica nu mi-am facut ascendenta de maxima batjocura care poate fi adusa unui rang nobiliar.
Inca odata Craciun Fericit!
PS.Singura scuza daca se poate numi asa, pe care o are Dl Stolnici este ca era si probabil este de o lasitate iesita din comun(stiu asta de la cineva care a fost foarte apropiat de dna Aslan si deci stie destule si despre dlui), acea lasitate care te facea sa faci pe tine la propriu cand cei de la secu te bagau in seama, si-n zona geriatriei unde ajungeau tot felul de personaje ,VIP grad zero,desigur ca securitatea era calare pe el.
PPS: "Distinctia" de la CNSAS nu este accesibila.
Am înlocuit link-ul. Încercasem să evit descărcarea fişierului în format PDF.
Eu il respect. Am studiat cartile domniei sale. Ignor colaborarea cu securitatea. Are destule contributii la cultura noastra pentru a ramane respectabil, cel putin in mediul academic. Imi asum riscul de a-l aprecia in continuare.
Vorbim despre o dualitate. Şi domnul Stolnici este când academician, când boier, când informator, şi cei care îl cântăresc pe domnul Stolnici schimbă unitatea de măsură de la o zi la alta obţinând un efect contrar în timp ce domnul Stolnici este, evident, acelaşi. Conştiinţa este trecătoare, din păcate. Cei care-şi permit luxul de a nu fi dezamăgiţi de viaţă... bravo lor.
Am să încerc să-l trec la comentariu, nu cred să reuşesc dat fiind ca este foarte lung:
Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
Decizia nr. 2371/28.08.2007
Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
Având în vedere:
1. Cererea formulată de către Comunitatea Moştenitorilor şi Proprietarilor Legitimi din România, înregistrată la C.N.S.A.S. cu nr. P 3989/06/06.09.2006, prin care s-a solicitat verificarea domnului academician Constantin BĂLĂCEANU STOLNICI;
2. Adresele de verificare C.N.S.A.S. nr. S/5421/A,B,L/01.03.2007;
3. Adresele de răspuns S.R.I. nr. S/113210/30.03.2007, S.I.E. nr. S/14887/13.03.2007,
M.Ap.N. – S.I.A. (Serviciul Istoric al Armatei) nr. A/784/23.03.2007;
4. Dosarele fond reţea nr. R 236437, nr. R 156672 şi dosarele fond S.I.E. nr. 5810 şi nr.
6502 (cote C.N.S.A.S.);
5. Nota Direcţiei Investigaţii nr. S/DI/I/1381/01.08.2007;
6. Procesul-verbal al şedinţei Colegiului C.N.S.A.S. din data de 28.08.2007;
În fapt,
a) S.R.I. a predat C.N.S.A.S. dosarele fond reţea nr. R 156672 (perioada 1965 – 1982) şi nr. R 236437 (perioada 1986 - 1987), al căror titular este domnul Constantin BĂLĂCEANU STOLNICI. Dosarele cuprind următoarele documente care atestă colaborarea acestuia cu poliţia politică comunistă:
1. Dosar fond reţea nr. R 156672:
[Biografie] olografă, semnată olograf cu numele conspirativ “LAURENŢIU” din 1977, redactată de către titular la persoana a III-a: „A colaborat şi colaborează din anul 1965 cu Securitatea Statului. Graţie acestei colaborări şi-a însuşit tehnica de observare şi analiză a oamenilor şi situaţiilor, ca şi o îndemânare în redactarea unor informări. Totodată şi-a asimilat un punct de vedere precis care trebuie să-i guverneze relaţiile cu oamenii din afară, fie că îi întâlneşte în ţară, fie în străinătate. Aceste relaţii implică nu numai detectarea de date pentru a fi raportate în contextul lor logic şi situaţional, dar şi luări de poziţii active pentru influenţarea interlocutorilor. /…/ A putut comunica în decursul anilor informaţii şi aprecieri privind acele zone de emigrare. De asemenea a putut modula într-un fel unele concepţii şi luări de poziţie ale acestora. În Franţa a intervenit activ pentru acreditarea unei imagini reale a situaţiei din România pentru a încerca să se schimbe poziţia luată de cei de acolo faţă de problema Bisericii Ortodoxe Române, faţă de unele interpretări greşite privind politica externă a României şi mecanismul circulaţiei în străinătate a cetăţenilor români. /…/ A influenţat favorabil venirea unor emigranţi români în ţară, în călătorie. /…/ În Germania a intervenit în special la nivelul grupului de la Europa Liberă încercând să orienteze în sensul instrucţiunilor primite unele luări de poziţie şi puncte de vedere. /…/ A reuşit să precizeze date interesante privind personalităţi române în exil ca: /…/ A putut discuta cu fostul rege Mihai. /…/ A semnalat existenţa unei arhive de documente privind tratatul de pace al României, la /…/ şi a unei extrem de vaste şi interesante colecţii de scrisori la /…/. A informat despre unele poziţii ale lui /…/ şi ale Ordinului de Malta. A informat despre mulţi români din exil stabilind pe baza datelor de observaţie, şi a discuţiilor care sunt concepţiile lor, care sunt slăbiciunile lor, ce sistem de relaţii au, ce interes prezintă pentru noi, şi eventual cum ar fi putut fi influenţaţi. /…/ Cele de mai sus nu sunt decât o parte din activităţile desfăşurate în cadrul colaborării cu Securitatea Statului Român. Pentru a trece la colaborare pe o treaptă nouă mai complexă şi mai vastă trebuie: să se poată realiza contacte cu străinătatea mai intense; să se asigure o poziţie mai prestigioasă. Realizarea unei poziţii mai prestigioase ar însemna confirmarea titlului de Doctor Docent, care ar avea semnificaţia simbolică că nu mai apasă atât de intransigent discriminarea impusă de originea socială. Faptul ar fi încurajator şi pentru o promovare ulterioară posibilă în cadrul Academiei de Medicină şi poate chiar a Academiei R.S.R. promovări care reprezintă doar titluri onorifice fără avantaje de preţ sau de remuneraţie. /…/ Cât timp trăieşte sau este activă prof. /…/ s-ar impune, o serie de precizări frecvente în aşa fel încât poziţia doctorului Bălăceanu să nu mai fie aceea a unui tolerat politic, un fel de paria care este acceptat numai pentru valoarea sa profesională. De asemenea pentru stabilitatea de viitor a Institutului şi a poziţiei doctorului Bălăceanu ar trebui să se intervină energic să se schimbe atmosfera groaznică ce domneşte în I.N.G.G., să se atribuie sarcini de protocol doctorului Bălăceanu şi să se admită principiul că prof. /…/ să circule însoţită (mai ales că sănătatea ei este şubredă). În felul acesta s-ar putea face un transfer al relaţiilor prezente ale prof. /…/ la doctorul Bălăceanu,
relaţii care se vor pierde pentru ţară în cazul în care prof. /…/ închide ochii. S-ar
pregăti astfel terenul pentru succesorul ei. Nu există în I.N.G.G. nici o
personalitate care să-i ia locul în afară de C. Bălăceanu. /…/ Sursa ţine să
informeze asupra cazului /…/ care la începutul lui septembrie 1977 a plecat în
vizită la Paris la unchiul său /…/, urmând conform înţelegerii cu familia să se
întoarcă la 15 octombrie 1977. Tânărul /…/ nu s-a întors. Duminică 16 oct.
1977 a telefonat la unchiul său /…/ spunând că de câteva zile s-a gândit că ar fi
bine să nu se mai întoarcă. La 19.X.1977 tot /…/ a primit o scrisoare datată de
la 10 oct. 1977, destul de incoerentă din care rezultă că nu mai are de gând să
se întoarcă şi că această decizie a luat-o de unul singur fără sfatul nimănui.
Această decizie a lovit familia ca un trăsnet în special pe mama lui /…/ care de
atunci nu-şi mai revine. /…/ În dimineaţa zilei de 17.X. /…/ a vorbit cu fiul ei
implorându-l să revină pentru binele lui şi al familiei. A răspuns în doi peri. /…/
La 19.X.1977 /…/ a vorbit din nou cu Parisul rugându-l încă o dată pe fiul ei să
judece situaţia şi să se gândească bine înainte de a face această prostie cu
consecinţele ei nefaste pentru toată lumea. /…/ O carte poştală a lui /…/ datată
29 sept. 1977 scrie despre /…/ că-l iubeşte foarte mult pe fratele său /…/ şi pe
tatăl său vitreg C. Bălăceanu, dând să înţeleagă că din cauza lor nu are de
gând să rămână în Franţa. În faţa acestei situaţii sursa crede că /…/ se luptă cu
3
3
el însuşi şi ar vrea să revină dar nu mai are curajul. E greu de spus de aici cine
l-a influenţat. Ca simplă ipoteză crede că a fost influenţat de vărul său /…/ şi
oarecum tacit încurajat de unchiul său /…/.”
Raport cu propuneri de a se aproba contactarea lui BĂLĂCEANU
CONSTANTIN, punctat candidat la recrutare în problema „foşti exploatatori”,
din 20.04.1965: „La data de 01.12.1964 a fost luat în studiu şi verificare în
vederea recrutării ca agent al organelor de securitate în problema foşti exploatatori numitul Bălăceanu Constantin. /…/ Recrutarea ca agent al
organelor noastre a numitului Bălăceanu Constantin s-a hotărât a se face pe
bază de sentimente patriotice prin metoda atragerii treptate la colaborare.
Pentru completarea studiului cu date privind calităţile personale ale candidatului
este necesar a fi contactat înainte de a se face recrutarea propriu-zisă. Din
studiul relaţiilor dr. Bălăceanu Constantin rezultă că acesta cunoaşte şi chiar se
vizitează cu unele elemente urmărite de organele noastre: /…/, urmărit prin
acţiune de verificare, /…/, urmărit prin acţiune individuală, /…/, agent 302/2, şi
cu o serie de elemente foste exploatatoare ca: /…/. Contactarea are scopul de
a stabili relaţiile dr. Bălăceanu Constantin şi natura acestor relaţii. Contactarea
se va efectua la domiciliul obiectivului, existând posibilităţi de discuţii. Pretextul
contactării va fi lămurirea unor probleme legate de activitatea sa pe tărâm
ştiinţific /…/ În raport de felul cum se va prezenta candidatul vom căuta
extinderea discuţiilor şi asupra relaţiilor sale cu diferite persoane plecate în
străinătate, cu persoane care au făcut politică liberală, ce fii de moşieri
cunoaşte şi cu care eventual se întâlneşte. Propunem: A se aproba contactarea
lui Bălăceau Constantin punctat candidat la recrutare ca agent al organelor
noastre de securitate.”
Raport privind contactarea lui BĂLĂCEANU CONSTANTIN din 27.04.1965: „În
baza aprobării primite din partea conducerii partidului, la data de 26.04.1965 s-
a trecut la contactarea numitului Bălăceanu Constantin. Pretextul contactării a
fost acela de a discuta activitatea sa pe tărâm ştiinţific. /…/ Extinzând sfera
discuţiilor, datorită situaţiei favorabile create de obiectiv, a fost întrebat despre
persoanele din străinătate care s-au interesat de lucrările sale. /…/ În legătură
cu interesul specialiştilor englezi a relatat că profesorul /…/ poate da relaţii, iar
dacă ne interesează îl poate întreba pentru a ne comunica. I-am spus că ne
interesează cine sunt specialişti, ce relaţii există între aceştia şi profesorul /…/
şi dacă până în prezent profesorul /…/ le-a comunicat acestora ceva. /…/ S-a
stabilit de comun acord o nouă întâlnire pentru data de 03.05.1965 rămânând
ca dr. Bălăceanu să facă referiri la: Cine este profesorul din Chişinău;
Profesorul /…/, specialitate, funcţie, cui i-a dat lucrarea sa pentru publicare,
relaţiile acestuia; Dacă lucrarea sa apărută în Franţa a apărut sub numele său
sau a altuia; profesorul /…/, legăturile lui cu specialiştii englezi.”
Raport privind a doua contactare a numitului BĂLĂCEANU CONSTANTIN,
candidat la recrutare, din 03.05.1965: „/…/ După discutarea problemelor arătate
mai sus s-a trecut apoi la relaţiile doctorului Bălăceanu C.: Ce fii de foşti
4
4
moşieri cunoaşte? a amintit că el cunoaşte pe /…/, /…/, prieten, /…/ arhitectul
/…/. Amintindu-i că ne-ar interesa ca aceste relatări să fie mai complete, a
rămas stabilit că la prima ocazie le va da în scris. Întrebat ce cunoştinţe are în
rândul foştilor membri ai tineretului ţărănist şi liberal, a precizat că din rândul
ţărăniştilor nu cunoaşte, dar cunoaşte pe /…/ fost liberal pe timp cât a fost
student. A rămas stabilit să prezinte la prima întâlnire o relatare scrisă despre
/…/. La închiderea discuţiilor a fost abordată relaţia dintre obiectiv şi persoanele
plecate definitiv din R.P.R. Dr. Bălăceanu a amintit de o bună cunoştinţă a sa
/…/ plecat în Franţa. Despre acest caz a rămas să facă o relatare scrisă
cuprinzând activitatea politică, caracterul, relaţiile şi cum l-a cunoscut
profesional. În continuare a mai arătat că cunoaşte pe /…/ rămas în străinătate
în 1950; /…/ a părăsit ţara definitiv în 1962 sau 1963 /…/ locuieşte la Paris şi îi
trimite reviste de specialitate din Franţa. A vizitat pe dr. Bălăceanu în anul
1964. Despre persoanele arătate mai sus ca fiind cunoştinţe în străinătate ale
dr. Bălăceanu s-a convenit cu obiectivul să facă o relatare scrisă pe care să o
prezinte într-un viitor apropiat.”
Raport privind felul cum a decurs recrutarea ca agent, din 03.06.1965, aprobat
la 07.06.1965: „După obţinerea aprobării din partea conducerii direcţiei, în ziua
de 02.06.1965 /…/ s-a luat legătura cu Bălăceanu Constantin (conform
înţelegerii prealabile) şi a fost invitat la casa de recrutări Dâmboviţa unde s-a
procedat la recrutarea sa ca agent al organelor noastre. /…/ În cadrul recrutării
s-a discutat iniţial despre situaţia serviciului său legată de susţinerea, în zilele
care au trecut, a examenului de medic primar examen pe care l-a luat prin
obţinerea notei celei mai mari. În continuarea discuţiilor s-a arătat candidatului
că organele noastre apreciază poziţia pozitivă pe care a adoptat-o în decursul
anilor, faţă de regimul nostru şi munca sa creatoare pe tărâmul ştiinţelor
medicale. De asemenea, a fost scoasă în evidenţă şi apreciată bunăvoinţa şi
interesul său de a ne sprijini. Bălăceanu C. s-a arătat dispus să sprijine
organele noastre prin posibilităţile pe care le are menţionând că va prezenta
numai realitatea. /…/ I s-a indicat ca pentru întâlnirea viitoare să prezinte note
despre /…/, fost membru T.N.L., prieten de familie şi despre /…/, fost moşier şi
deputat P.N.Ţ. pe care îl cunoaşte încă din timpul când era moşier în Raionul
Costeşti, Regiunea Argeş, iar actualmente îl vizitează periodic pentru a-l
consulta medical. A fost instruit asupra modului cum trebuie să se comporte
faţă de familie şi cunoscuţii săi. Referitor la informaţii, s-a convenit ca acestea
să fie redate sub formă de note pe care să le semneze cu numele de
IONESCU PAUL. În încheierea discuţiilor s-a accentuat problema discreţiei
de care trebuie să dea dovadă, asigurându-ne că îşi dă seama de importanţa
colaborării şi că va păstra secretul sarcinilor încredinţate.”
Referat cu propunere de aprobare a plecării în FRANŢA, ca vizitator a agentului
„IONESCU PAUL” din 31.01.1966: „La data de 03 iunie 1965 a fost recrutat
agentul IONESCU PAUL în problema T.N.L. şi foşti exploatatori. De la
recrutare şi până în prezent agentul a dat rezultate bune în munca informativă
5
5
atât pe linia scopului pentru care a fost recrutat, cât şi în relaţiile cu unii români
stabiliţi în ţările capitaliste, care ne-au vizitat ţara şi interesau în mod deosebit
Direcţia II. În ce priveşte ultimul aspect al activităţii sale informative, fiind dirijat
pe lângă /…/, venit din Anglia, /…/ veniţi din Franţa, a reuşit să obţină de la
aceştia date valoroase şi care s-au verificat întocmai. Deşi IONESCU PAUL
este recrutat de scurt timp, poate fi apreciat ca un agent bun şi cu perspectivă
în munca informativă dispunând de relaţii în rândul foştilor exploatatori şi
intelectualilor. Agentul IONESCU PAUL se numeşte Bălăceanu Constantin.
/…/ Din verificările efectuate, rezultă că aceştia (părinţii titularului – n. n.), pe
timpul cât au posedat moşia, au avut o comportare corespunzătoare, faţă de
ţăranii din localitate, iar la expropriere nu au opus nici o rezistenţă. /…/ Astfel,
cunoscând bine familia /…/ care i-au solicitat vizita, agentul va reuşi să
stabilească poziţia actuală a inginerului /…/ faţă de ţara noastră şi să-l
influenţeze pentru a vizita R.S. România, inspirându-i totodată încredere că nu i
se va întâmpla nimic dacă va face această vizită. Menţionăm că venirea în ţară
a acestuia interesează în mod deosebit organele de D.G.I., în colaborare cu
care se va stabili linia de conduită a agentului ce o va adopta în discuţiile cu el.
Agentul având ca prieteni pe numiţii: /…/, români stabiliţi în Franţa, care sunt în
atenţia Direcţiei II, va putea lua legătura cu ei şi să le stabilească preocupările
pe care le au. /…/ Din materialele de verificare a agentului IONESCU PAUL
cât şi din discuţiile purtate în timpul colaborării cu el, poate fi apreciat ca un
element care prezintă suficientă încredere şi garanţie că se va reîntoarce. Până
la obţinerea paşaportului vom continua măsurile de verificare asupra sa, pentru
a stabili comportarea sa în această perioadă. Faţă de cele arătate mai sus
propunem: A se aproba eliberarea paşaportului şi deplasarea în Franţa a
agentului IONESCU PAUL.”
Notă privind problemele în care trebuie instruit agentul IONESCU PAUL
referitor la /…/, din 06.09.1967: „Să discute cu /…/ posibilităţile ca acesta, cu
sau fără soţie, să vină fără teamă în vizită în R.S. România. Agentul să-l
influenţeze în acest sens, explicându-i că a plecat oficial din ţară şi nu poate
avea nici un fel de neplăceri. Dacă /…/ cunoaşte date despre activitatea ostilă
ţării, agentul să caute a stabili cum şi de la cine le-a obţinut, ce persoane
acţionează împotriva României şi în ce relaţii se află cu acestea. Agentul să
meargă pe linia de a-l consulta pe /…/ asupra posibilităţilor de contracarare a
acţiunilor ostile ţării, cum vede obiectivul acest lucru (prin presă, radio, etc.) şi
dacă personal ar putea face ceva, ce anume şi cum. Dacă /…/ s-a gândit că ar
putea discuta eventual asemenea probleme cu cineva din ţară, cum vede el
acest lucru, ce vrea să discute şi dacă exprimă ideea unui sprijin în bani sau
sub altă formă pe care să-l primească din România.”
Notă privind rezultatul deplasării la PARIS a agentului IONESCU PAUL din
31.10.1967: „Având prilejul să participe la Congresul de Cibernetică /…/ agentul
IONESCU PAUL a primit indicaţia din partea noastră pe numiţii /…/, în
interesul Direcţiei III. /…/ agentul a reuşit să ia legătura la Paris cu numitul /…/,
6
6
fost subsecretar de stat în guvernul Argetoianu /…/ precum şi cu /…/, fost
legionar. /…/ Generalizând exemplul lui /…/, /…/ a spus că ar trebui retrasă
protecţia statului francez, a celor care revin în România. S-a interesat de noile
modificări survenite în aparatul securităţii statului din România. El s-a arătat
sceptic şi a spus că are convingerea că modificarea survenită nu este o politică
de destindere, ci doar praf în ochii lumii. Dezvoltă o teorie asupra unei securităţi
reduse la rolul de organ de informare a responsabililor politicii româneşti. Îl
interesează poziţia tov. Alexandru Drăghici în contextul ultimelor restructurări
ale M.A.I. După el, tov. Alex. Drăghici rămâne simbolul unei perioade istorice în
cadrul căreia securitatea era un fel de stat în stat, care prin teroare impun un fel
de gândire şi comportare. /…/ Îl interesează îndeaproape unele personalităţi
politice din România /…/ deoarece lumea occidentală, spune el, este
preocupată să cunoască mai de aproape personalităţile care au în mână
destinele ţării noastre. În acest scop, vrea să ştie dacă sunt disensiuni în cadrul
conducerii şi anume între ce personaje. Primind un răspuns dezinteresat din
partea agentului, în această direcţie, /…/ i-a sugerat să se intereseze, că este
util să se ştie astfel de date şi poate la o viitoare vizită agentul i-ar putea spune
câte ceva. În discuţia purtată, dominant, pe /…/ l-au interesat două
personalităţi, pe tov. Alexandru Bîrlădeanu şi Grigore Geamănu. Pe al doilea l-a
cunoscut încă de pe vremuri şi era foarte curios să ştie cum s-a încadrat în
sistemul conducerii noastre şi rol are. Apoi s-a interesat de tov. Bîrlădeanu A.,
care i s-a părut din presă că trece printr-o eclipsă. /…/ Legat de aceste
discuţii, /…/ a pus agentului, direct, întrebarea dacă este posibil sau nu, să se
mai organizeze o rezistenţă în România. La răspunsul agentului, că acest lucru
reprezintă o idee fără sens, el afirmă că acesta este şi punctul lui de vedere,
dar că mai sunt elemente în special în S.U.A. care se gândesc la astfel de
posibilităţi. /…/ despre /…/ se cunoaşte că are relaţii la Paris, cu toţi românii
foşti moşieri plecaţi din ţară. Postul lui diplomatic îl face să aibă relaţii
interesante în cadrul O.N.U. şi UNESCO, legături complexe cu Vaticanul /…/ şi
cu fostul rege Mihai. Cea de-a doua persoană cu care a discutat agentul,
anume /…/, a scos în evidenţă poziţia şi preocupările unor cercuri legionare de
emigranţi români faţă de ţara noastră. /…/ Rolul emigraţiei române ar fi în acest
sens, să-şi exercite influenţa asupra opiniei publice occidentale în favoarea
R.S.R. şi să supraliciteze politica externă a ţării (atât în ce priveşte problema
Bucovinei şi Basarabiei, cât şi exploatarea la care am fi fost supuşi de către
U.R.S.S. /…/ Având în vedere discuţiile purtate de agent cu aceste elemente,
faptul că are posibilitatea să le mai întâlnească cu ocazia unor viitoare
deplasări îi vom indica să menţină legătura cu ele până atunci prin
corespondenţă. Cu prilejul primelor revederi, agentul va primi ca sarcină pentru
/…/: să stabilească scopul pentru care se interesează de o serie de aspecte şi
modificări survenite în aparatul nostru de stat, de organizarea şi dotarea
instituţiilor noastre de cercetare ştiinţifică. Agentul să accepte a intra în relaţii cu
/…/ din Bucureşti pentru a-l putea identifica şi stabili evoluţia intenţiei pe care o
7
7
are de a reînfiinţa ordinul Cavalerilor de Malta în România şi în ce scop. Vom
instrui pe agent să adopte o linie de conduită corespunzătoare apropierii de /…/
pentru a crea condiţiile unei eventuale folosiri din partea acestuia în activitatea
de informaţii.”
Notă privind sarcinile pe care să le îndeplinească informatorul IONESCU PAUL cu ocazia deplasării sale în ELVEŢIA, SPANIA şi FRANŢA, din
13.05.1968: „/…/ Sora lui /…/ i-a vorbit de asemenea informatorului despre
faptul că acesta ar fi scris unele memorii privind ancheta în cazul Pătrăşcanu.
Se va căuta să se obţină date privind conţinutul acestora şi locul unde se află.
/…/ Astfel, în cazul /…/ va căuta să afle mai întâi amănunte privind poziţia sa
faţă de politica R.S.R., activităţile sale în cadrul emigraţiei române şi altele. În
funcţie de aceasta va căuta să exercite o influenţă asupra lui /…/, în scopul de
a-l determina să adopte o poziţie mai pozitivă faţă de politica R.S.R.”
Notă - se solicită aprobarea ca Dr. BĂLĂCEANU CONSTANTIN STOLNICI să
se deplaseze în străinătate (FRANŢA, R.F.G., ELVEŢIA, BELGIA) pentru a
participa la unele lucrări ştiinţifice, din 04.07.1975: „Din anul 1965 până în
prezent Dr. Bălăceanu Stolnici a sprijinit organele noastre cu o serie de
probleme importante, contribuind în mod deosebit la clarificarea unor cazuri
concrete, prevenirea unor acţiuni negative ce puteau avea urmări antisociale, a
dat dovadă de mult devotament în realizarea unor sarcini fiind caracterizat ca
un bun patriot. /…/.”
Raport de prezentare a informatorului BĂLĂCEANU CONSTANTIN, conspirativ
LAURENŢIU din 12.04.1978: „LAURENŢIU este informator al organelor
de securitate din anul 1965, colaborând cu bune rezultate în furnizarea de
informaţii scrise atât despre elemente reacţionare aflate în ţară, cât şi în
străinătate. /…/ Fiind verificat de rude a rezultat, că este corect /…/ păstrând o
strictă conspirativitate a legăturilor cu organelor de securitate. /…/ Având în
vedere faptul că LAURENŢIU are relaţii importante în rândul emigraţiei
române din ţările în care se deplasează, apreciem că ar fi util ca împreună cu
U.M. 0920 / F 100 să analizăm oportunitatea pregătirii lui în vederea îndeplinirii
unor sarcini pe această linie.”
Raport privind întâlnirea cu LAURENŢIU din 20.05.1978: „/…/ Întrebat ce
probleme consideră că ar putea rezolva în contactele cu emigranţii menţionaţi,
a arătat că în primul rând va urmări cunoaşterea activităţii şi atitudinii lor
prezente faţă de ţară şi în funcţie de poziţia fiecăruia va acţiona în direcţia
influenţării lor pozitive. A arătat, în acelaşi timp că în ce priveşte grupul celor de
la Europa Liberă va fi greu să-i influenţeze, dar va căuta să cunoască
activitatea lor concretă, eventualele canale de legături cu ţara, etc. /…/ Prin
fostul mareşal al palatului, /…/, /…/ (cel care a fost traducătorul lui De Gaulle în
timpul vizitei în România), precum şi alte persoane influente şi cu vederi
naţionale din emigraţia română din Elveţia şi Franţa, LAURENŢIU va încerca
să facă cunoscut modul cum a fost rezolvată problema naţională în România,
insistând asupra drepturilor egale ale tuturor naţionalităţilor. Concomitent, tot
8
8
prin relaţiile sale apreciate cu vederi naţionale, va încerca sensibilizarea
acestora în scopul formării unor asociaţii loiale ţării, îndrumându-i să sprijine şi
să se alăture asociaţiilor existente cu astfel de vederi. Având în vedere cele de
mai sus şi mai ales constatând că LAURENŢIU are o atitudine şi o
convingere formată faţă de situaţia social-politică din ţara noastră, apreciem că
i se pot încredinţa sarcini pe linie de emigraţie cu prilejul călătoriei pe care o va
face în ţările menţionate. /…/ Deplasarea lui LAURENŢIU în ţările
occidentale menţionate o va face cu trenul împreună cu soţia sa şi propun ca
jumătate din costul biletului să fie suportat de organele noastre, respectiv suma
de 3000 de lei. De asemenea, propun ca pentru mici cheltuieli în valută, să i se
aprobe suma de 100 (una sută) dolari SUA. Ambele sume din fondul CIS al
U.M. 0920/ F-100.”
Raport privind întâlnirea cu sursa LAURENŢIU din 31.05.1978: „La început
LAURENŢIU a arătat că în ţările prin care va trece va avea prilejul să
contacteze o serie de cunoştinţe şi relaţii ale sale din rândul vechii emigraţii
române, printre care în Elveţia pe /…/, fost mareşal al Palatului Regal, /…/ şi
prin intermediul lui /…/ şi pe fostul rege Mihai I, stabilit în Lausanne. /…/ S-a
arătat lui LAURENŢIU că e bine să poarte o discuţie cu Mihai, să se
intereseze de situaţia şi preocupările lui actuale, de atitudinea pe care o
nutreşte faţă de ţară şi ce părere ar avea de o eventuală vizită turistică a sa în
România. /…/ În deplasarea sa în R.F.G., LAURENŢIU a arătat că va
contacta pe /…/ şi grupul de fugari ce activează la postul de radio Europa Liberă. În discuţiile cu acesta, LAURENŢIU va căuta să afle orientările pe
care le primeşte de la americani în privinţa propagandei privind România. De
asemenea, să pună în faţa lui /…/ problema difuzării unor ştiri despre România,
în mod denaturat, arătându-i că în felul acesta postul de radio Europa Liberă,
pierde orice influenţă în rândul ascultătorilor. /…/ În continuare să-l întrebe de
ce postul de radio respectiv nu comentează lucruri bune din România sau
despre România că sunt şi destule din acestea. /…/ Apoi să-i reamintească lui
/…/ că în România trăiesc şi activează destui oameni de ştiinţă recunoscuţi pe
plan internaţional pe care i-ar putea populariza şi el în emisiunile postului de
radio Europa Liberă (să exemplifice realizările medicilor români /…/ şi al altor
oameni de ştiinţă). LAURENŢIU să întrebe pe /…/, de ce secţia maghiară a
postului de radio Europa Liberă şi-a permis să comenteze despre agitaţiile
iredentiste ale fugarilor maghiari, iar secţia română a postului respectiv nu a
spus nici un cuvânt, nu a luat nici un fel de atitudine împotriva acestor emisiuni
şi împotriva activităţilor iredentiste în general. Să reamintească lui /…/ că
circulă destule date în Occident cu privire la încurajările ce se dau organizaţiilor
iredentiste maghiare din străinătate, de către Budapesta şi alte capitale.
Difuzând ştiri realiste despre ţara noastră, despre personalităţi din ţară, cât şi
luarea unei poziţii naţionale împotriva propagandei iredentiste, /…/ s-ar face
mai ascultat şi chiar mai apreciat în rândul ascultătorilor din România. În
discuţiile cu el, LAURENŢIU să se refere şi la unii colaboratori ai postului de
9
9
radio Europa Liberă printre care /…/, arătându-i că el personal se miră că
aceştia şi-au loc acolo, auzind că în ţară aceştia, în special /…/, a fost membru
P.C.R., procuror şi activist la Consiliul Popular, la fel /…/, a fost membru de
partid iar socrul lui chiar în conducerea de partid /…/. La Paris, LAURENŢIU
a arătat că va contacta pe filosofii /…/ şi alţii. În discuţiile cu aceştia, în special
cu /…/ să se intereseze în ce măsură aceştia pot răspândi în Franţa lucrări
privind istoria şi civilizaţia română. /…/ LAURENŢIU a arătat că a ascultat cu
mult interes indicaţiile date, modul cum va aborda cu fiecare interlocutor
problema şi consideră că există posibilităţi să acţioneze în bune condiţiuni. A
întrebat dacă toate aceste probleme să le abordeze de pe poziţia unui turist sau
unui om cu anume mandat. I s-a arătat că problemele trebuie abordate de
poziţia lui de om de ştiinţă, savant în medicină şi cibernetică medicală, de om
/…/ care-şi dă seama de necesitatea de a lua poziţie patriotică, naţională
împotriva agitaţiilor iredentiste. Am convenit cu LAURENŢIU să organizăm o
nouă discuţie înainte de plecarea lui în străinătate.”
Adresă din 09.06.1978: „În legătură cu apropiata plecare a lui LAURENŢIU,
temporar, în mai multe ţări vest europene vă raportăm că pe linia unităţii
noastre am prezentat un raport la conducerea Departamentului Securităţii
Statului cu propunere de a se aproba suportarea pe jumătate a cheltuielilor sale
de transport de către organele noastre, respectiv suma de 4000 lei. Raportul a
fost aprobat de 08.06. a.c. /…/ iar banii vor fi acordaţi din fondul C.I.S. al U.M.
0800. Revenim la propunerea făcută /…/ din 23.05.1978 cu rugămintea de a ne
comunica dacă sunteţi de acord ca pentru unele cheltuieli efectuate de
LAURENŢIU în străinătate să i se acorde de către unitatea dumneavoastră
(n.n. - D.I.E. – Direcţia de Informaţii Externe) suma de 100 dolari S.U.A.”
Notă de analiză a informatorului LAURENŢIU din 25.05.1982: „Informatorul
LAURENŢIU, în vârstă de 60 de ani /…/ recrutat în anul 1965, a fost preluat
în legătură în iunie 1980. /…/ Din analiza muncii informatorului cu organele de
securitate am desprins că este valoros prin informaţiile pe care le furnizează. În
ceea ce priveşte ataşamentul faţă de noi, apreciez că-l face din interes pentru
facilitarea plecării în străinătate şi pentru apărarea postului de conducere în
institutul unde lucrează. Pentru viitor este necesar să acorde o mai mare
atenţie verificării lui, în funcţie de care se va aprecia şi dirijarea lui pe lângă
anturajul din ţară şi relaţiile din afară.”
Raport cu propuneri de instruire contrainformativă şi cu sarcini a informatorului
LAURENŢIU din 09.09.1986: „/…/ Din verificări a reieşit că LAURENŢIU
are o atitudine loială faţă de ţară şi regimul socialist din ţara noastră, iar în
relaţiile cu organele noastre a dovedit corectitudine, sinceritate şi receptivitate
faţă de sarcinile ce-i sunt încredinţate, manifestând preocupare pentru
rezolvarea acestora. Până în prezent în activitatea operativă cu LAURENŢIU
nu au apărut aspecte contrainformative. Informatorul nu a deconspirat legătura
cu organele de securitate şi nici nu este bănuit în acest sens în cercul său de
relaţii şi cunoştinţe. /…/ Date fiind originea sa socială şi activitatea profesională
10
10
desfăşurată, LAURENŢIU şi-a creat în timp numeroase relaţii în străinătate,
inclusiv în rândul unor cercuri şi medii ce prezintă interes pe linia muncii
noastre. /…/ Din analizele efectuate la revenirea sa în ţară a reieşit că
LAURENŢIU a rezolvat în bune condiţiuni misiunile încredinţate, acţionând
pe linia influenţării unor elemente din exterior şi în direcţia obţinerii de date şi
informaţii de interes operativ major.”
Referat cu propunere de încetare a legăturii cu informatorul LAURENŢIU din
08.07.1987: „/…/ Prezenţa sa frecventă la asemenea recepţii a dus la
suspectarea sa de către unii cetăţeni străini cum că ar avea alte sarcini şi
interese prin aceste participări. /…/ În timpul deplasărilor în străinătate intră în
contact cu elemente din rândul emigraţiei române ostile ţării noastre şi cu
angajaţi ai postului de radio Europa Liberă. Având în vedere contactele sale
neoficiale cu cetăţeni străini, atitudinea ce o adoptă şi faptul că este nesincer cu
organele de securitate, propunem a se aproba încetarea legăturii cu
informatorul LAURENŢIU, clasarea dosarului personal la C.I.D. şi verificarea
acestuia în cadrul organizat.”
În dosarul amintit mai sus, se regăsesc rapoarte şi chitanţe care confirmă
recompensarea titularului pentru informaţiile furnizate organelor poliţiei politice
comuniste, astfel:
Chitanţă din 08.02.1966, exemplar tipizat, completat olograf, semnat olograf cu
numele real de către Bălăceanu Constantin: „288 lei /…/ Din partea Securităţii
Statului Bucureşti pentru relaţiile furnizate.”
Raport din 07.09.1967: ”Rog aprobaţi acordarea sumei de 1000 lei agentului
IONESCU PAUL pentru următoarele motive: efectuarea unei deplasări în
străinătate pentru a rezolva sarcini cu caracter contrainformativ. /…/ Nu i se va
lua chitanţă /…/.” Conform rezoluţiei olografe din antetul documentului,
semnată la 07.09.1967, cheltuirea sumei menţionate mai sus a fost aprobată.
Raport din 29.04.1968: „Rog aprobaţi cheltuirea sumei de 2000 lei cu
informatorul IONESCU PAUL cu dosar nr. 63237, pentru următorul motiv:
deplasare Elveţia, Spania pentru organele noastre.”
Raport din 22.05.1969: „Decontat la 22.05.1969 cu Borderoul nr. 16/ V. 1969:
Rog aprobaţi cheltuirea sumei de 2000 lei informatorului LAURENŢIU cu
dosar nr. 63237, pentru următorul motiv: informaţii furnizate, deplasare în
străinătate.”
Nota-raport din 28.08.1969: „În cursul lunii septembrie a.c. se deplasează la
Londra, New-York şi în Canada informatorul LAURENŢIU, ca invitat – pe
cont propriu – să participe la unele congrese de cibernetică şi neurologie. Cu
acest prilej va rezolva şi unele sarcini informative. În drum spre Londra,
informatorul se va opri la Geneva – din indicaţia noastră – unde va lua legătura
cu /…/, de la care va obţine unele date ce ne interesează în mod deosebit.
Întrucât este necesar a face această întrerupere, informatorul este nevoit să
cheltuiască 60 de dolari pentru contravaloarea transportului de la Geneva la
Londra. Pentru acoperirea cheltuielilor necesare rezolvării sarcinilor ce le are
11
11
din partea organelor noastre, propun să se aprobe suma de 60 dolari SUA,
care să fie înmânaţi informatorului LAURENŢIU”.
Raport din 29.08.1969: „Decontat la 29.08.1969 cu Borderoul nr. 26/ aug.: Rog
aprobaţi cheltuirea sumei de 125 lei cu informatorul LAURENŢIU cu dosar
nr. 63237, pentru următorul motiv: informaţii furnizate. Azi 29.08.1969, s-a
înmânat 125 lei contravaloarea vize-paşport, pentru plecare Londra.”
Raport din 25.12.1970: „Decontat la 29.12.1970 cu Borderoul nr. 39/ 12/ B2:
Rog aprobaţi cheltuirea sumei de 1500 lei cu informatorul LAURENŢIU cu
dosar nr. 63237, pentru informaţiile furnizate. Azi 29.12.1970 s-au înmânat
1500 lei.”
Raport din 08.03.1972: „Decontat la 09.03.1972 cu Borderoul nr. 3/ 14: „Rog
aprobaţi cheltuirea sumei de 2000 lei cu informatorul LAURENŢIU cu dosar
nr. 63237.”
Raport din 10.10.1972: „Decontat la 11.10.1972 cu Borderoul nr. 10/ 1: „Rog
aprobaţi cheltuirea sumei de 2000 lei cu informatorul LAURENŢIU cu dosar
nr. 63237, pentru următorul motiv: informaţii furnizate.”
Raport din 16.04.1973: „Decontat la 16.04.1973 cu Borderoul nr. 7/ 4: Rog
aprobaţi cheltuirea sumei de 1500 lei cu informatorul LAURENŢIU cu dosar
nr. 63237, pentru următorul motiv: informaţii furnizate. Azi 16.04.1973, s-a
înmânat (suma, cadoul), 1500 lei.”
Raport – se propune remunerarea informatorului LAURENŢIU cu suma de
4000 lei din 07.06.1978: „Informatorul LAURENŢIU cunoscut ca om de ştiinţă
şi valoros pe linia muncii noastre, a primit invitaţii pentru a ţine unele conferinţe
de specialitate în Franţa, Belgia şi Spania. Analizându-se oportunitatea folosirii
lui pentru obţinerea de informaţii, împreună cu U.M. 0920 s-au stabilit sarcini
concrete pe care să le realizeze atât în ţările unde este invitat, cât şi în Elveţia
şi R.F.G. /…/ În deplasarea pe care o efectuează informatorul va fi însoţit de
soţia care îi va facilita luarea legăturii cu o serie de persoane, fără a mai exista
riscul deconspirării. Călătoria lor în străinătate va dura aproximativ două luni
(respectiv concediul de odihnă al sursei pe anul 1977 şi 1978 având aprobarea
în acest sens) şi se vor deplasa cu trenul care îi costă peste 8000 lei, în plus
pregătirea plecării care include şi unele cadouri ce le vor face, o parte fiind de
interes operativ. Având în vedere necesitatea deplasării informatorului în scopul
muncii noastre, cheltuielile pe care le efectuează cu această ocazie: Propunem:
A se aproba remunerarea lui cu suma de 4.000 lei ce reprezintă jumătate din
costul transportului.” În Însemnarea marginală din 11.06.1978, se precizează
că: „Suma de 4.000 lei a fost înmânată sursei de mine fără a i se lua chitanţă,
întrucât a mai fost stimulat fără document de primire a sumei.”
Chitanţă, olografă, semnată olograf de Bălăceanu Constantin la 27.10.1982:
„Subsemnatul C. Bălăceanu am primit 2.000 lei de la organele de securitate.”
2. Dosar fond reţea nr. R 236437:
Notă din 28.11.1986, întocmită şi semnată olograf cu numele conspirativ
„LAURENŢIU”: „Diplomaţii apreciază că se constituie un curent pro-regalist la
12
12
noi nu din convingere politică, ci ca reacţie psihologică la mizeria economică, la
frigul şi foamea pe care actuala conducere le impune populaţiei româneşti. De
asemenea, s-a atins aspectul reformator al ultimelor iniţiative economice a
guvernului sovietic.”
Notă din 06.01.1987, întocmită şi semnată olograf cu numele conspirativ
„LAURENŢIU”: „/…/ Obişnuit cu sistemul occidental, i se pare de neînţeles că
informaţiile pleacă exclusiv din sursă guvernamentală, că sunt manipulate şi
cenzurate nu pentru informarea publicului, ci pentru dirijarea motivaţiilor sale.
De asemenea i se pare straniu că ştiri importante nu sunt transmise. /…/ De
asemenea, a fost impresionat negativ de cauza antireligioasă din ţara noastră.
Suprimarea Crăciunului ca zi de sărbătoare, interzicerea serbărilor pomului de
iarnă, interzicerea tradiţiilor legate de Crăciun. /…/ I se par monstruoase şi
stupide încălcări ale libertăţilor spirituale, care nu au ca rezultat decât înrăirea
oamenilor şi înrăirea imaginii pe care străinătatea şi-o face despre România.”
Notă din 06.01.1987, întocmită şi semnată olograf cu numele conspirativ
„LAURENŢIU”: „/…/ În schimb a fost calificat drept inadmisibil pentru o ţară
europeană civilizată nivelul emisiunilor de televiziune. Ceea ce îi şochează sunt
trei aspecte: lipsă de informaţii din emisiunile de ştiri, nivelul scăzut al
emisiunilor distractive şi proasta calitate pe care ei le numesc de îndoctrinare.”
Notă din 16.03.1987, întocmită şi semnată olograf cu numele conspirativ
„LAURENŢIU”: „/…/ În paralel are însă o atitudine negativă faţă de regimul
politic de la noi pe care îl consideră după standardele lumii civilizate, un regim
profund inuman ,căci omul este sacrificat în toate aspiraţiile sale pentru
realizarea unui program utopic economic, care în final nu poate să se termine
decât printr-un dezastru. Susţine diplomaţii cu care se află în legături mai
strânse au ajuns la un consens şi să judece decretul privind economia de
energie ca cel mai inuman document publicat în ultimii 50 de ani (cu excepţia
Holocaustului evreilor din Germania Hitleristă). Tot ambasadorul Braziliei a
susţinut că este informat că populaţia şi chiar aparatul superior de partid încep
să fie sătuli şi că în cercurile diplomatice se apreciază că dacă nu se vor face
concesii faţă de populaţie, regimul nu va mai supravieţui mult. /…/ A întrebat pe
sursă dacă există un conflict între şeful statului şi soţia sa căci ar fi surprins în
timpul şedinţei gesturi foarte puţin amicale ale şefului statului cu o bruscheţe
violentă faţă de soţia sa. Pentru a sublinia cum arată viaţa politică de la noi
sursa menţionează că ambasadorul Braziliei a notat de câte ori s-a sculat şeful
statului să meargă la toaletă şi a conchis că probabil zvonurile cu privire la
suferinţa prostatică a acestuia sunt adevărate. /…/ Comentând politica sa, a
subliniat că refuzul de a accepta reforme în structura politico-economică a ţării
este de neînţeles.”
Notă din 01.07.1987, întocmită şi semnată olograf cu numele conspirativ
„LAURENŢIU”: „La această reuniune sursa a fost atacată de ambasadorii
Angliei, Franţei şi Elveţiei în legătură cu inerţia populaţiei şi intelectualilor care
nu au reacţionat la ultima nebunie: dărâmarea Bisericii Sf. Vineri. Toţi s-au dus
13
13
la faţa locului şi au înregistrat o mulţime de fapte care în ansamblu, au
deteriorat şi mai mult imaginea care o aveau despre conducerea noastră.
Ambasadorul Angliei a subliniat că locul actualei conduceri a României este
bine situat în istoria Europei Contemporane, ca un exemplu de incultură,
barbarie şi lipsă de respect faţă de om şi istorie. /…/ Diplomaţii au subliniat că
sunt informaţi de vagi încercări de răsturnare a conducerii actuale, că în
Kremlin se are în vedere înlocuirea actualei echipe cât mai curând profitându-
se de valul de inpopularitate existent. /…/ Toţi trei au spus sursei că au
impresia că actuala conducere este în derută, şi că politica ţării este antrenată
în derivă spre suferinţa a cel puţin trei generaţii. Se speră că în cercurile
occidentale că ruşii nu vor profita de situaţie ca să-şi pună mâna definitiv pe
ţară, visul lor istoric.”
Notă din 31.08.1987, întocmită şi semnată olograf cu numele conspirativ
„LAURENŢIU”: „/…/ Părerea lui este că la baza dezastrului politic, cultural şi
economic al României se află un grupaj de decizii eronate luate în contextul
unei filosofii personale aberante şi anacronice. Afirmă că dacă singularizarea
politică a României s-ar fi făcut pe linia liberalizării şi progresului (ca în 1968) şi
nu invers pe aceea a despotismului retrograd, România ar fi fost în fruntea
ţărilor est-europene şi conducerea ei s-ar fi bucurat de un prestigiu
internaţional. /…/ Are impresia că actuala conducere a României este sfătuită
în mod intenţionat pentru a face jocul perfid al U.R.S.S. Toţi diplomaţii sunt
fascinaţi de modul cum România se compromite pe toate planurile lăsându-se
manipulată în mod naiv.”
Notă din 31.08.1987, întocmită şi semnată olograf cu numele conspirativ
„LAURENŢIU”: „/…/ Apreciază însă negativ politica culturală începând cu
Cântarea României (pe care o consideră o mişcare demagogică fără
importanţă estetică sau filosofică) şi terminând cu demolările de edificii de cult
(care au făcut conducerii române mai mult rău decât ineficienţa economică).”
Notă din 10.09.1987, întocmită şi semnată olograf cu numele conspirativ
„LAURENŢIU”: „/…/ El ştie că americanii ştiu că problema persecuţiei ungurilor
este artificial creată, că în realitate există o persecutare sistematică a întregii
populaţii din România, indiferent de naţionalitate. /…/ Luările de poziţie ale
României la Viena au fost şi ele catastrofice, căci au subliniat singularizarea
politicii româneşti pe direcţie negativă cu puternice conotaţii staliniste de tristă
amintire pentru americani. /…/ apreciază că dacă România nu-şi va schimba
atitudinea faţă de oameni, dacă va persista în eroarea unor situaţii de foame şi
frig, dacă va continua să menţină o guvernare neeficientă, despotică,
centralizată, apoi ea trebuie să se aştepte să fie supusă unei izolări politico-
diplomatice crescânde.”
Notă din 05.01.1988, întocmită şi semnată olograf cu numele conspirativ
„LAURENŢIU”: „După el dictatura personală nu poate duce decât la un eşec.
/…/ El susţinea că erorile comise de administraţia românească au exasperat
populaţia până la pragul răzmeriţei. Neplata salariilor şi decretul de
14
14
reglementare a consumului particular de energie sunt două măsuri de o
gravitate excepţională şi cu un caracter antiuman care nu a scăpat
observatorilor străini. Era natural ca muncitorimea română, vestită pentru
servilismul ei, să reacţioneze. Părerea ambasadorului britanic e că reacţia a
fost spontană, neorganizată, dar că a avansat o nouă mentalitate. După el
interesantă este şi reacţia maghiară, care a permis mişcarea România Liberă
cu aspect binaţional.”
Notă din 29.02.1988, întocmită şi semnată olograf cu numele conspirativ
„LAURENŢIU”: „Întrebată de ambasadorul Ecuadorului /…/ cum întrevede
viitorul relaţiilor americano-române a răspuns fără nici o ezitare rău! Numai
dacă cei de la conducerea României vor înţelege să facă concesii conceptului
de libertatea omului ar posibilă o ameliorare.”
Notă din 03.08.1988, întocmită şi semnată olograf cu numele conspirativ
„LAURENŢIU”: „/…/ Ambasadorul Ecusdorului într-o discuţie cu sursa şi-a
exprimat şi el nedumerirea faţă de ceea ce numeşte campania de distrugere a
ţărănimii din România, precizând că este o acţiune care nu urmăreşte
distrugerea minorităţilor naţionale ci anihilarea întregii ţărănimi. Scopul după
părerea lui nu este economic, ci politic. Crima ce se face prin distrugerea
habitatului rural este mult mai amplă decât Holocaustul lui Hitler sau acţiunile
distructive ale lui Stalin. /…/ De asemenea, ambasadorul Ecuadorului şi-a
exprimat surprinderea faţă de violenţa atacurilor din presa occidentală în
întregime împotriva regimului din România /…/ întreaga intelectualitate /…/ este
în momentul de faţă a fost motivată împotriva luărilor de poziţie a României în
domeniul dificil definibil al drepturilor omului.”
Notă din 17.03.1989, întocmită şi semnată olograf cu numele conspirativ
„LAURENŢIU”: „/…/ În legătură cu scrisoarea celor şase de protest,
ambasadorul Ecuadorului a spus că a fost profund impresionat de ea. Colegii
cu care a avut timp să ia contact au fost şi ei impresionaţi. Consideră
scrisoarea drept un rechizitoriu din partea structurilor partidului apărând
ideologia leninistă şi condamnând actuala conducere din România, în numele
socialismului, al dreptului constituţional, al libertăţilor omului şi al eficienţei
economice. Apreciază această scrisoare drept unul dintre cele mai importante
documente politice ivite pe timpul misiunii sale la Bucureşti şi o priveşte drept
un act istoric, a cărui valoare va fi extrem de mare în generaţiile viitoare.”
Notă din 18.03.1989, întocmită şi semnată olograf cu numele conspirativ
„LAURENŢIU”: „/…/ Ambasadorul Angliei a mai povestit despre o nouă
scrisoare de protest a lui /…/. De asemenea, a spus că guvernul său este
indignat de persecuţiile la care sunt supuşi semnatarii scrisorii celor şase,
referindu-se asupra arestării fiul lui /…/ şi concedierii fiicei lui /…/. A dat a
înţelege că guvernul britanic va da o ripostă acestei lipse de respect faţă de
dreptul de a-şi exprima părerea a cetăţenilor din România.” În Nota ofiţerului se
consemnează că „Sursa afirmă că la nici o recepţie nu a asistat la asemenea
manifestări potrivnice ţării noastre. Diplomaţii participanţi folosesc evenimentele
15
15
din ultimul timp, le amplifică şi interpretează în mod ostil conducerii superioare
de partid şi de stat din ţara noastră. Propun prezentarea notei la conducere şi
exploatare la buletin, după care se va trimite în copie la Dir. III-a”.
Notă din 07.05.1989, întocmită şi semnată olograf cu numele conspirativ
„LAURENŢIU”: „/…/ De asemenea, a subliniat că guvernul de Washington este
profund îngrijorat de soarta celor două scrisori şi a doamnei /…/. Tot
ambasadorul S.U.A. a explicat sursei că atât guvernul, cât şi Senatul american
urmăresc evenimentele din România şi totodată supraveghează cele două mari instituţii de transmitere de ştiri şi opinii Vocea Americii şi Europa Liberă.
Directivele date acestora ar consta în: 1. să informeze populaţia României
despre evenimentele care nu sunt redate în mediile de informare româneşti; 2.
să informeze despre succesele românilor din ţară şi exil /…/ 3. să arate că
Occidentul cunoaşte mizeriile care sunt impuse ţării şi 4. să discrediteze
actuala conducere care se comportă contrar tradiţiilor şi uzanţelor din ţările
civilizate şi libere /…/.”
Notă din 05.10.1989, întocmită şi semnată olograf cu numele conspirativ
„LAURENŢIU”: ”În seara de 03.10.1989 sursa împreună cu soţia a fost invitată
la reşedinţa ambasadorului Italiei /…/. Sursa a putut identifica pe /…/. /…/
ambasadorul Ungariei a subliniat deruta conducerii române care şi-a schimbat
cu 180° poziţia faţă de doctrina Brejnev. /…/ S-a citat existenţa unui comitet de
salvare naţională care ar fi înaintat un protest şi cere ca actualul conducător de
partid să nu mai fie ales şi s-a pomenit de un ofiţer care într-o şedinţă ar fi
sugerat să se înlocuiască gerontocraţia actuală cu echipă mai tânără,
propunere urmată de dispariţia celui care a făcut-o.” În Nota ofiţerului se
precizează că „Nota se va exploata la S. 10 şi S. 15. Sursa a mai informat că
este invitată la următoarele acţiuni: 05.10. orele 20, ataşatul cultural din Italia,
06.10. orele 20, /…/, pentru plecarea cons. /…/ -R.F.G.; 20.10. ora 20 – /…/,
pentru plecarea ambs. Suediei; 26.10. ora 18, ziua naţională a Austriei. A fost
instruit în mod corespunzător.”
Notă din 04.11.1989, întocmită şi semnată olograf cu numele conspirativ
„LAURENŢIU”: „/…/ Sursa a discutat cu ataşatul militar al Franţei. Acesta şi-a
exprimat dezaprobarea totală faţă de politica externă şi internă a României. A
criticat în ansamblul tot poporul român, care după părerea sa şi-a pierdut orice
simţ de demnitate, căci acceptă să fie strivit de cea mai infamă dictatură
personală. A criticat şi corpul ofiţerilor, în special al generalilor români care nu
au simţul onoarei pe care portul uniformei îi obligă să-l aibă şi acceptă să fie
trataţi ca nişte slugi. A criticat şi conducerea securităţii statului, care în loc să
apere interesele statului, apără interesele dictatorului împotriva poporului
propriu. /…/ A ironizat aşa-zisele economii impuse populaţiei în timp ce se face
o înzestrare a armatei excesivă. /…/ Nu vrea să asiste la mascarada
Congresului XIV, susţinând că singurul lucru nou pe care îl va aduce va fi
demonstrarea corupţiei şi oportunismului aparatului de partid, care se va lansa
în formele cele mai scabroase de cult al personalităţii. În genere, toţi diplomaţii
16
16
vestici au aprobat punctul de vedere că acest congres nu e decât un narcotic
pentru liniştirea familiei Ceauşescu, în faţa organismului politic care înlătură
stalinismul din lume.”
Notă din 06.12.1989, întocmită şi semnată olograf cu numele conspirativ
„LAURENŢIU”: „/…/ a formulat şi principiul analizării responsabilităţii securităţii
naţionale care nu a luat din timp măsurile de rigoare împotriva conducerii
statelor respective insistând asupra faptului că în teoria modernă a statului
securitatea trebuie să-şi exercite controlul şi asupra conducerii, nu să apere
conducerea de furia justificată a poporului când acesta este privat de bunurile
şi drepturile la care este îndreptăţit. /…/ a subliniat rolul negativ pe care îl va
avea conducerea politică a României. A insistat asupra lipsei de încălzire pe
care o consideră un genocid deliberat şi şi-a exprimat nedumerirea faţă de
pasivitatea populaţiei care se mulţumeşte să-şi încălzească doar mâinile
bătând din palme la comandă. După părerea sa, în cursul anului viitor organele
responsabile ale conducerii politice a României vor schimba actuala feudă de
familie, situaţia de acum nemaifiind acceptabilă. /…/ Ambasadorul Italiei e de
părere că evoluţia politică a evenimentelor din estul Europei va continua cu un
ritm sporit. /…/ Impresia este că la Moscova se vor exercita presiuni asupra
P.C. Român pentru a schimba atitudinea inacceptabilă.”
Raport cu propuneri de recrutare în calitate de informator a dr. BĂLĂCEANU CONSTANTIN din 16.06.1989: „În cadrul Institutul Naţional de Geriatrie şi
Gerontologie vin pentru tratament specific cetăţeni străini din diverse zone
geografice ale lumii. O parte din pacienţi provin din rândul personalului
diplomatic acreditat în ţara noastră, care de regulă urmează tratament
ambulatoriu. În ultima perioadă s-a semnalat prezenţa unor pacienţi, diplomaţi
şi angajaţi de la unele ambasade ale: Argentinei, Austriei, Braziliei, Columbiei,
Ecuadorului, Egiptului, R.F. Germania, Greciei, Uruguaiului, etc. Urmare a
relaţiilor stabilite în cursul tratamentelor, unii medici sunt invitaţi să participe la
recepţii şi manifestări organizate la ambasadele menţionate. În mod frecvent
este invitat să participe dr. Bălăceanu Constantin. /…/ Din verificările efectuate
prin mijloacele specifice muncii de securitate, s-a stabilit că Bălăceanu
Constantin nu desfăşoară activităţi ostile ţării noastre. /…/ În discuţiile pe care
le întreţine cu cetăţenii străini face propagandă favorabilă ţării noastre. /…/
Bălăceanu Constantin efectuează periodic deplasări în exterior, unde are rude
şi relaţii în mediile emigraţiei originare din ţara noastră care prezintă interes pe
linia muncii organelor de securitate. /…/ În perioada premergătoare lucrării sale
prin D.U.I., dar şi ulterior, Bălăceanu Constantin a fost în contactul organelor de
securitate, interval în care a furnizat date ce au prezentat interes şi s-au
confirmat pe alte linii de muncă, fiind valorificate la unităţile interesate din cadrul
D.S.S., dar în special la Direcţia a III-a. Ca urmare a datelor rezultate din
lucrarea lui Bălăceanu Constantin, la 23 mai 1989 s-a propus şi s-a aprobat
încetarea urmăririi informative, concomitent apreciindu-se că ar fi utilă
antrenarea acestuia în culegerea şi sintetizarea de informaţii cu privire la
17
17
aspectele rezultate din contactele cu cetăţenii străini, îndeosebi mediul
diplomatic pe care îl frecventează. Menţionăm faptul că la locul de muncă al lui
Bălăceanu Constantin îşi desfăşoară activitatea profesională o serie de
persoane ce prezintă interes pe linia organelor de securitate: Bebe, lucrată
prin D.U.I., /…/, întreţine legături suspecte cu unii cetăţeni străini, fiind lucrată
prin mapă de verificare, /…/, cu intenţii de a trece fraudulos frontiera şi cu
actele depuse pentru emigrare, /…/, are un frate rămas ilegal în exterior, iar ea
are acte depuse de emigrare în Grecia. Cu ocazia discuţiilor cu Bălăceanu
Constantin, acesta a dovedit disponibilitate în colaborarea cu organele de
securitate. Având în vedere spiritul său de analiză şi sinteză, aportul său
informativ, calitatea materialelor furnizate, apreciem ca utilă folosirea lui
Bălăceau Constantin în culegerea şi sintetizarea de informaţii, urmând a i se
încredinţa sarcini concrete pe linia organelor de securitate. /…/ Faţă de cele
raportate rugăm să aprobaţi definitivarea recrutării lui Bălăceanu Constantin şi
reînregistrarea lui în calitate de informator la C.I.D.”
Raport privind modul în care a decurs recrutarea ca informator a dr.
BĂLĂCEANU CONSTANTIN din 20.06.1989: „/…/ Acesta a fost contactat la
locul de muncă, în cabinetul său, unde au condiţii corespunzătoare pentru
definitivarea recrutării. Candidatul ne-a relatat aspecte legale de ultimele
contacte avute cu unii diplomaţi străini acreditaţi în ţara noastră, referitor la care
a furnizat note informative. Cu această ocazie i s-a pus problema colaborării
organizate cu organele de securitate, a rezolvării unor sarcini concrete care
prezintă interes şi a păstrării secretului acestei colaborări, propunere acceptată
de candidat. Ca urmare s-a trecut la luarea angajamentului de colaborare cu
organele de securitate, stabilind ca materialele ce le va furniza să fie semnate
cu pseudonimul LAURENŢIU. I s-a făcut instructaj general privind secretul
colaborării, corectitudinea în furnizarea informaţiilor şi comportarea ce trebuie
să o adopte în viitor în relaţiile cu persoanele pe lângă care va fi dirijat. /…/
Propunem a se aproba înregistrarea ca informator al organelor de securitate a
dr. Bălăceanu Constantin.”
Notă de analiză în D.U.I. BALACI din 19.05.1989, aprobată la 23.05.1989:
”Pe parcursul urmăririi dr. Bălăceanu Constantin a fost în contactul nostru
pentru influenţare pozitivă. Acesta a furnizat peste 100 de note informative cu
privire la contactele cu diplomaţii şi în urma deplasării în străinătate, materiale
exploatate la Direcţia III, buletin şi alte compartimente în competenţa cărora
erau probleme semnalate. Nu i s-au dat sarcini concrete de rezolvat în această
perioadă. Direcţia a III-a ne-a comunicat /…/ că informaţiile furnizate de obiectiv
referitoare la diplomaţii latino-americani acreditaţi în Bucureşti se confirmă şi pe
alte linii ale muncii de securitate. /…/ Dr. Bălăceanu Constantin furnizează
informaţii numai cu privire la cetăţeni străini, despre colegi evită să ne
semnaleze aspecte de interes operativ deşi în secţia unde-şi desfăşoară
activitatea profesională, lucrează elemente cunoscute cu probleme de
securitate (protestatare, cu cereri de emigrare, cu relaţii neoficiale cu cetăţeni
18
18
străini, cu manifestări ostile, etc.). Întrucât din datele obţinute nu a rezultat că
dr. Bălăceanu Constantin ar desfăşura activitate duşmănoasă, iar materialele
ce le furnizează prezintă interes special pentru Direcţia III-a, propunem a se
aproba să se treacă la închiderea dosarului prin reînregistrarea obiectivului ca
informator şi predarea lui în legătură la Direcţia III-a.”
b) S.I.E. a predat C.N.S.A.S. dosarele nr. 5810 (perioada 1956 - 1970) şi nr. 6502
(perioada 1964 - 1972). Dosarele cuprind următoarele documente care atestă colaborarea
acestuia cu poliţia politică comunistă, sub numele conspirativ „IONESCU PAUL”:
1. Dosar S.I.E. nr. 5810:
Notă din 30.06.1967, semnată cu numele conspirativ IONESCU PAUL:
„Soţia sursei (prin tatăl ei) cunoaşte pe /…/. Fiind la Paris, /…/ a vrut să o vadă.
Cu acest prilej, sursa a cunoscut şi discutat cu /…/, timp de o oră. /…/ este /…/
ambasador al Ordinului de la Malta, pe lângă U.N.ES.C.O. şi ambasador al
Maltei pe lângă U.N.E.S.C.O. /…/ Se bucură de o serie de privilegii diplomatice
(statut de ambasador, paşaport diplomatic, etc.). /…/ În calitate diplomatică, el
a aranjat o serie de refugiaţi politici români. Printre aceştia, a citat ca exemplu
pe /…/, pe care a aranjat să fie numit regent al grupului de cavaleri de Malta
români şi în această situaţie i-a asigurat un statut şi un paşaport diplomatic. /…/
are foarte strânse legături cu fosta familie regală /…/ din câte a putut deduce
sursa, este principalul informator al lui Mihai despre evenimentele din România.
/…/ culege informaţii de la toţi românii şi apoi le transmite ex-Regelui Mihai. Cu
două zile înainte de vizita sursei primise un telefon de la Mihai /…/ prin care îi
cere ştiri noi privitoare la evoluţia politică şi economică de la noi. /…/ a explicat
sursei că este un fel de consilier pentru afaceri al familiei fostului rege. În
materie politică s-a plâns (ca şi /…/) că Mihai este sub o influenţă proastă de la
Londra, exercitată de unele cercuri de acolo, prin intermediul lui /…/. /…/ a spus
că e vorba de o atitudine insuficient de laxă şi lipsită de realism care este
dictată de anumite foruri româneşti din exil, foruri care după el sunt insuficient
de apte pentru a formula o politică inteligentă a rezistenţei. /…/ este în extrem
de strânse raporturi cu Vaticanul. Prin definiţie Ordinul de Malta este o instituţie
catolică medievală, subordonată pe plan spiritual Vaticanului. /…/ Vaticanul nu
recunoaşte dispariţia Bisericii Unite din România şi este dispus să o
reorganizeze de îndată ce îşi închipuie că va putea. /…/ El este un important
organ de informare al Vaticanului despre România, este elementul de legătură
cu fosta dinastie şi în acelaşi timp uzează de poziţia sa economică pentru a
sprijini politica Vaticanului. În discuţiile avute s-a interesat de situaţia preoţilor şi
Bisericilor Unite din Ardeal. A ţinut să sublinieze că episcopii uniţi din Ardeal au
murit în închisori ca nişte martiri ai religiei. /…/ s-a mai interesat de socrul
sursei, de starea materială a populaţiei şi în special de cea a ţărănimii. /…/ a
replicat că după informaţiile lui este vorba de o nouă formă de iobăgie şi că
toate documentele pe care le are justifică această analogie. După părerea lui,
situaţia economică gravă a ţărănimii va impune revizuirea concepţiilor asupra
încadrării ţărănimii în economia socialistă. /…/ ca atitudine generală este destul
19
19
de aprig împotriva regimului de la noi. Caută argumente care să minimalizeze
efortul de redresare al României. După el, România este supusă la un regim de
dictatură care caută să generalizeze mizeria, care caută să anihileze orice
spiritualitate şi care duce în final la bunăstarea grupului de conducători, ce se
comportă ca nişte patentaţi atotstăpânitori. Noua orientare a politicii externe a
României după el este o necesitate economică. Dacă vrea să reuşească este
necesar să fie acordată cu o politică internă în care să se urmărească o
promovare a valorilor reale şi o reabilitare a intereselor personale.”
2. Dosar S.I.E. nr. 6502:
Notă din 26.06.1967, semnată cu numele conspirativ IONESCU PAUL: „/…/
a fost mareşal al Palatului. /…/ În ţară, legăturile lui cele mai strânse le are cu
sora sa, /…/, căreia îi scrie şi îi trimite o mulţime de pachete. Are prieteni în
ţară, însă nu vrea să aibă corespondenţă cu ei, ca să nu-i compromită; ca să-i
ajute într-un fel oarecare, roagă diferite societăţi de binefacere ca sub numele
unor membri ai lor să trimită diferite pachete la foştii săi prieteni. /…/ este unul
din sfătuitorii ex-Regelui Mihai /…/ îşi propagă ideile în cercurile financiare şi
diplomatice în mijlocul cărora se agită şi în fine, sub pseudonime sau sub
numele altor jurnalişti, folosindu-se de legăturile lui, publică articole cu caracter
politic în jurnalele elveţiene. Unul din aceste articole a provocat o reacţie de
protest şi din partea Ambasadei U.R.S.S. la Berna, care a reuşit chiar să
depisteze autorul adevărat. /…/. Ideile sale politice, aşa cum reies din
corespondenţa sa şi din discuţiile avute cu sursa, sunt un amestec heteroclit de
moderaţie şi tradiţionalism anacronic. /…/ El este monarhist şi consideră că ar fi
o trădare sau o incorectitudine morală să nu fie susţinătorul ideii monarhiste în
exil. /…/ Despre biserica românească din Paris are doar informaţii indirecte,
căci nu cunoaşte oamenii decât superficial. După el este vorba de o clică
legionară extremistă condusă de /…/. Sursa i-a transmis informaţii în legătură
cu relaţiile lui cu unii reprezentanţi ai regimului legal din România./…/ Sursa a
avut posibilitatea să studieze în voie corespondenţa politică a lui /…/ pe care o
are reunită într-un dosar foarte minuţios clasat. Fiecare scrisoare are anexat
răspunsul. Cu acest prilej a găsit o corespondenţă între /…/ şi /…/ (fostul medic
al Palatului) cu privire la unele evenimente mai importante care au dus la
alegerea datei de 23 august pentru răsturnarea dictaturii lui Antonescu.”
Astfel, informaţiile furnizate poliţiei politice comuniste au fost de natură să aducă atingere
dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor (art. 28 din Constituţia României
din 1965, art. 19 din Pactul privind Drepturile Civile şi Politice), dreptului la libertatea
gândirii (art. 30 din Constituţia României din 1965, art. 18 din Pactul privind Drepturile
Civile şi Politice), dreptul la viaţă privată (art. 17 din Pactul privind Drepturile Civile şi
Politice).
20
20
În temeiul:
1. art. 2 lit. p, art. 3
1
, art. 15 şi art. 16 din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul
dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, modificată şi completată prin O.U.G.
nr. 16/2006; coroborate cu art. 34 şi art. 38 din Regulamentul de organizare şi
funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca Poliţie
Politică, adoptat prin Hotărârea Parlamentului nr. 17/2000;
2. art. 5, alin. 1 şi alin. 3, art. 8 alin. 7 din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul
dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, coroborate cu art. 5, art. 18 alin. 1,
art. 24 şi art. 40 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional
pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca Poliţie Politică adoptat prin Hotărârea
Parlamentului nr. 17/2000;
3. art. 8 alin. 1 lit. f din Regulamentul Intern al Consiliului Naţional pentru Studierea
Arhivelor Securităţii;
Pe baza materialului probator avut la dispoziţie până la data de 28.08.2007,
DECIDE
Art. 1 Domnul Constantin BĂLĂCEANU STOLNICI, fiul lui Grigore şi Lucia - Ştefania,
născut la data de 07.07.1923, în Bucureşti, a fost colaborator al poliţiei politice
comuniste.
Decizia nr. 2371/28.08.2007 a rămas definitivă şi irevocabilă prin necontestare.
21
Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
Decizia nr. 2410/28.08.2007
Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
Având în vedere:
1. Cererea formulată de către Gabriel ANDREESCU, înregistrată la C.N.S.A.S. cu nr.
457/12.09.2000, prin care s-a solicitat verificarea Înalt Prea Sfinţitului Dr. Nicolae
CORNEANU, Arhiepiscopul al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului, laic – Nicolae
Mihail CORNEANU;
2. Cererea formulată de către Forumul Civic Românesc, înregistrată la C.N.S.A.S. cu
nr. P 2982/06/24.07.2006, prin care s-a solicitat verificarea Înalt Prea Sfinţitului Dr.
Nicolae CORNEANU, Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului;
3. Cererea formulată de către Administraţia Prezidenţială, înregistrată la C.N.S.A.S. cu
nr. P 5592/06/29.11.2006, prin care s-a solicitat verificarea Înalt Prea Sfinţitului Dr.
Nicolae CORNEANU, membru al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii
Comuniste;
4. Cererea formulată de către domnul Gabriel CATALAN, înregistrată la C.N.S.A.S. cu
nr. P 1857/07/23.04.2007, prin care a solicitat verificarea Înalt Prea Sfinţitului Dr.
Nicolae CORNEANU, Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului;
5. Adresele de verificare C.N.S.A.S. nr. S/5195/A,B,L/18.12.2006;
6. Adresele de răspuns S.R.I. nr. S/116987/26.01.2007 şi nr. S/113574/23.03.2007,
S.I.E. nr. S/14173/17.01.2007, M.Ap.N. - S.A.M. (Serviciul Arhivistic Militar) nr.
A/135/18.01.2007;
7. Dosarul fond reţea nr. R 315 (cotă C.N.S.A.S.);
8. Nota Direcţiei Investigaţii nr. S/DI/I/1033/11.12.2006;
9. Audierea Înalt Prea Sfinţitului Dr. Nicolae CORNEANU din data de 16.11.2001;
10. Procesul-verbal al şedinţei Colegiului C.N.S.A.S. din data de 28.08.2007;
În fapt,
S.R.I. a predat C.N.S.A.S. dosarul fond reţea R 315 – 10 volume, perioada 1950 -
1988, al cărui titular este Înalt Prea Sfinţitul Dr. Nicolae CORNEANU. Potrivit
documentelor ce se regăsesc în acest dosar, colaborarea titularului cu organele
poliţiei politice comuniste cuprinde perioada 1950 (data semnării Angajamentului) şi
1988 (data celui mai recent document din dosar). Între aceste date, titularul apare cu
mai multe nume conspirative de colaborator: „MUNTEANU”, „POPA VASILE”,
„POPESCU ION/IOAN”, „MUNTEANU IOAN”. Învederăm că dosarul conţine
numeroase documente în care sursa, sub numele conspirative amintite mai sus, redă
informaţii despre sine vorbind la persoana a III a, menţionându-se cu numele real,
Nicolae CORNEANU.
Astfel, dosarul cuprinde următoarele documente care atestă colaborarea acestuia cu
poliţia politică comunistă, pe care le enumerăm în ordine cronologică:
22
2
Angajament, din 03.01.1950, olograf, semnat olograf cu nume real:
„Subsemnatul Corneanu Nicolae /…/ îmi iau următorul angajament: de a
informa organele securităţii din Timişoara despre eventualele întâmplări cu
caracter subversiv îndreptate împotriva regimului de democraţie populară din
R.P.R., atât despre cei din Mitropolie, cât şi despre organizaţii subversive
legionare. La fel îmi iau angajamentul că nu voi divulga nimănui prezentul
angajament dat de subsemnatul organelor securităţii.”
Caracterizarea informatorului „POPA”, din 15.01.1953: „/…/ în decursul
activităţii sale de la recrutare şi pînă în prezent a dat dovadă de sinceritate şi
voinţă de muncă. Aceasta se poate vedea prin materialul informativ pe care
l-a dat într-o cantitate mare şi care a fost în majoritate de o calitate şi
importanţă bună. /…/ Ştie şi are posibilităţi de a face legături şi a se strecura
în anturajul elementelor care interesează Securitatea Statului pentru a
culege informaţii din mediul acestor elemente. Ştie să culeagă informaţiile
deosebindu-le pe cele mai bune de cele mai slabe sau mai puţin folositoare.
La întâlniri, până în prezent a fost întotdeauna punctual, având o atitudine
corectă, la fel având o atitudine serioasă în faţă de sarcinile ce i se cer.”
Adresă, din 10.02.1959: „/…/ Menţionăm că organele noastre sunt pentru ca
CORNEANU Nicolae să fie numit în funcţia de vicar la Episcopia Aradului,
deoarece este cunoscut ca un element ataşat care a sprijinit în diverse
probleme organele noastre. Faţă de această situaţie rugăm dacă este posibil
să interveniţi pe lângă Departamentul Cultelor ca acesta să fie numit în
funcţia respectivă.” Pe document, ofiţerul a făcut următoarea menţiune: ”S-a
vorbit cu Departamentul în acest sens şi a promis că va rezolva problema în
mod favorabil pentru noi. Bineînţeles că nu ştie că noi avem acest interes.”
Caracterizare privind pe agentul „POPA VASILE”, din 19.11.1959: „/…/ De la
data recrutării agentul POPA VASILE a fost folosit cu succes în rândul
elementelor duşmănoase din mediul preoţilor ortodocşi şi chiar în jurul
Mitropolitului /…/, lucrat în acţiune informativă, furnizând materiale
importante care s-au verificat întocmai /…/. /…/ În perioada anilor 1953-
1954 agentul POPA VASILE a fost infiltrat în gruparea subversivă
antropozofică din TIMIŞOARA ce a fost condusă de /…/. În baza materialelor
valoroase furnizate de acest agent organele noastre au documentat
activitatea acestora şi arestarea elementelor antropozofice /…/. În timpul
colaborării agentul POPA VASILE s-a dovedit a fi sincer faţă de organele
noastre, s-a prezentat punctual la întâlniri şi bine pregătit, a dovedit
principialitate în rezolvarea diferitelor sarcini avute din partea organelor
noastre. /…/ a dovedit utilitate pentru munca informativă fiind capabil de a se
orienta şi a rezolva anumite sarcini complicate. De menţionat este faptul că
la data de 16.10.1958 agentul POPA VASILE a fost abandonat din
reţeaua informativă fără a i se lua angajament de încetarea colaborării
23
3
datorită faptului că au existat anumite suspiciuni din partea lui /…/ că
lucrează cu organele noastre. Însă legătura cu agentul nu a fost întreruptă,
întâlnirile efectuându-se la intervale mai mari şi în alte localităţi pentru a fi cât
mai conspirat. /…/ şi în această perioadă agentul POPA VASILE a furnizat
organelor noastre o serie de materiale privind activitatea duşmănoasă a unor
elemente domiciliate în alte localităţi cu care a venit în contact materialele
respective fiind trimise spre exploatare organelor M.A.I. /…/ deşi înainte cu
câţiva ani au existat suspiciuni că POPA VASILE ar colabora cu organele
de securitate, fapt ce în prezent nu se mai comentează, totuşi datorită
calităţilor sale personale, a dragostei ce a dovedit-o în munca informativă şi
faţă de organele noastre, precum şi ataşamentul ce l-a dovedit prin fapte faţă
de regimul democrat popular din R.P.R. , considerăm că va putea să i se
încredinţeze anumite sarcini de răspundere sau mai complicate /…/. Agentul
POPA VASILE nu cunoaşte faptul că a fost abandonat întrucât dacă i s-ar
fi adus la cunoştinţă acest lucru ar fi fost complet dezamăgit pe motivul că
organele noastre nu ar mai avea încredere în el.”
Tabel, întocmit olograf, reprezentând recompensele acordate informatorului
„POPA VASILE” în perioada 1951-1957, însumând o valoare totală de
44.375 lei.
Caracterizare privind activitatea de colaborator al organelor securităţii
statului, desfăşurată de agentul „POPA VASILE ”, din 15.01.1963: „Agentul
POPA VASILE, a continuat şi în perioada 1962-1963, să se comporte
satisfăcător în colaborarea cu organele noastre. Ca urmare a atitudini sale
pozitive atât cu organele securităţii, cât şi cu organele departamentului
cultelor, precum şi cele administrative locale (regiunea Banat) în anul 1962,
a fost promovat în funcţia de Mitropolit al Banatului în locul lui /…/. /…/ În
această perioadă agentul POPA VASILE a fost folosit atât pe plan intern
cât şi extern. Pe plan intern în principal a fost folosit pentru reducerea
activităţii religioase în eparhia Banatului, indicându-i-se şi luând o serie de
măsuri în acest sens (înlocuirea elementelor prea fanatice şi a celor
compromişi care funcţionau în cadrul aparatului de conducere al eparhiei,
înlocuirea unor cadre didactice în cadrul seminarului teologic din
Caransebeş, reducerea numărului de elevi, /…/ comasarea unor parohii şi
reducerea numărului de preoţi etc.). Este de menţionat că toate aceste
probleme au fost discutate cu el în prealabil unele măsuri fiind propuse chiar
de agent. /…/ Se manifestă ca unul ce nu crede în preceptele şi dogmele
bisericeşti fiind convins că biserica a fost întotdeauna un mijloc de înşelare a
maselor populare. /…/ a rezultat că s-a preocupat de studiul ştiinţei marxist
leniniste şi de însuşirea ei ce l-au făcut să fie convins de netemeinicia
dogmelor pe care încă mai trebuie să le apere şi în acelaşi timp să şi dea
seama perfect că viitorul nu poate aparţine decât comunismului. Tot pe plan
24
4
intern agentul a mai fost folosit pentru influenţarea directă a şefului Bisericii
ortodoxe în contactele pe care le are cu acesta, aceasta în măsura în care
există posibilităţi (avându-se în vedere că aceste contacte sunt destul de
rare şi în acelaşi timp Patriarhul se poartă destul de distant cu el). Totodată
agentul a avut şi sarcina de a ne sesiza toate aspectele ce se desprind din
comportarea pe care o are Patriarhul. Pe plan extern agentul a fost folosit
pentru cunoaşterea activităţii pe care o desfăşoară membrii unor delegaţii
bisericeşti din care a făcut şi el parte, delegaţi care au participat la unele
conferinţe religioase internaţionale. /…/ să-şi creeze legături cât mai multe în
rândurile celorlalţi participanţi la aceste conferinţe - în special dintre cei
originari din ţările capitaliste, pe care să-i studieze în contactele pe care le
aveau şi să ne informeze despre toate trăsăturile lor caracteristice. /…/
Apreciez că agentul POPA VASILE este foarte disciplinat, obiectiv în
prezentarea diferitelor probleme pe care le sesizează, totdeauna întreabă
cum să rezolve anumite probleme ce se ivesc în conducerea eparhiei, se
străduieşte să aplice întocmai indicaţiile ce i se dau, este punctual la
întâlniri.”
Notă caracterizare a activităţii agentului „POPA VASILE”, din 16.09.1965 :
„/…/ În ţară agentul a continuat a fi folosit în direcţia influenţării pozitive a
maselor de credincioşi, în care sens i s-a indicat în permanenţă să ceară
preoţilor ce aparţin mitropoliei pe care o conduce /…/ să evite excesele
privind îndoctrinarea religioasă, să nu admită acţiuni de fanatizare mistică şi
să îndrume enoriaşii spre o muncă folositoare în cooperative agricole de
producţie şi întreprinderile ori instituţiile unde ei lucrează. /…/ atenţia
agentului a fost orientată spre combaterea şi anihilarea sectelor ilegale şi
limitarea activităţii celor legale. /…/ agentul ne-a furnizat informaţii despre
poziţia şi activitatea unui număr de 32 persoane ce prezintă interes pentru
noi. Printre aceştia sunt unii greco-catolici cunoscuţi cu activitate ostilă ca
/…/ – episcop greco-catolic, hirotonit clandestin, urmărit de Dir. Reg. M.A.I.
Banat, /…/, preot greco-catolic, revenit, /…/, fost protopop greco- catolic etc.
/…/ va fi îndrumat /…/ astfel încât să influenţeze masele de credincioşi, şi în
acelaşi timp să limiteze dezvoltarea activităţii religioase /…/ nu sunt
suspiciuni de deconspirare iar sinceritatea sa în informaţiile furnizate au fost
verificată şi prin alţi agenţi. Apreciez că agentul este bun şi sunt perspective
pentru creşterea aportului acestuia în colaborarea cu organele securităţii
statului.”
Raport, din 26.09.1967: „/…/ în calitate de reprezentant al bisericii ortodoxe
române – mitropolitul NICOLAE CORNEANU (agentul nostru POPA
VASILE) /…/. Raportăm că în cei 16 ani de colaborare cu organele noastre,
POPA VASILE şi -a adus contribuţia la rezolvarea numeroaselor probleme
ce s-au ivit mai cu seamă în cadrul diverselor delegaţii peste graniţă din care
25
5
a făcut parte ca membru sau conducător – dovedind pricepere şi orientare.
Agentul este ataşat statului şi regimului din ţara noastră. /…/ Propunem: A
se aproba să avizăm pozitiv asupra plecării în Japonia a agentului POPA VASILE.”
Notă informativă, din 02.04.1970, olografă, semnată olograf „POPESCU
IOAN”: „Redacţia revistei Mitropolia Banatului a primit recent un material
de la /…/ din TIMIŞOARA /…/ legat de comemorarea a 100 ani de la
moartea lui Eftimie MURGU, unul din promotorii revoluţiei din 1848, al cărui
strănepot pretinde a fi. El se referă la intenţia mitropoliei de a se alătura
comemorării proiectate de autorităţile locale printr-o slujbă de pomenire şi
prin publicarea unor articole comemorative în revista proprie. Din materialele
lui /…/ se desprind tendinţe naţionaliste şovine (citarea lui Aron COTRUŞ ar
putea fi un indiciu elocvent) şi un spirit criticist pronunţat (poezia Fii
binecuvântată Timişoara…).” Învederăm că întreg materialul trimis
mitropolitului CORNEANU Nicolae de către persoana invocată de acesta în
documentul de mai sus, se regăseşte, în original, la dosar (plic, memoriu,
poezie).
Notă informativă, din 13.04.1970, olografă, semnată olograf „POPESCU
IOAN”: „Vineri 10 aprilie ora 18.30 colonia română din Viena a organizat la
sediul cultural o festivitate de aniversare a 150 ani de la naşterea lui Al. Ioan
CUZA. /…/ Printre cei de faţă se afla şi fugarul /…/. /…/ Acesta s-a adresat
mitropolitului CORNEANU în calitate de bănăţean /…/ manifestându-şi
agresiv şi calomnios dezacordul cu comunişti>, cu regimul nostru de pe
poziţii socialiste /…/. Criticând vehement politica internă a ţării şi
conducătorilor noştri (poziţia sa e a postului de radio Europa Liberă), /…/
are aproximativ 74 de ani şi pare a fi complet sclerozat /…/.”
Nota, din 05.12.1971: „Cu informatorul POPESCU ION fost (POPA VASILE) cu numele real de CORNEANU Nicolae, care deţine funcţia de
Mitropolit al Banatului se va putea lua legătura de către un alt ofiţer folosind
următoarea parolă: Sunt preotul POPESCU ION şi am venit la dv. din
partea d-lui avocat /…/, pt. a discuta o problemă.”
Notă informativă, din 23.07.1975, olografă, semnată olograf „POPESCU
IOAN”: „Mitropolitul CORNEANU din Timişoara a primit prin poştă alăturata
scrisoare /…/ de la numitul /…/ din Bucureşti /…/ pe care nu-l cunoaşte,
cuprinzând multe idei camuflând tendinţe reacţionare.”
Notă informativă, din 19.07.1979, olografă, semnată olograf „POPESCU
ION”: „/…/ figurează în listele de cetăţeni români doritori să emigreze în
S.U.A. care au fost predate delegaţiei inter religioase care a întâlnit un grup
de senatori şi congresmeni /…/ la Congresul din Washinton. Pentru
lămurirea acestei situaţii mitropolitul CORNEANU l-a chemat să-şi explice
poziţia. Preotul /…/ a declarat că nu a făcut nici o cerere de emigrare în
26
6
S.U.A., dar că l-a inclus pe listele amintite un prieten. /…/ personal nu crede
a fi decât spre folosul bisericii dacă ar merge ca preot în America. Atunci
când i s-a explicat că apare pe liste folosite în scopul acuzării patriei noastre
pe motivul că nu ar respecta drepturile omului nu a manifestat nici o
surprindere, mulţumindu-se cu a repeta convingerea sa că a făcut nimic rău
în aceea că vrea să plece în S.U.A. Faţă de poziţia adoptată mitropolitul
CORNEANU i-a spus: /…/ Din partea forului dumitale superior îţi fac ţie
cunoscut că poţi pleca în altă ţară ca simplu civil nu ca preot. /…/ Ştii bine
că divorţând şi recăsătorindu-te nu puteai fi hirotonit. Pe răspundere proprie
eu te-am hirotonit pentru o parohie din eparhia de care răspund, dacă pleci
din eparhie eu nu mai răspund de d-ta şi vei deveni un simplu civil.”
Notă informativă, din 06.03.1980, olografă, semnată olograf „POPESCU
ION”: „/…/ La 22 ianuarie 1980 prezentându-se la protopopiat preotul /…/ a
depus cerere de demisie pe data de 7 februarie /…/ mitropolitul CORNEANU
s-a deplasat duminică 3 februarie la Bazoşul Nou spre a participa la serviciu
religios – ultimul până la 7 februarie când /…/ a anunţat că se retrage, spre a
discuta cu /…/ şi a preîntâmpina o eventuală despărţire soldată cu
incitarea credincioşilor la atitudini de genul celor sugerate în cererea de
demisie. Serviciul religios s-a desfăşurat normal cu excepţia faptului că
preotul /…/ a inclus în cuprinsul lui rugăciuni pentru un anume ins aflat în închisoare şi pentru o serie de alte persoane în frunte cu preotul Gheorghe> (care nu era altul decât CALCIU). /…/ mitropolitul CORNEANU
a spus în esenţă următoarele: /…/ Vrea să plece din ţară căutând un loc mai
potrivit de activitate? Nu poate activa aici, nu sunt aici atâtea de făcut ? /…/
Dacă a fost numit la Bazoş nu poate pleca de aici fără voia bisericii. Dacă
totuşi pleacă, se exclude singur din biserică. Nădăjduiesc ca preotul
dumneavoastră să înţeleagă care îi este datoria. /…/ Preotul /…/ însuşi a
cerut să fie primit în audienţă. Audienţa a avut loc peste 2 zile când preotul
/…/ i-a comunicat mitropolitului că rămâne la cererea de demisie pentru
următoarele considerente: idealul său de viaţă e lupta contra ateismului /…/.
Biserica e aservită regimului şi nu permite slujitorilor ei să combată pe atei.
Pe deasupra procedând cum îi dictează conştiinţa înseamnă să devină
martir ca alţii - aluzie la CALCIU - ceea ce el nu vrea şi de aceea doreşte să
emigreze nu însă în S.U.A. Arătându-i-se netemeinicia afirmaţilor sale şi
îndemnându-l să reflecteze mai profund la considerentele expuse, /…/ a
răspuns că s-a gândit bine la toate şi nu îşi va schimba hotărârea luată. Pe
aceeaşi poziţie a rămas şi când la încheierea audienţei mitropolitul l-a
prevenit că nu-i acceptă demisia./…/.” În Nota Ofiţerului se consemnează:
„I.J. Timiş a întreprins măsurile vizând neutralizarea şi descurajarea lui /…/,
mai cu seamă după ce va fi caterisit. Cazul se află în controlul nostru.”
27
7
Notă informativă, din 07.08.1980, olografă, semnată olograf „MUNTEANU
ION”: „Întrucât preotul caterisit /…/ din Timişoara, n-a manifestat semne de
îndreptare, reprezentanţi ai mitropoliei au luat ei iniţiativa unor discuţii cu el.
/…/ O altă încercare a făcut mitropolitul CORNEANU care l-a chemat în
audienţă la 4 august când în prezenţa episcopului vicar /…/ l-a întrebat care
este situaţia actuală, pe ce poziţie se află şi ce intenţionează. /…/ a arătat
următoarele: Nu mai lucrez la fabrica de ţigări întrucât din ordinul securităţii
ale cărei metode de prigonire sunt cunoscute mi s-au impus munci grele la
care nu am rezistat, fiind debil şi bolnav de rinichi. /…/ Biserica ortodoxă
română nu îşi îndeplineşte misiunea de a lupta contra ateismului, iar
preoţimea este decăzută, iar interesată doar de câştig bănesc şi
inconştienţă. Mă simt străin de biserică şi nu recunosc preoţia din care
singur am ieşit deoarece nici chiar patriarhul nu s-a ridicat în apărarea
preotului martir CALCIU şi nu a protestat contra dărâmării bisericii Enei din
Bucureşti. Nu mai doresc să rămân într-o ţară care nu asigură libertăţile
elementare şi unde nu mă pot afirma conform conştiinţei proprii. Ca mine
gândesc mulţi alţii ridicându-ne glasul nădăjduim să aducem mai mult bine
ţării şi poporului român. Legat de fiecare afirmaţie în parte mitropolitul
CORNEANU /.../ i-au pus în faţă argumente să dovedească greşeala în care
persistă, argumentarea mergând până la a recunoaşte aceasta. /…/ a
refuzat totuşi să accepte până şi concluziile ce decurgeau logic din
premisele la care însuşi se referea. Convorbirea s-a încheiat fără nici o
perspectivă de recuperare.”
Notă informativă, din 07.08.1980, olografă, semnată olograf „MUNTEANU
ION”: „Preotul /…/ din Vişag, jud. Timiş, a susţinut între altele că „Biserica
ortodoxă română nu are personalitate, întrucât nu a luat atitudine pentru
eliberarea preotului CALCIU DUMITREASA şi nu a protestat contra
dărâmării bisericii Enei din Bucureşti. Protopopul şi ceilalţi preoţi au luat
poziţie imediat faţă de asemenea afirmaţii dar /…/ n-a cedat. Mai mult decât
atât, a acuzat pe cei care căutau să-l combată că n-au conştiinţă. Dat fiind
cele întâmplate cum şi pentru că în anul trecut preotul /…/ a apărut pe listele
Congresului SUA ca unul ce doreşte să emigreze peste ocean, mitropolitul
CORNEANU l-a chemat în audienţă în ziua de 5 august /…/. Chestionat
asupra poziţiei sale, /…/ a repetat afirmaţiile făcute la întrunirea de la
protopopiat. Deşi n-a fost în stare să-şi explice şi justifice părerile, a declarat
că nu intenţionează să şi le schimbe. Faţă de încăpăţânarea manifestată,
mitropolitul CORNEANU i-a reamintit condiţiile în care a fost primit la
seminar, bunăvoinţa şi sprijinul de care s-a împărtăşit, favoarea de care s-a
bucurat /…/ Repetându-i-se avertizările de anul trecut, i s-a pus în vedere că
dacă nu-şi va schimba atitudinea şi că dacă va considera în continuare că
„biserica nu are personalitate”, biserica îi va dovedi contrariul, excluzându-l
28
8
din sânul ei. Discuţia s-a încheiat fără ca /…/ să recunoască greşeala în
care se află.” În Nota Ofiţerului se consemnează: „Poziţia pe care se
situează preotul /…/ arată că efectele acţiunii lui CALCIU Gheorghe nu au
fost cercetate profund, iar măsurile noastre nu au fost de natură să depisteze
şi neutralizeze din timp pe fiecare în parte, atât în judeţul Timiş, cât şi pe cei
din alte judeţe. Verbal, informatorul mi-a relatat că pe o astfel de poziţie se
situează preotul /…/ din comuna Măureni jud. Caraş Severin. Acest preot
pretinde să fie trimis în străinătate cu bursă, ori să deservească o parohie
ortodoxă din Occident. Au fost luate măsurile ce se impun pentru
cunoaşterea şi neutralizarea activităţii celor în cauză.”
Notă de analiză a randamentului informatorului MUNTEANU IOAN, pe
perioada 2 iunie 1980- 20 februarie 1982, din 23.02.1982: „/…/ şi-a adus
contribuţia la realizarea unor măsuri inclusiv prin înlocuirea unor cadre
didactice - foşti legionari ori persoane compromise – fără autoritate în faţa
elevilor. /…/ ne-a furnizat informaţii utile pentru noi şi alte unităţi, ca urmare
a unor călătorii în străinătate ori în urma unor discuţii avute cu cetăţeni din
Occident. /…/ contribuind la demascarea în faţa străinătăţii, a preotului
legionar CALCIU GHEORGHE DUMITREASA şi a ideilor acestuia. /…/ la
începutul lunii octombrie 1981 MUNTEANU IOAN a avut un infarct
miocardic, ceea ce i-a afectat activitatea timp de 3 luni şi ca urmare nu a mai
candidat şi nici nu a fost promovat mitropolit la SIBIU. A suportat acest şoc,
dar din discuţii rezultă că este cam supărat, dar nu pe organele noastre
informându-ne cu diverse date utile chiar şi în această situaţie. Dată fiind
funcţia ce o deţine, posibilităţile şi calităţile sale şi că starea sănătăţii îi
permite să muncească, apreciez că el ne este util şi propun menţinerea în
reţea. Pentru a-l face mai util şi eficient, este necesar să fie întâlnit mai des
şi să se discute în detaliu toate problemele ce le are inclusiv cele de ordin
personal şi uneori destul de sensibile pentru a-l ajuta să depăşească
momentele grele.”
Raport cu propunerea de reînregistrare în calitate de informator a numitului
CORNEANU Nicolae, mitropolit al Banatului şi Caransebeşului”, din
09.12.1988: „Numitul CORNEANU Nicolae /…/ a fost recrutat la data de
03.01.1950 în problema culte- secte, iar pe perioada colaborării a dat
dovadă de loialitate şi ataşament faţă de organele noastre achitându-se de
toate sarcinile trasate pe linie de securitate. În anul 1957 s-a întrerupt
legătura cu cel în cauză din lipsă de posibilităţi informative, iar în 19.11.1959
a fost reactivat de către Direcţia I Bucureşti şi menţinut în legătură până la
data de 06.10.1982, când prin adresa /…/ dosarul personal al celui în cauză
a fost transferat la Securitatea judeţului Timiş. /…/ a se aproba înregistrarea
în calitate de informator a numitului CORNEANU Nicolae având numele
conspirativ MUNTEANU.”
29
9
Astfel, informaţiile furnizate poliţiei politice comuniste au fost de natură să aducă
atingere dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor (art. 85, lit. a din
Constituţia României din 1952, art. 28 din Constituţia României din 1965, art. 19 din
Pactul privind Drepturile Civile şi Politice), dreptului la libertatea gândirii, a conştiinţei şi
a religiei (art. 84 din Constituţia României din 1952, art. 30 din Constituţia României din
1965, art. 18 din Pactul privind Drepturile Civile şi Politice), dreptul la viaţă privată (art.
17 din Pactul privind Drepturile Civile şi Politice), dreptul la liberă circulaţie (art. 12 din
Pactul privind Drepturile Civile şi Politice).
În temeiul:
1. art. 2 lit. ţ şi lit. n, art. 3¹, art. 15 şi art. 16 din Legea nr. 187/1999 privind accesul la
propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, modificată şi completată
prin O.U.G. nr. 16/2006, coroborate cu art. 34 şi art. 38 din Regulamentul de
organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
ca Poliţie Politică, adoptat prin Hotărârea Parlamentului nr. 17/2000;
2. art. 5, alin. 1 şi alin. 3, art. 8 alin. 7 din Legea nr. 187/1999 privind accesul la
propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, coroborate cu art. 5, art.
18 alin. 1, art. 24 şi art. 40 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a
Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca Poliţie Politică adoptat
prin Hotărârea Parlamentului nr. 17/2000;
3. art. 8 alin. 1 lit. f din Regulamentul Intern al Consiliului Naţional pentru Studierea
Arhivelor Securităţii;
Pe baza materialului probator avut la dispoziţie până la data de 28.08.2007,
DECIDE
Art. 1 Înalt Prea Sfinţitul Dr. Nicolae CORNEANU, laic – Nicolae Mihail CORNEANU,
fiul lui Liviu şi Elena, născut la data de 21.11.1923, în Caransebeş, judeţul Caraş -
Severin, a fost colaborator al poliţiei politice comuniste.
Decizia nr. 2410/28.08.2007 a rămas definitivă şi irevocabilă prin necontestare.
E foarte lung dar in zilele mai linistite si pline de sieste de dupa Craciun, vom citi cu interes.
Eu prefer viziunea kuhniana asupra istoriei, celei popperiene. Deformatie profesionala. Sarbatori fericite!
Ştiu şi eu cine are dreptate, Thomas Kuhn sau Sir Karl Raimund Popper :)
Colaborarea individului cu serviciile secrete, proprii sau straine, ramane o optiune personala. In ambele situatii, interesul existential este cel care determina acest gest, de cele mai multe ori. (Pot fi posibile si alte cauze). Sa nu uitam ca Puterea nu este buna sau rea. Cel putin, din aceasta perspectiva, deciziile unor instante conjuncturale devin aberante ca ele insele. Viata individului trebuie administrata potrivit viziunilor personale. Se inscrie in logica libertatii. Riscurile nu pot fi evitate. De aceea, ni le asumam. Diferentierea raporturilor individ-Putere este normala si personala. Nu dogma este reperul absolut.
Trimiteți un comentariu