Îndrăzneţul pariu al lui Barack Obama

---

În Le monde Diplomatique a fost publicat un discurs al actualului candidat la preşedinţia SUA, Barack Obama. În discurs, Barack Obama îşi exprima opoziţia faţă de invazia americană în Irak. Redăm textul în limba română:
Discursul intitulat "Contra invaziei în Irak", cu câteva luni înaintea invaziei Irakului de către armatele anglo – americane, Barack Obama, atunci senator al Statului Ilinois (el a devenit membru al Conmgresului Statelor Unite în Ianuarie 2005), anunţă şi explică opoziţia sa contra războiului.
Discursul său intervine într-un moment în care popularitatea preşedintelui Bush era la zenit, şi când democraţii, printre care şi Hillary Clinton, sprijineau orientările militare de la Casa Albă.
Discursul senatorului statului Ilinois, Barack Obama:
2 octombrie 2002
“Un război care aprinde pasiunile în Orientul Apropiat”
Prin datele pe care le am contra organizării războiului, vreau să încep prin a vă spune că sunt aici ca cineva care nu se opune sistematic războiului. Războiul Civil a fost unul din cele mai sângeroase din istorie, şi totuşi, este singura probă de arme, prin sacrificiul numeric, care ne-a adus uniunea şi a izgonit de pe pământul nostru flagelul sclaviei.
Eu nu sunt contra tuturor războaielor.
Bunicul meu s-a înrolat imediat după bombardamentul de la Pearl Harbour, el a luptat în armata lui Patton. El a văzut morţi şi muribunzi pe câmpurile de bătaie ale Europei, el a ascultat ce i-au povestit camarazii de arme care au intrat primii la Auschwitz şi la Treblinka. El s-a luptat în numele unei libertăţi mai largi, s-a înscris în acel arsenal democratic care a triumfat asupra răului, şi el nu s-a luptat în van.
Eu nu sunt contra tuturot războaielor.
După 11 Septembrie, martor al carnagiului şi al distrugerii, al prafului şi al lacrimilor, am susţinut Guvernul în angajamentul său de a hăitui şi extirpa pe cei care s-au pretat să masacreze nevinovaţi în numele intoleranţei; eu însumi am pregătit voluntari pentru a împiedica o asemenea tragedie să se producă din nou. Şi eu ştiu că, printre lucrurile care se întâmplă astăzi, nu ne lipsesc nici patrioţii, nici patriotismul.
La ce mă opun eu este un război stupid. La ce mă opun este un război fără sens. La ce mă opun este tentativa cinică a lui Richard Perle (consilierul cel mai influent al Pentagonului, în momentul discursului), Paul Wolfowitz (deasemenea adjunct al ministrului Apărării, Donald Rumsfeld), şi alţi combatanţi de salon, războinicii de duminică ai acestei administraţii, care ne forţează să înghiţim programele lor ideologice, care sunt costurile vieţilor pierdute şi a suferinţei inutile.
La ce mă opun, este tentativa politicienilor precum Karl Rove (un consilier foarte influent al preşedintelui Bush) de a ne deturna atenţia de la mărirea numărului de ne-asiguraţi, de la mărirea nunărului săracilor, de la scăderea mijloacelor de trai – de la deturnarea atenţiei noastre de la scandalurile din lumea afacerilor şi a unei Burse care vine să cunoască cel mai rea cădere de după Marea Recesiune.
La asta mă opun.La un război stupid. La un război fără sens. Un război făcut nu cu raţiune, dar cu mânie, fără principii, dar cu politică. Înţelegeţi-mă bine, eu nu îmi fac nici o iluzie asupra lui Saddam Husein. Este un om brutal. Un om implacabil. Un om care îşi masacrează poporul pentru a-şi consolida puterea. El, fără încetare, încalcă rezoluţiile ONU, împiedică echipele de inspecţie ale ONU, îţi desfăşoară armele chimice şi biologice şi caută să-şi doteze capacităţile nucleare.Lumea, şi poporul irakian ar fi mai bune fără el.
Dar ştiu deasemenea că Saddam Hussein nu reprezintă un pericol iminent sau direct pentru Statele Unite sau pentru vecinii săi, ştiu că economia irakiană este devastată; că armata irakiană nu este decât o fracţiune e forţei pe care o aveau înainte, şi că noi putem, cu concursul comunităţii internaţionale, să-l lăsăm să termine ce a început, înainte de a cădea, precum toţi micii dictatori, în pubela istoriei.
Eu ştiu, de asemenea, că un război contra Irakului pentru a avea şanse de reuşită necesită o ocupaţie americană pe o durată nedeterminată, cu un cost nedeterminat, şi având consecinţe nedeterminate. Eu spun că invazia Irakului fără un motiv clar şi fără susţinere internaţională ne feresc să înteţim pasiuni în Orientul Apropiat, care încurajează în lumea arabă cele mai rele impulsuri, nu cele mai bune, şi întărind forţele de recrutare ale Al-Qaida.
Eu nu sunt contra războaielor. Sunt contra războaielor stupide.
Atunci, noi care vrem o lume mai corectă şi mai sigură pentru copiii noştri, noi trimitem azi un mesaj clar preşedintelui. Vreţi să vă bateţi, domnule preşedinte Bush? Terminaţi lupta contra lui Bin Laden şi Al-Qaida şi utilizaţi serviciile de Informaţii într-un mod eficace şi coordonat, dărâmând reţelele financiare care susţin terorismul şi să ajutăm programul de securitate interioară care nu se limitează la un sistem de alertă bazat pe coduri de culori.
Doriţi să vă bateţi, domnule preşedinte Bush? Să ne batem pentru ca inspectorii ONU să-şi facă treaba şi pentru a aplica soluţiile unui tratat de non-proliferare şi pentru ca duşmanii noştri şi aliaţii de azi, cum ar fi Rusia, să-şi securizeze stocurile de materiale nucleare şi să încerce să le elimine, şi pentru ca ţări precum Pakistan şi India să nu utilizeze niciodată armele teribile care sint deja în posesia lor, ca şi comercializarea armelor în propria noastră ţară să înceteze să alimenteze în număr mare războaiele care provoacă durere în lume.
Doriţi să vă bateţi, domnule preşedinte Bush? Ne bătem pentru că suntem aliaţi ai Orientului Mijlociu, ai saudiţilor şi egiptenilor, încetând să le oprimăm populaţia, să reprimăm opoziţia, şi să tolerăm corupţia şi inegalitatea, şi să dirijăm economia lor în sensul ca tinerii lor care cresc fără educaţie, fără perspectiva de a deveni cineva, fără speranţe, devin victime uşoare pentru celulele teroriste.
Doriţi să vă bateţi, domnule preşedinte Bush? Să ne batem ca să nu mai depindem aşa de mult de petrolul din Orientul Mijlociu, graţie unei politici energetice care să nu se limiteze să servească interesele ale lui Exxon şi Mobil.
Iată luptele pe care trebuie să le ducem. Iată luptele la care trebuie să ne raliem. Luptele contra ignoranţei şi intoleranţei. A corupţiei şi lăcomiei. A sărăciei şi a lipsei de speranţă.
Consecinţele războiului sunt dezastruoase, sacrificiile incomensurabile. Poate în această viaţă va trebui să ne ridicăm din nou pentru a ne apăra libertatea, şi să plătim războiului tributul său. Dar nu trebuie să ne angajăm pe această cale cu ochii închişi. Plus că nu trebuie să permitem ca cei care merg la luptă şi fac sacrificiul suprem, cei care dovedesc întreaga măsură a devotamentului lor cu sângele lor să consimtă să plătească un preţ aşa cumplit pentru nimic.