Mă aflu aici în faţa unei echipe de forţă şi a unei organizaţii puternice şi vreau să vă spun cât de mult am apreciat intervenţiile, prezentările şi calitatea colegelor şi colegilor noştri. Haideţi să îi aplaudăm încă o dată pentru că sunt o echipă absolut remarcabilă.
S-au spus deja lucruri importante şi vreau să vă spun că aici în judeţ, în municipiu, oameni atât de experimentaţi, oameni care au servit interesul public şi interesul cetăţenesc mulţi ani la rând nu au nevoie de niciun sondaj de opinie pentru a afla care sunt nevoile reale ale locuitorilor judeţului. Nu ai nevoie de nicio mare campanie de advertising ca să vorbeşti cu oamenii şi vreau să salut această iniţiativă a caravanelor cetăţeneşti. Un politician care nu ascultă şi nu respectă cetăţeanul, indiferent de ce campanie va face, nu va fi credibil şi mai ales nu va fi credibil după ce va fi ales sau reales. Sondajul de opinie este contactul cu cetăţenii, iar organizaţia noastră de la Brăila este cea care ascultă şi înţelege nevoile oamenilor, de aceea am atât de mare încredere în victoria noastră şi la judeţ, şi la municipiu şi în toate localităţile şi comunităţile judeţului.
Dar mai este o miză la 1 iunie, care depăşeşte, într-un fel, graniţele judeţelor ţării, graniţele comunităţilor, graniţele administrativ teritoriale ale ţării. Miza alegerilor locale este imensă pentru ţara asta. Miza alegerilor este uriaşă pentru viaţa fiecăruia dintre cetăţenii României ca oameni, ca membri de familie. Vreau să vă spun câteva cuvinte despre ceea ce ar fi trebuit să se întâmple în România în ultimii 4 ani de zile când Alianţa PD-PNL, nesocotind votul de la alegerile parlamentare din 2004, a preluat puterea forţat.
De 8 ani de zile, România cunoaşte o creştere economică susţinută. Vreau să vă spun că sunt extrem de mândru de faptul că am făcut parte dintr-un guvern PSD care a adus României în 2004 o creştere economică de 8,7%, record absolut în Europa; un deficit bugetar de 1,3%, un deficit de cont curent de numai 8,5%, punând ţara pe o cale sănătoasă de integrare în Europa. A continuat creşterea economică într-un fel de inerţie a bunei guvernări pe care noi am avut-o. În anul 2000, la final de guvernare CDR, când am preluat noi guvernarea, PIB-ul, avuţia generală a ţării, ceea ce producem noi, era de 80 de miliarde de dolari şi este astăzi, după 8 ani de creştere economică pusă şi rostogolită de guvernarea noastră şi preluată de cei care sunt astăzi la putere, de 136 de miliarde de euro, ceea ce înseamnă în dolarii de acum câţiva ani, practic, dublarea avuţiei naţionale.
Asta s-a întâmplat în aceşti 8 ani de zile: ciclul economic prelungit cu creşterile economice semnificative. Dar stau şi vă întreb pe dumneavoastră: dacă în calitatea vieţii, în puterea de cumpărare, în subvenţia pentru agricultură, în bursa pentru studenţi, în alocaţia pentru copii, în infrastructurile ţării, în numărul de spitale şi de şcoli şi de grădiniţe construite, în ceea ce reprezintă factura la întreţinere, în ceea ce priveşte pensia a milioane şi milioane de români, dacă s-a dublat cumva puterea de cumpărare şi calitatea vieţii în această ţară. Uitaţi-vă că vin sfintele sărbători de Paşti peste câteva zile. Faţă de 2007, înaintea sărbătorilor de Paşti, ouăle s-au scumpit cu 33%, uleiul s-a scumpit cu 75%, cozonacul s-a scumpit cu 35%, carnea de miel, că până la urmă asta este sărbătoarea noastră creştinească, s-a scumpit cu 50%. Factura la întreţinere a crescut şi a explodat. La 1 iunie ne aşteaptă noi scumpiri la gaze naturale şi la electricitate. Cum este posibil ca într-o ţară care are o creştere economică, puterea de cumpărare să scadă? Cum este posibil ca oameni care muncesc şi au una sau două slujbe în casă, muncind din greu de dimineaţa până noaptea, să nu poată plăti cheltuielile minime ale gospodăriei? Ştiţi că în România lui Băsescu şi Tăriceanu, în 2008, în România europeană, 58% din gospodării nu au, din muncă şi din salariu, bani suficienţi să-şi plătească cheltuielile curente? Ştiţi că în România lui Băsescu şi Tăriceanu, 37% dintre familiile şi cetăţenii acestei ţări nu au bani să-şi plătească factura de întreţinere? Ştiţi că în acest moment în România inflaţia a început din nou să crească şi este la 8%? Pentru a opri creşterea inflaţiei, Banca Naţională a României a fost obligată de politica fiscală greşită a Guvernului Tăriceanu, şi Tăriceanu I şi Tăriceanu II, să crească dobânda. Dacă un tânăr astăzi vrea să obţină un credit ipotecar să-şi construiască o casă, să-şi facă o viaţă de familie, copii, să se realizeze în viaţă, trebuie să plătească o dobândă la bancă de 12,5%. Nu mai poate niciunul să-şi ia un credit, să-şi ia ceva. Economia în aceiaşi patru ani de zile a crescut pe baze nesănătoase, pe consum şi pe creditare. Îi mulţumesc colegului nostru Mihai Tudose, preşedintele Comisiei Economice, pentru că a adus hiper-marketurile la o analiză serioasă, spunându-le că nu este normal să dubleze preţul la alimente, atunci când ele trebuie să fie ieftine pentru cetăţeni!
Până la urmă, dragii mei, ar fi trebuit să fie bani pentru agricultură. Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţii în Agricultură ar fi trebuit să fie gata înainte de 2007, pentru că le-am lăsat lucrurile la cheie, cu negocierile încheiate – nu mai trebuia decât să ai un pic de profesionalism şi de decenţă ca să le aşezi. Nu au venit subvenţii pentru agricultură din Europa. Cel care este principalul vinovat este domnul ministru Flutur, un nume de tristă amintire, care acum face reclamă şi face poze cu Stolojan, Boc şi cu alţii de aceeaşi teapă. Nu cumva domnul Flutur şi domnul Remeş sunt vinovaţi pentru că agricultorii nu îşi primesc subvenţiile de care au nevoie? Vine în toamnă Guvernul PSD şi din bani europeni, din subvenţii, plus cofinanţarea de la bugetul de stat, un agricultor din România va primi 15 milioane de lei vechi la hectar, ca să poată să concureze cu fermierul din Franţa, din Italia, din Belgia sau din Olanda! Sunt bani, dar trebuie investiţi în mod corect.
Mulţi au început să se laude cu un proiect pe care l-am aprobat noi, la Congresul din 2006, în cadrul programului „România Socială”, cu privire la pensionari. Nu există o mai mare nedreptate în România – şi sunt multe fărădelegi, multe lucruri strigătoare la cer – decât lipsa de respect şi de decenţă cu care sunt trataţi pensionarii, părinţii şi bunicii noştri. La Congresul din 2006 ideea majorării punctului de pensie şi a creşterii coeficientului de punct de pensie la 45% din salariul mediu brut pe economie este proiectul PSD. Noi am introdus legea în Parlament. Nici prin gând nu i-a trecut lui Tăriceanu, pentru că în programul Alianţei nu era vorba de aducerea coeficientului la 45%. Preşedintele Băsescu s-a împotrivit şi se împotriveşte majorării pensiilor. Am venit cu prima treaptă şi vreau să vă spun că ne vom bate nu numai pentru devansarea treptei a doua de majorare, dar vom veni şi cu a treisprezecea pensie, pentru că sunt bani şi oamenii aceştia trebuie respectaţi! Aşa cum îi tratăm pe cei vârstnici astăzi, aşa ne vor trata copiii noştri. Sunt bani şi trebuie să facem aceste lucruri. Ştiţi cât costă devansarea majorării pensiilor cu un trimestru, în loc de 1 ianuarie 2009 la 1 septembrie 2009? 0,3% din PIB, ceea ce înseamnă undeva spre 100 şi ceva de milioane de euro. Vă dau o soluţie foarte simplă – şi preşedintele Băsescu şi premierul Tăriceanu au comandat modernizarea avioanelor Airbus din flota Taromului ca să se fudulească cu avioane de ultimă generaţie. Dacă ar merge cu ce merg acum, am avea 200 de milioane de euro pe care putem să îi folosim ca să devansăm pensiile la 1 septembrie. Dacă Videanu şi gaşca de la Golden Blitz n-ar mai fura cu borduri şi cu asfalt, ar fi bani să devansăm pensiile la 1 iunie! Sunt bani pentru proiecte sociale, sunt bani pentru infrastructură!
Cum este posibil ca în 4 ani de zile cu creştere economică, cu bugete mari, să nu se construiască practic nimic pentru infrastructura ţării? Cum este posibil ca marile oraşe ale României să nu aibă centuri de ocolire? Cum este posibil să nu se construiască niciun kilometru de autostradă? Singurul lucru făcut a fost centura de ocolire a Piteştiului, care a fost proiectată şi finanţată sută la sută în 2004, de guvernarea noastră! E adevărat că acolo erau şi Nicolae Văcăroiu şi Mihai Tănăsescu şi s-au ocupat de judeţ. Cum este posibil să nu tragem la socoteală şi să nu spunem românilor că vinovaţi pentru lipsa de investiţii în infrastructură sunt şi domnul Berceanu şi domnul Orban? Nu avem voie să îi lăsăm pe cei de la PD-L să păcălească cetăţenii şi să pretindă că sunt în opoziţie! Au fost şi sunt împreună la putere! Nu avem bani europeni – 0 la sută bani din Europa după 2 ani de zile! Iar noi, din taxele pe care le plătim la stat, plătim în fiecare an 1,3 miliarde de euro contribuţie la bugetul Uniunii Europene. Nu cumva domnişoara Boagiu a fost Ministrul Integrării şi trebuia să pregătească lucrurile? Acum dau ca nişte fluturaşi din aripi şi pretind că nu au fost la guvernare niciunul! Spuneţi-le românilor că se puteau face lucruri frumoase în această ţară, dar şi PD, şi PNL, şi Băsescu, şi Tăriceanu sunt vinovaţi şi trebuie să plătească preţul politic pentru că nu au fructificat o şansă uriaşă pentru România! Sunt vinovaţi la pachet, şi la pachet trebuie să îi alungăm de la putere!
Nu avem voie să uităm de tinerii noştri. Poate că şi partidul nostru, de multe ori, a uitat să dea un mesaj pentru cei mai tineri. Mă adresez în special tinerelor familii şi tinerelor mame – nu e normal ca alocaţia pentru copii să fie într-un cuantum oarecum rezonabil de la 0 la 2 ani, iar când copilul împlineşte 2 ani şi o zi până când îşi ia zborul din cuibul părintesc – mă doare inima când mă gândesc că pleacă ai mei de-acasă – nu e normal ca alocaţia să fie de la 0 la 18 ani de zile 2 milioane de lei vechi, aşa cum este cazul acum. Este un lucru pe care guvernarea noastră trebuie să îl facă pentru a asigura condiţii mamelor să îşi crească copilul în condiţii decente!
Au crescut şi bugetele pentru sănătate. Economia mergea prost, inflaţia era de 45%, CDR-ul, care acum se reconstituie, domnul Constantinescu şi domnul Tăriceanu ne-au lăsat ţara efectiv într-o stare jalnică! Astăzi, bugetul pentru sănătate este de patru ori mai mare decât în 2001. Simte cineva îmbunătăţirea calităţii serviciilor medicale la ţară sau la oraş de patru ori? Degeaba vom da 6% pentru Educaţie dacă nu va exista o guvernare eficientă şi oameni harnici şi destoinici care să pună aceste lucruri la locul lor.
Sunt preocupat şi de alte lucruri, pe lângă politică, viaţă sau necazurile de zi cu zi – puţină lume s-a uitat la ceea ce riscă să se întâmple în următoarele 6-12 luni şi care să afecteze în mod dramatic şi România. În America a izbucnit o criză a sectorului imobiliar. Americanii au pierdut din această criză vreo 400 de miliarde de dolari. E o vorbă: când America tuşeşte, Europa face gripă, iar ţările emergente, cum suntem noi, cad la pat. Care este efectul crizei din America? Spania a fost lovită ca de un tsunami în sectorul imobiliar şi în sectorul construcţiilor. În acest moment există un risc semnificativ ca sute de mii de lucrători din străinătate, în mare parte români de-ai noştri care au migrat economic către Spania să nu mai aibă un loc de muncă! Soluţia este una singură: în acest moment, economia României îşi permite, dacă dăm drumul la programele mari de infrastructură şi investiţii publice, inclusiv în parteneriat public-privat, să ajungem la un salariu minim pe economie de 300 de euro, iar planul nostru este dublarea salariului minim pe economie la 500 de euro, ca să putem să îi aducem pe ai noştri acasă şi să le permitem tinerilor să îşi croiască un drum în viaţă!
Vreau să aplaud ceea ce primarul Radu Mazăre a anunţat ieri la Constanţa – este, poate, şi pentru Aurel şi ceilalţi primari de municipii o idee foarte bună. În condiţiile în care s-a scumpit creditul pentru locuinţe, primarul Constanţei a venit cu o propunere foarte interesantă ca jumătate din dobândă să fie subvenţionată de către municipalitate şi vă promit că în toamnă, când vine Guvernul PSD, vom subvenţiona cealaltă jumătate, ca să putem da drumul la un amplu program de locuinţe sociale! Asta va ţine tinerii acasă, asta îi va aduce pe români înapoi.
Închei spunând câteva cuvinte despre ultimele zvâcniri ale guvernării de dreapta. Este absolut scandalos, imoral şi de neacceptat din punct de vedere politic şi democratic ca un Guvern de 20%, pe ultimii metri de scandal şi de tensiune, să ia decizii care să amaneteze pe termen mediu segmente importante de politică publică şi de bani de la buget. Spunem un „Nu” hotărât ideii ca acum, pe ultimii metri, să se achiziţioneze avioane de vânătoare care costă între 3,5 şi 6 miliarde de euro. Nu avem nevoie de 48 de avioane de vânătoare. Polonia şi-a cumpărat 48 de avioane de vânătoare şi este o ţară cu 40 de milioane de oameni! Ungurii nu au luat decât 12, cehii, care sunt comparabili cu noi, au luat numai 24. În condiţiile în care sunt nori negri la orizontul economiei româneşti, nu au voie să facă afaceri cu risc de comisioane dubioase pentru că nu au legitimitate democratică – să le spunem că nu au voie să facă astfel de cheltuieli nesăbuite într-o perioadă de campanie electorală! Să aştepte viitoarea majoritate parlamentară pentru o discuţie publică pe acest subiect! Premierul Tăriceanu vrea să înfiinţeze prin Ordonanţă de Urgenţă, fără consultarea Parlamentului şi fără transparenţă, o mare companie energetică naţională, fără să vorbească cu nimeni. Este o decizie care înseamnă alte câteva miliarde de euro despre care nu se ştie cum vor fi folosite şi nu putem permite să rămână nesancţionată.
De aceea, în Parlament, partidul nostru va fi extrem de atent – acest Guvern este unul de serviciu, singura obligaţie pe care o are este să asigure desfăşurarea corectă a alegerilor şi cel târziu în luna noiembrie trebuie să aducem o nouă guvernare social-democrată! Este timpul schimbării şi la 1 iunie vom da acest semnal, şi de la Brăila, şi de la Dolj, şi de la Bucureşti, din toată ţara!
Putem schimba soarta municipiului cu un om ca Aurel Simionescu. Senatul pierde un om valoros, însă Brăila câştigă un primar valoros!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu