The German Marshall Fund of the United States

---

Discursul
susţinut de preşedintele României, Traian Băsescu,
la deschiderea Forumului Transatlantic
organizat de „The German Marshall Fund of the United States”
(Cercul Militar Naţional, Bucureşti, 1 aprilie 2008)

Excelenţele Voastre,
Doamnelor şi Domnilor,
Onorată audienţă,

Îmi face o deosebită plăcere să particip din nou, la invitaţia German Marshall Fund şi a Chatham House, la o conferinţă care aduce împreună atâtea energii, creative şi critice, deopotrivă necesare. Este un eveniment remarcabil în sine, care completează în mod firesc agenda Summit-ului NATO 2008 într-o formulă cu un impact deosebit. Mi se pare firesc să subliniez şi cu această ocazie rolul stimulator al organizaţiilor non-guvernamentale în dezbaterea, de către mediile politice şi academice, a unor teme aflate în centrul atenţiei comunităţii euro-atlantice: securitate, stabilitate, construcţie democratică, energie.

Doamnelor şi Domnilor,

La Bucureşti are loc cel mai amplu eveniment NATO din istoria Alianţei. Dacă amploarea evenimentului ne plasează deja în istorie, valoarea şi succesul acestui Summit depind de deciziile consensuale care vor fi adoptate de şefii de stat şi de guvern cu privire la temele ambiţioase care se află pe agendă.

Vreau de aceea, astăzi, în faţa dumneavoastră, să mă refer la aşteptările şi aspiraţiile pe care, ca ţară gazdă, le legăm de Alianţă şi de semnificaţia ei în sistemul internaţional actual. România se află la intersecţia unor regiuni care prezintă un interes sporit pentru Alianţă, dar şi pentru agenda globală. Odată cu aderarea României, NATO a devenit un vecin direct al Ucrainei şi Republicii Moldova. Marea Neagră, unde Alianţa este prezentă prin state riverane, oferă o legătură directă cu Rusia şi Caucazul de Sud. Prin Turcia, stat membru şi riveran, la Marea Neagră, regiunea se învecinează cu Orientul Mijlociu.

Într-un desen geostrategic, legăturile dintre Marea Caspică şi Marea Neagră ne apropie de Asia Centrală. De aceea, ţin să remarc faptul că la Bucureşti, pe lângă întâlnirile Aliaţilor, vom găzdui reuniunile NATO-Rusia, NATO-Ucraina, Consiliul Parteneriatului Euro-Atlantic dar şi, în premieră, ISAF.

Sunt convins că la Bucureşti putem face progrese reale în implementarea unui întreg set de proiecte şi iniţiative, de relevanţă imediată pentru societăţile noastre. Avem şansa unor paşi esenţiali înainte, în politica de extindere, securitatea energetică şi cibernetică, parteneriatele Alianţei, rolul NATO în Afganistan, cooperarea cu alte organizaţii internaţionale şi consolidarea capacităţilor militare. Este o şansă pe care trebuie să o utilizăm la nivel maxim. Evoluţiile internaţionale nu ne oferă luxul unor amânări sau jumătăţi de măsură.

Ca preşedinte al unei ţări care a crezut în destinul ei euro-atlantic şi a contat pe sprijinul solid al Aliaţilor, am datoria morală de a mi exprima public speranţa că, la Bucureşti, Alianţa îşi va deschide porţile pentru toate cele trei ţări candidate: Albania, Croaţia şi Macedonia (FYROM). Avem nevoie aici de un consens bazat pe progresele individuale ale fiecărui stat candidat dar şi pe contextul regional aflat în continuă schimbare.

Extinderea nu reprezintă singurul stimulent al apropierii altor state de Alianţă. Nu trebuie să uităm că parteneriatele pentru pace sunt un element esenţial pentru întărirea securităţii şi susţinerea reformelor. Mă bucură faptul că vom avea ocazia să ne întâlnim şi cu liderii din Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru şi Serbia. Sper ca această întâlnire să marcheze momentul trecerii la o etapa superioară în relaţiile NATO cu aceste trei state, ale căror strădanii şi aspiraţii trebuie mai bine cunoscute şi in acela timp încurajate.

Avem datoria să îi susţinem pe partenerii noştri din Balcani pe calea europeană şi euroatlantică pe care s-au înscris deja. Rolul NATO în promovarea securităţii şi stabilităţii regionale continuă să fie esenţial, pentru Alianţă în sine, pentru partenerii săi şi pentru echilibrul de ansamblu al regiunii. România este hotărâtă să fie în continuare parte activă în eforturile comune bazate pe rezoluţia 1244 a Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite. Este materializarea răspunderii pe care o avem faţă de stabilitatea unei regiuni, faţă de statele vecine Alianţei şi faţă de aşteptările cetăţenilor noştri şi cei ai statelor din Balcani. Nu trebuie să uităm, în acest context, rolul indispensabil al Serbiei, ca partener, în consolidarea stabilităţii regionale.

Considerăm că Serbia a plătit destul greşelile trecutului. Poporul sârb continuă să suporte nota de plată pentru erorile comise în numele lui. Acesta este motivul pentru care noi trebuie să fim pregătiţi la acest Summit să oferim Belgradului o perspectivă clară privind reîntoarcerea la locul pe care îl merită, în sânul comunităţii europene şi euro-atlantice. Serbia este un stat cu o importanţă crucială pentru stabilitatea şi dezvoltarea economică a regiunii. De aceea, este foarte important ca democraţia să învingă în această ţară şi să se consolideze.

Onorată audienţă,

Trecând acum la vecinătatea estică, cred cu tărie că Regiunea Mării Negre este parte a aceluiaşi proces de promovare a democraţiei, stabilităţii şi reformelor în întreaga Europă. Guvernele şi popoarele luptă pentru securitate, pentru modernizare şi pentru o viaţă mai bună, făcând faţă conflictelor îngheţate şi criminalităţii transfrontaliere.

Sunt convins că mesajul pe care NATO l-ar transmite prin acordarea Membership Action Plan (MAP) Georgiei şi Ucrainei va avea un impact puternic asupra întregii regiuni. Vom încuraja, astfel, o comunitate extinsă de valori şi certitudinea că democraţia şi stabilitatea sunt protejate. Nu doar vecinii noştri au nevoie de o astfel de certitudine, ci întreaga comunitate transatlantică.

Ghidaţi de aceeaşi viziune, sprijinim dezvoltarea cooperării NATO cu Republica Moldova, Armenia şi Azerbaijan, dar şi cu statele din Asia Centrală. Aceste parteneriate pot contribui substanţial la susţinerea regională a stabilităţii şi securităţii euroatlantice.

Rămânând în acelaşi spaţiu geografic, remarc semnificaţia specială a întrunirii Consiliului NATO-Rusia. Avem oportunitatea să continuăm dialogul complex care caracterizează relaţia noastră. Ca orice parteneriat, această relaţie nu este întotdeauna scutită de dificultăţi. Dialogul deschis şi pragmatic cu Rusia nu poate exclude voinţa liber exprimată de către statele din regiune pentru extinderea Alianţei. În aceeaşi abordare trebuie privit demersul aliaţilor de a dezvolta instrumentele care să asigure securitatea în faţa ameninţărilor ridicate de noile tehnologii în domeniul rachetelor cu rază lungă de acţiune.

Relaţia NATO – Rusia rămâne însă, în mod esenţial, un element strategic al securităţii euro-atlantice. Doar printr-un dialog deschis şi eficient putem găsi împreună soluţii pentru stabilizarea Afganistanului, pentru continuarea cooperării în cadrul regimului privind controlul armamentelor în Europa, cât şi în combaterea terorismului şi asigurarea stabilităţii şi democraţiei pe cuprinsul zonei euro-atlantice.

Într-o privire strategică cuprinzătoare, NATO interacţionează cu toţi aceşti parteneri în regiunea extinsă a Mării Negre. Relaţia cu statele riverane, dar şi cu cele din Asia Centrală, alături de preocupările Alianţei privind securitatea energetică denotă faptul că regiunea Mării Negre a devenit, în mod natural, o zonă de interes pentru NATO. Expertiza Alianţei în reforma sectorului de apărare, a managementului crizelor şi securitatea maritimă pot fi folosite pentru a oferi asistenţă în protejarea infrastructurii energetice şi a căilor de comunicaţii maritime.

De asemenea, nu trebuie să uităm că preocupările legate de energie sunt în strânsă legătură cu protecţia mediului. Şi, în final, protecţia mediului este o altă expresie a securităţii comunităţilor umane.

Doamnelor şi Domnilor,

NATO a înţeles că securitatea europeană nu poate fi definită într-un sens strict geografic. Pentru a proteja securitatea aliaţilor trebuie să ne aducem contribuţia la asigurarea securităţii internaţionale. Succesul NATO în Afganistan este crucial pentru viitorul acestei ţări, pentru războiul pe care îl purtăm împotriva terorismului şi, de aceea, pentru securitatea noastră. Am realizat progrese notabile în angajamentul nostru pentru Afganistan. Trebuie să ne asigurăm că progresul în Afganistan este ireversibil.

Ca stat care participă în Afganistan începând cu anul 2002, România se alătură aliaţilor săi pentru a reconfirma, cu ocazia acestui Summit, angajamentul nostru ferm şi viziunea unitară asupra succesului, alături de partenerii noştri.

Doamnelor şi domnilor,
Evoluţia angajamentelor NATO a demonstrat necesitatea unei abordări cuprinzătoare a apărării colective. Consolidarea parteneriatelor NATO şi a politicii de cooperare constituie o dimensiune elementară a acestei abordări. Sperăm că Summit-ul de la Bucureşti să marcheze aprofundarea cooperării dintre NATO şi ONU, precum şi întărirea legăturilor cu partenerii noştri pentru securitate, pornind de la interesele noastre comune.

În prezent, Alianţa Nord – Atlantică se află în plin proces de transformare a capacităţilor sale militare cu scopul de a putea desfăşura forţe flexibile, aflate la dispoziţie în orice moment. În acelaşi timp NATO îşi lărgeşte orizontul de acţiune şi implică noi parteneri pentru a putea răspunde celor mai recente ameninţări şi pentru a-şi putea îndeplini, cu succes, misiunile în care este angajată. Procesul de transformare al NATO a fost un catalizator pentru modernizarea sistemului de securitate şi apărare al României şi, de aceea, apreciem importanţa acestui proces şi necesitatea ca el să continue.

Secolul XXI stă sub semnul manifestării unor noi ameninţări la adresa securităţii aliate, dublate de persistenţa unora dintre ameninţările tradiţionale: terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masă, conflicte regionale, state falimentare, crimă organizată transfrontalieră. Ne este clar astăzi că toate aceste probleme nu pot fi rezolvate de niciun stat, de unul singur. O consecinţă de necontestat este că NATO devine o structură de cooperare pentru securitate colectivă mai necesară ca niciodată.

NATO nu reprezintă doar o alianţă militară, ci cadrul care susţine comunitatea transatlantică de valori. Resursele şi viziunea aliaţilor de pe cele două ţărmuri ale Atlanticului de Nord oferă şansa ca NATO să reprezinte, pe scena regională şi pe cea globală, o forţă indispensabilă pentru crearea unei lumi mai bune, stabile şi prospere.

Viitorul Alianţei stă în capacitatea noastră de a dezvolta o viziune cuprinzătoare în ceea ce priveşte interesele sale directe şi conlucrarea de succes cu toţi potenţialii parteneri. Viitorul securităţii noastre stă în capacitatea de a adapta permanent această viziune şi acţiune inspirate, într-o lume în continuă schimbare.

Reuniunea NATO de la Bucureşti poate deveni momentul în care Alianţa, prin deciziile ei, consacră o viziune şi marchează o nouă etapă a transformării sale. Summit-ul de la Bucureşti ar putea constitui o punte între angajamentele euro-atlantice şi internaţionale ale NATO, între realizările noastre anterioare şi ceea ce va trebui înfăptuit în continuare pentru ca cetatenii tarilor noastre sa fie convinsi ca le putem garanta pacea si securitatea.

Vă mulţumesc pentru atenţie !