Julien Gracq

---

Ziua de astăzi a fost prea mult în desfăşurarea vieţii scriitorului francez Julien Gracq. El a încetat din viaţă la vârsta de 97 de ani, după ce, timp de câteva zile, a suferit o uşoară indispoziţie. Nu a fost una din figurile mondene ale Franţei, mai degrabă reticent faţă de onorurile cu care, uneori, a fost înconjurat. Julien Gracq s-a făcut remarcat mai ales prin refuzul premiului Goncourt, premiu atribuit în 1951 pentru opera sa "Ţărmul Syrtelor". Mulţi ani mai târziu, în 1989, a acceptat însă ca lucrările sale să fie publicate în colecţia Pléiade a cunoscutei edituri franceze Gallimard. Operele sale nu au fost niciodată editate în format de buzunar, ci doar în tiraje limitate, fapt care nu l-a împiedicat, însă, să se facă foarte cunoscut în rândul unui public pretenţios.
Julien Gracq (July 27, 1910 - December 22, 2007), pe numele său adevărat Louis Poirier, a scris mai ales novele, critică, o piesă şi câteva poezii. Opera sa, influenţată de suprarealism şi romanticismul german, dar cu un filon extrem de original, nu poate fi încadrată în nici unul din curentele majore.
Născut în Saint-Florent-le-Vieil, în Maine-et-Loire, o localitate parcă uitată de istorie, şi-a început studiile la Paris la liceul Henri IV unde a luat şi bacalaureatul. A urmat apoi École Normale Supérieure, în 1930, şi École libre des sciences politiques.
În timpul celui de al doilea război mondial, a căzut prizonier în Silesia cu alţi câţiva ofiţeri ai armatei franceze. Aici s-a împrietenit cu mulţi dintre colegii de prizonierat, unul dintre aceşti prietenii fiind şi autorul şi criticul literar Armand Hoog
După război, 1950, începe să publice în Empédocle mai multe atacuri cu ţinta cultura literară contemporană şi premiile literare. Când i se conferă premiul Goncourt pentru Le Rivage des Syrtes în anul 1951, el rămâne alături de părerile sale critice şi refuză premiul.
În frământatul an 1989, i se publică lucrările de către Bibliothèque de la Pléiade. Domnia sa rămâne însă la fel de distant faţă de evenimentele literare majore şi este credincios primului său editor José Corti. A predat istorie şi geografie până s-a pensionat în 1970.
Lucrări:
* Au château d’Argol, 1938 (nuvelă) * Un beau ténébreux, 1945 (nuvelă)
* Liberté grande, 1947 (poezie)
* Le Roi pêcheur, 1948 (piesă)
* André Breton, quelques aspects de l’écrivain, 1948 (critică)
* Le Rivage des Syrtes, 1951 (nuvelă)
* Prose pour l’Etrangère, 1952
* Penthésilée, 1954
* Un balcon en forêt, 1958 (nuvelă)
* Préférences, 1961
* Lettrines, 1967
* La Presqu’île, 1970
* Le Roi Cophetua, 1970 (nuvelă)
* Lettrines II, 1974
* Les Eaux Etroites, 1976
* En lisant en écrivant, 1980
* La Forme d’une ville, 1985
* Autour des sept collines, 1988
* Carnets du grand chemin, 1992
* Entretiens, 2002