Corina CREŢU: Eurooptimism - Avem o problemă!

---

Un eveniment nefericit şi regretabil, care are drept protagonist un cetăţean român aflat temporar în Italia este folosit de politicieni populişti şi fără scrupule drept pretext pentru punerea în discuţie a unui drept fundamental al cetăţenilor europeni, în ansamblul lor: dreptul de liberă circulaţie şi stabilire a domiciliului, evident, cu respectarea legilor general recunoscute în materie.

Un eveniment nefericit şi regretabil, care are drept protagonist un cetăţean român aflat temporar în Italia este folosit de politicieni populişti şi fără scrupule drept pretext pentru punerea în discuţie a unui drept fundamental al cetăţenilor europeni, în ansamblul lor: dreptul de liberă circulaţie şi stabilire a domiciliului, evident, cu respectarea legilor general recunoscute în materie. Noua coaliţie de dreapta, care a venit la putere în Italia evocă, în dispreţul total al regulilor comunitare, reintroducerea vizelor pentru români. Declaraţiile prin care se propun măsuri drastice, ca răspuns la agresiunea comisă de românul Ioan Rus, se succed, de câteva zile, într-un ritm îngrijorător. Este acelaşi tip de isterie ca în cazul Mailat, ceea ce dovedeşte că, odată pusă o etichetă, ea e greu de înlăturat. Tonul a fost dat chiar de viitorul premier Silvio Berlusconi, care şi-a criticat predecesorul socialist şi a propus trierea imigranţilor:„Din cauza stângăciilor Guvernului Prodi, delicvenţa a primit un mesaj de genul “veniţi pentru a fura şi jefui pentru că aici puteţi scăpa basma curată”.
Vom demara tratative cu România pentru a obţine o derogare de la normele Uniunii Europene, care să ne permită filtrarea fluxului de imigranţi”, a declarat Berlusconi. Iar Gianfranco Fini, aliatul sau politic, a folosit termeni mai duri: „Nu exclud posibilitatea reintroducerii vizelor pentru români”, a spus el. Liderul partidului Alianţa Naţională a avertizat că Italia ar putea aduce în discuţie la Bruxelles problema liberei circulaţii în Uniunea Europeană. Pe de o parte, e dreptul Italiei să ia ce măsuri consideră de cuviinţă pentru a rezolva o problemă de fond, legată de delicvenţă. Dar asta nu justifică isteria şi transformarea românilor în ţapi ispăşitori. Poate că nu ar strica o discuţie la nivelul Uniunii despre cel mai adecvat răspuns la creşterea violenţei în societate, care, să nu ne ascundem după clişee, îşi are originea în cauze sociale, rămase de multă vreme fără soluţii. Transformarea Statului Providenţă în Stat Penitenţă şi tratarea sărăciei cu închisoarea nu a fost cea mai inteligentă abordare, şi acum culegem fructele miopiei unor decidenţi politici. Pe de altă parte nicio naţiune nu poate dovedi egoism şi nu poate aborda astfel probleme care implică cetăţenii altor ţări membre. Eu consider discursurile viitorilor guvernanţi de la Roma inacceptabile şi cer public responsabililor guvernamentali, premierului Călin Popescu Tăriceanu, dar şi Preşedintelui României, să ia poziţii publice ferme, să nu accepte sub nici-un motiv să discute aceste cereri cu partea italiană, ba, mai mult, să ceară Comisiei Europene să atragă atenţia viitorilor guvernanţi de la Roma asupra comportamentului lor inacceptabil şi ne-european. Un nou „Decret de expulzare” nu ar rezolva nimic. România a dovedit că îşi asumă responsabilităţile care îi revin şi a cooperat exemplar cu partea italiană. Am trimis poliţişti în Italia, am intensificat schimbul de informaţii. Această cooperare, şi nu declaraţii inflamate şi inflamante, care au generat rasism şi atacuri xenofobe la adresa românilor, soldate cu victime, atacuri tratate cu indiferenţă de partea italiană, care le încurajează prin pasivitate, a produs şi va produce efecte şi în viitor. Dar nu putem relua practica de pe vremea comunismului, aceea de a da vize pentru ieşirea din ţară. Pentru că, într-un fel, asta se doreşte: limitarea unilaterală, de către România, a libertăţii de circulaţie a cetăţenilor ei. Nu cred că nu am putea lua în considerare pedepse complementare pentru fapte extrem de grave, care să limiteze unora dreptul de a ieşi din ţară pe anumite perioade. Dar trebuie să fim atenţi, pentru a nu deschide cutia Pandorei! România trebuie să-şi apere cu fermitate punctul de vedere şi mai ales trebuie să apere interesele cetăţenilor români. Românii nu pot fi trataţi drept cetăţeni de mâna a doua, indiferent de pretexte. De fapt, aceasta trebuie să fie preocuparea noastră, a tuturor, inclusiv prin felul în care ne comportăm în exterior. Dar principala răspundere este a guvernanţilor, care au o problemă de rezolvat la Roma. Şi trebuie s-o rezolve, având în spate susţinerea întregii clase politice româneşti. Care nu se poate deroba de răspunderile care îi revin.