În urmă cu 415 ani, în ziua de 11 iulie 1593, murea la Milano pictorul italian Giuseppe Arcimboldo, probabil cea mai enigmatică figură a veacului său.
Personajul încă suficient de misterios, în ciuda unor date certe ale biografiei sale, continuă să fascineze. Cum a ajuns Arcimboldo, un pictor desăvârşit, cu o tehnică apreciabilă şi ştiinţa de a picta orice, pe deasupra şi excelent portretist, la bizarele „capete compuse” din fructe, legume, elemente vegetale, peşti, păsări, cărţi, obiecte metalice şi tot arsenalul contingent? La tablourile reversibile ca „Natura moartă” din 1590, un castron plin cu legume care, întors, se transformă într-un chip de grădinar? A pictat numai asemenea tablouri, desigur extravagante, care făceau şi fac rapid deliciul tuturor amatorilor de curiozităţi?
Foto: Giuseppe Arcimboldo, „Autoportret”, 1575
Că Arcimboldo, om – cine poate şti? – sobru şi pragmatic, va continua să încânte atâta timp cât fantezia enigmatică dar şi eventuala „filosofie” care se poate ascunde în spatele ei vor trezi interesul, e un truism. Un truism critic este şi înscrierea lui la loc de cinste în manierismul secolului al XVI-lea, ca şi considerarea lui ca un precursor al tuturor bizareriilor şi extravaganţelor artei moderne. Totul este cât se poate de adevărat, pentru că totul este cât se poate de iluzoriu în cazul pictorului născut la Milano, în 1526 sau 1527, ajuns la Viena, ca portretist al familiei imperiale, la curtea lui Maximilian al II-lea, apoi la Praga, chemat de bizarul Rudolf al II-lea, care avea un cabinet de curiozităţi senzaţional la vremea respectivă şi alimentat desigur de imaginaţia lui Arcimboldo. Era un meşteşugar desăvârşit: ştia să picteze în cele mai fine nuanţe orice element din mediul înconjurător; în plus să-l încarce de sens şi mai ales de o curiozitate lângă care adjectivul metafizic nu e deloc deplasat.
Foto: „Grădinarul din grădina de zarzavaturi”
Foto: „Natură moartă”, tablou reversibil, 1590
În 1563 pictează „Vara”, primul tablou din seria capetelor compuse, trei ani mai târziu cele patru elemente: „Pământul” (compus din capete de animale), „Apa” (din peşti şi alte vietăţi marine, cu şirag de perle la gât), Aerul” (din păsări), „Focul” (compus din obiecte metalice bine lustruite) şi „Bibliotecarul”. În 1572, o primă serie a celor patru anotimpuri, în 1573 seria celor patru anotimpuri care se află la Luvru. „Juristul” (1566) este „sinistru”, exprimând obtuzitatea, grotescul, răutatea şi tot ce vreţi să va imaginaţi: capul este compus, voit dezgustător, din copane de găină, broaşte şi peşti. Minunatul portret al „Florei” (1587) este unul dintre ultimele tablouri.
Foto: „Toamna”, 1573
Foto: „Primăvara”, 1573
Antropomorfizarea naturii, reversibilitate cosmică, artificiu, natura ca suprem artificiu şi artificialitatea ca formă supremă de fantezie „naturală”– toate în bogăţia unui singur cuvânt: Arcimboldo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu