Înainte de luarea în robie a poporului iudeu, Avacum a văzut căderea Ierusalimului şi a Templului şi a plâns foarte. Când a venit Nabucodonosor în Ierusalim, proorocul a fugit şi trăia ca străin în pământul lui Israel. Dar după ce s-au întors haldeii în Babilon, ducând cu ei robi pe israelitenii găsiţi în Ierusalim şi în Egipt, s-a întors şi el în pământul său.
Avacum a cunoscut mai dinainte că peste puţină vreme avea să se întoarcă poporul din robia Babilonului. A murit cu doi ani înainte de întoarcerea iudeilor din robie şi a fost îngropat în ţarina lui.
Proorocul Avacum a dat semn în Iudeea. Iar semnul este acesta: Vor vedea iudeii lumina în Templu şi aşa vor vedea slava lui Dumnezeu. Avacum a proorocit şi de sfârşitul Templului. A spus că Templul are să fie dărâmat de un popor din Apus; că are să fie ruptă în bucăţi mici catapeteasma lui David, adică a locului celui mai dinăuntru al Sfintei Sfintelor; că au să fie luate acoperişurile celor doi stâlpi ai Templului şi nimeni n-are să ştie unde sunt; că acoperişurile acestea au să fie duse de înger în pustiul Sinai, acolo unde la început a fost întocmit Cortul mărturiei şi că în ele are să fie cunoscut în sfârşit Domnul şi că ele au să lumineze pe cei prigoniţi dintru început de şarpe.
2 comentarii:
Proorocii reprezinta o "categorie aparte" in Biblie. Ei sunt "mesagerii lui Dumnezeu", insa fara a face parte, obligatoriu, dintre preoti. In acelasi timp, nu sunt inca sfinti, pentru ca unii dintre ei mai au unele slabiciuni omenesti. Proorocia pare sa fie o treapta intermediara intre credinta simpla si sfintenie, desigur insa, ca mult mai apropiata de "marginea de sus" a scalei!
Si Mantuitorul a fost numit prooroc de catre popor, dar El, pe langa darul proorociei, mai avea multe altele. Iar in I Corinteni se spune ca darul prororociei ar fi doar unul dintre multele daruri pe care le ingaduie Dumnezeu Bisericii(celei adevarate).
M-a preocupat de multa vreme aceasta categorie aflata "la mijloc" intre umanitate si sfintenie.
Cuvântul preot comportă două înţelesuri mari:
Primul înţeles este acela de "cel care slujeşte un ideal, o învăţătură; în particular apostol." Şi iată că titulatura lui Iisus era "învăţătorule".
Cel de al doilea înţeles este cel de păstrător al ritualului şi înţelepciunii, "slujitor al unui cult religios, învestit cu dreptul de a oficia actele de cult"
Proroc (prooroc) are şi el două sensuri, asemănător cu "preot".
Primul sens este cel interpret al voinţei lui Dumnezeu. Cel de al doilea înţeles este "persoană care are previziunea evenimentelor viitoare"
Şi sfânt cunoaşte aceiaşi dualitate, mai întâi îi atribuim înţelesul de "îndumnezeit, minunat, preaînalt" şi apoi mai are şi înţelesul de "epitet dat celor sanctificaţi de biserică"
Trimiteți un comentariu