Cel mai destept cedează! Era un conflict prea lung si fără sens, in care se călcau zilnic in picioare chiar si lucrurile bune făcute in PSD: proiectele de pe vremea lui Adrian Năstase, bruma de descentralizarea din mandatele lui Geoană. PSD este prea obsedat de sine, de cum va arata in poza guvernării, iar conflictul cu noi aducea mari prejudicii stângii.
***
Stiu că adevarul este o pătură care te lasă intotdeauna cu picioarele goale. Despre ce să dezbatem in seara asta?
***
Imi pare rau, pentru prietenii din presă, pentru că azi o sa-mi inchid telefonul. Stiu că multi jurnalisti vor vrea o frază măcar sau o imagine. Dar este prima mea zi de libertate, la care visez demult si pe care vreau să mi-o petrec după sufletul meu: vreau să dorm, să citesc haotic, să joc un fotbal sau un tenis cu băietii si sa incheiem ziua la o bere. Mi-e tot mai greu să particip la o discutie fără subiect si predicat: scandal in PSD.
***
Este dincolo de limitele demnităţii noastre să acceptăm participarea cotidiană la o discutie cacofonică de tip talk-show, unde, ba trebuie să ne înjurăm noi, ba îşi dau adversarii politici cu părerea despre niste lucruri care nu au legatură cu ei sau cu realitatea. Externalizarea in spatiul mediatic a acestui pseudo-conflict a arătat lipsa de fortă a conducerii in a gira evenimentele interne. Nici măcar nu era un dialog, pentru dialog este nevoie de două părti cu univers măcar partial de reprezentare comun. E un dialog al surzilor, Iliescu vorbeste doar despre o realitate socială sau politică pe care nu a putut-o realiza in anii 80, noi vorbim despre un prezent la care ne-au dus 19 ani de orchestrare a unei schimbarii ce trebuia sa tina Romania ancorata la cheiul revolutiei. Unora le era frică să nu ne indepărtam prea mult pentru a nu simti aerul libertatii din larg. Poate si pentru a nu vedea cadavrele plutind ....
***
Am 46 de ani si simt că nu mai pot trăi in mijlocul lasităţii generale fără să fac nici un gest. Unii mă critică pentru limbajul de pe blog. Am văzut domnisoare oripilându-se retoric pe la televiziuni, dar dacă este atât de greu de suportat cuvântul, vă dati seama cât de greu este să acceptăm realitatea? In conditiile rinocerizării cotidiene măcar să punem etichete pe lucruri, altfel deriva si nevroza vor fi de neoprit. Pentru a schimba lumea nu ajunge să falsifici imaginile ei. Realitatea trebuie schimbata si atunci se vor schimba si imaginile ei
***
După ce mi-am scris demisia mi-am adus aminte instantaneu niste versuri ale poetului adolescentei mele, Mircea Dinescu. Erau depozitate undeva si poate le-a eliberat doar amintirea libertăţii. Sper că memoria mea nu le-a pocit:
PSALMUL ATEULUI
De ce ţi-e ruşine să fii genial
când unii trag un curcubeu prin bale
când flutură batiste spre rănile tale
ca-n faţa ţăranilor o piele de cal
de ce ţi-e ruşine să fii genial
şi taci ca eroul ucis de urale
când cade cortina de muşte în hale
şi ies măcelarii în haine de bal
de ce ţi-e ruşine să fii genial
când dealu-i silit să-şi renege o vale
şi floarea să-şi muşte vârtos din petale
şi marea-i cusută la ţărm val cu val
de ce ţi-e ruşine să fii genial.
De ce ţi-e ruşine să fii genial
când unii trag un curcubeu prin bale
când flutură batiste spre rănile tale
ca-n faţa ţăranilor o piele de cal
de ce ţi-e ruşine să fii genial
şi taci ca eroul ucis de urale
când cade cortina de muşte în hale
şi ies măcelarii în haine de bal
de ce ţi-e ruşine să fii genial
când dealu-i silit să-şi renege o vale
şi floarea să-şi muşte vârtos din petale
şi marea-i cusută la ţărm val cu val
de ce ţi-e ruşine să fii genial.
Imi cer scuze, in numele poetului pentru cuvântul ultim, din versul al doilea.
Un cântec de lebădă ce dă valoare unui intelectual. Adevăratul om politic nu cedează însă pentru că este mai deştept, ci doar atunci când interesele ţării o cer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu