Discursul ministrului Economiei şi Finanţelor, Varujan Vosganian la Conferinţa „Creştere Economică, competitivitate şi convergenţa venitului real în România” 21 aprilie 2008
România a făcut progrese semnificative din punct de vedere al procesului de convergenţă în ultima perioadă. Produsul intern brut a cunoscut rate de creştere ridicate (aproape 8 la suta în anul 2007 dacă este să nu ţinem cont de performanţa slabă a sectorului agricol, după o creştere de 7,9% înregistrată în anul 2006) ajungând la peste 121 miliarde de euro. Investiţiile străine directe au ajuns la un nivel cumulat de 35,8 miliarde de euro la sfârşitul anului 2007 după ce au înregistrat o creştere de 7 miliarde de euro in 2007 in condiţiile în care România nu a mai avut tranzacţii de privatizare semnificative care sa le influenţeze in mod major. Ritmul creşterii formarii brute de capital fix s-a accelerat de la 19% in 2006 la 29% in 2007. Toate aceste aspecte demonstrează ca România este angajata intr-un proces de convergenta reala rapida cu Uniunea Europeana. Toate aceste aspecte pozitive insa trebuie sa ne mobilizeze suplimentar in sensul consolidării acestora pe baze sustenabile şi continuării lor în condiţiile in care climatul economic pe plan internaţional s-a deteriorat semnificativ datorita crizei ipotecare din SUA. Experienţa ţărilor mai avansate din Europa Centrala si de Est trebuie fructificata atât in sensul învăţării din reuşitele acestora dar si din eşecurile asociate. Procesul de convergenţă al ţărilor din Europa Centrală şi de Est este influenţat de calitatea managementului celor două tipuri de procese – convergenţa reală şi convergenţa nominală, ultimul inducând noi constrângeri pentru economiile care intenţionează să adere la zona euro. Procesul de convergenţă nominală poate fi considerat privilegiat în raport cu cel de convergenţă reală, in măsura în care realizarea sa presupune un orizont mai redus de timp. Pentru România, finalizarea perioadei de şapte ani (2000 - 2006) de pregătire pentru aderarea la UE şi începerea unei alte perioade, având aproximativ aceeaşi durată (2007 - 2013) de pregătire pentru adoptarea monedei euro, constituie o oportunitate deosebită de continuare a reformelor şi de reducere a disparităţilor economice regionale. Îmbunătăţirile în ceea ce priveşte convergenţa reală trebuie făcute de o manieră care să nu afecteze criteriile de convergenţă nominală, adică menţinând echilibrele macroeconomice. Experienţa statelor care au aderat anterior la UE sugerează ca România, care are un nivel al veniturilor reale mult mai redus, va avea de parcurs mai degrabă un "maraton" decât un "sprint" scurt in procesul de convergenta către standardele de viata UE. Reducerea decalajelor intre venituri reprezintă, de buna-seama, cel mai important obiectiv al autoritarilor dar si un element pentru creşterea participării populaţiei la procesele de reforma, adeseori dure. Totuşi, creşterea speranţelor cu privire la salturi rapide ale veniturilor pe cap de locuitor poate fi dăunătoare in sine, prin faptul ca încurajează populaţia sa cheltuiască peste posibilităţi, conducând astfel la creşterea in continuare a gradului de îndatorare a consumatorilor si la expansiunea nesustenabilă a consumului. Aşteptările nerealiste cu privire la creşterea rapida a veniturilor ca urmare a aderării va alimenta presiunea din partea cererii si va creste riscul unor evoluţii de tipul "stop-and-go".
România îşi poate compara performantele cu economiile emergente cele mai dinamice, atâta timp cât, creşterea reala a veniturilor va depinde de succesul in crearea unei pieţe competitive si in implementarea reformelor structurale. Multe domenii importante, cum ar fi reforma pieţei forţei de munca si politicile macroeconomice nu sunt subiecte ale aquis-ului EU, insa România trebuie sa fie conştienta ca este membra a unui bloc economic a cărui evoluţie a fost încetinita tocmai de progrese lente in domeniul principalelor reforme structurale. In timp ce procesul de aderare a constituit un impuls puternic pentru România, in viitor, ritmul procesului de convergenta va depinde de vigoarea cu care reformele structurale vor fi implementate si de performanta sa macroeconomica după aderare.
Procesul de convergenta reală este un fenomen pe termen lung, care depinde covârşitor de eficienta cu care România foloseşte creşterea rapida pentru stimularea reformelor si restructurarea economiei. In România, folosirea eficienta a fondurilor structurale si de coeziune de la CE, prin creşterea investiţiilor in infrastructura fizica si impulsionarea reformelor din agricultura, va fi un factor important pentru îmbunătăţirea standardelor de viata.
Indubitabil, perspectivele aderării la UE au impulsionat reformele in statele din centrul si estul Europei aflate in procesul de aderare. România contempla acum o parte dintre beneficiile acestui proces, in special intrările masive de investiţii si creşterea economica rapida. Totuşi, experienţa tarilor care au aderat in etapele anterioare arata ca procesul de convergenta reala este lent si trebuie administrat cu grija. Chiar si in condiţiile unei creşteri economice puternice, România va avea nevoie de timp pentru a atinge nivelul de venituri medii din Uniunea Europeana. Experienţele anterioare arata ca politicile macroeconomice prudente sunt esenţiale pentru asigurarea unei convergente reale si nominale fără dificultăţi si pentru minimizarea riscurilor inevitabile asociate acestui drum către nivelul de venituri din Uniunea Europeana.
Progresele în îndeplinire a criteriilor de la Maastricht au influenţat variabilele economice reale, cele două procese fiind de fapt complementare. In perioada iniţiala, cele doua procese pot genera anumite tensiuni, însă îndeplinirea în totalitate a criteriilor de la Maastricht este în măsură să asigure o mai mare stabilitate macroeconomică, ceea ce va crea premisele unei rate superioare de creştere economică. Având în vedere necesitatea implementării unor reforme structurale suplimentare care să ducă la creşterea flexibilităţii economiei româneşti şi a capacităţii acesteia de a face faţă şocurilor asimetrice, se apreciază că moneda naţională nu va putea intra mecanismul ratei de schimb II (ERM II) mai devreme de 2012. Intrarea în mecanismul ratelor de schimb II, prevăzută pentru anul 2012, va reprezenta o etapă importantă pe calea realizării convergenţei economiei româneşti. În condiţiile actuale, caracterizate prin materializarea simultană a numeroşi factori de risc inflaţionist, precum şi prin turbulenţele persistente manifestate pe pieţele financiare internaţionale, menţinerea stabilităţii macroeconomice şi consolidarea progreselor în planul convergenţei nominale reclamă abordarea episodului de inflaţie sporită prin ansamblul componentelor combinatiei de politici macroeconomice şi de ajustări structurale, consistenţa acesteia fiind mai importantă decât focalizarea asupra fiecărei componente ale sale, luate individual.
Politica fiscală este concepută astfel încât să susţină obiectivele de convergenţă, prin menţinerea deficitului bugetar la un nivel prudent cu scopul continuării procesului de dezinflaţie şi menţinerii deficitului extern în limite sustenabile, prin stimularea unor rate de colectare îmbunătăţite, prin promovarea de măsuri de lărgire a bazei de impozitare şi creşterea calităţii cheltuielilor publice. Consolidarea calităţii finanţelor publice circumscrisă într-un cadru bugetar coerent pe termen mediu reprezintă obiectivul prioritar al Guvernului, iar succesul său constituie condiţia principală pentru atingerea obiectivului bugetar pe termen mediu şi pentru promovarea unei funcţionări eficiente a stabilizatorilor automaţi. În ceea ce priveşte obiectivul specific pe termen mediu, am pornit de la premisa că deficitul guvernamental structural va fi de 0,9% din PIB în 2011. Acest nivel asigură o marjă suficientă de siguranţă pentru evitarea depăşirii limitei de 3 % din PIB a deficitului bugetar, în condiţiile apariţiei unor posibile şocuri adverse la adresa ritmului de creştere economică.
Eforturile pe termen mediu ale Guvernului sunt îndreptate către furnizarea unor servicii publice îmbunătăţite, care să cuprindă un sistem de învăţământ şi pregatire profesională de calitate ridicată, o reţea modernă şi sigură de transport şi servicii prompte şi eficiente de sănătate, prin creşteri susţinute ale investiţiilor nete în sectorul public, inclusiv utilizarea eficientă a fondurilor de la Uniunea Europeană. Administrarea cu eficienţă a resurselor financiare este esenţială pentru acest obiectiv, pentru a permite îmbunătăţiri susţinute ale rezultatelor politicii fiscale pe termen lung.
Pentru menţinerea unei creşteri economice robuste si realizarea convergenţei veniturilor este necesara creşterea nivelului investiţiilor in capitalul uman precum si rezolvarea problemei in ceea ce priveşte apropierea dintre calificările disponibile si nevoile pieţei. Modificările structurale care au apărut in economie au condus la un schimb al cererii de calificări rezultând nevoia de reorientare a programelor educaţionale atât la nivel preterţiar cat si la cel terţiar. Promovarea unui sistem de educaţie eficient este esenţial pentru dezvoltarea rapida a sectorului de servicii si menţinerea unei rate de creştere rapide a productivităţii.
In final as dori sa punctez trei aspecte necesare din punct de vedere al finanţelor publice:
1) Pe termen scurt România trebuie sa investească si sa îşi consolideze atât infrastructura fizica cit si cea umana si trebuie sa găsească un echilibru intre nevoia de a promova o politica bugetara austera si de a menţine un nivel al cheltuielilor publice corespunzător. Din acest punct de vedere este necesar sa avem un nivel al deficitului bugetar uşor mai ridicat decât nivelul pe care ar trebui sa îl promovam ţinând cont de poziţia ciclului economic insa intr-un mod clar in limitele Tratatului de la Maastricht.
2) România trebuie sa facă eforturi in sensul găsirii unui echilibru intre nevoile de dezvoltare ale autoritarilor locale si guvernul central. Din acest punct de vedere este nevoie sa punem in practica acele modalităţi de control instituţional descentralizat care sa ne garanteze evitarea unor derapaje bugetare semnificative cu impact negativ asupra rezultatului bugetului general consolidat. Aceste aspecte sunt esenţiale din punct de vedere a garantării procesului de convergenta nominala si respectării criteriilor de la Maastricht intr-un mod sustenabil.
3) Convergenta reala rapida si creşterea nivelului veniturilor medii pe cap de locuitor poate conduce la o creştere a divergentei regionale pe termen scurt si mediu. Experienţa tarilor mai avansate demonstrează pe deplin acest lucru. In acest context este nevoie sa promovam o politica fiscala si de protecţie sociala flexibila care sa tina cont de aceste aspecte. In plus, este nevoie de crearea infrastructurii necesare maximizării efectelor de antrenare a dezvoltării rapide a polilor principali asupra proximităţii geografice prin îmbunătăţirea infrastructurii fizice, creşterea mobilităţii forţei de munca si promovarea unei educaţii de calitate corespunzătoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu