marți, martie 25, 2008

Boc se mai gândeşte la Monei Muscă


Preşedintele PDL, Emil Boc, a declarat, luni, la finalul şedinţei BPN, că dacă Mona Muscă îşi va manifesta intenţia de a reveni în PDL şi de a candida, în sistemul de vot uninominal, în Parlament, el îşi exprimă disponibilitatea de a discuta despre acest lucru în Biroul Permanent Naţional.
Liderul PDL, Emil Boc, a declarat că a avut, personal, o colaborare foarte bună cu Mona Muscă, în perioada 2000 - 2004.
"Îmi amintesc cu mare plăcere de colaborarea politică pe care am avut-o şi de susţinerea reciprocă în foarte multe proiecte de interes public, general", a spus el.
Boc a precizat că nu ştie care este intenţia Monei Muscă, pentru că nu a avut nici o informaţie despre vreo intenţie publică a acesteia de a reveni sau de a candida la Parlament din partea PDL, aşa cum a apărut în presă, dar dacă acest lucru se va întâmpla democrat-liberalii vor "aborda cu toată seriozitatea o asemenea solicitare".
Întrebat cum comentează declaraţiile vicepreşedintelui PDL Sorin Frunzăverde, care şi-a manifestat opoziţia faţă de revenirea Monei Muscă în PDL, Boc a spus: "Se numeşte Partidul Democrat Liberal acest partid, este firesc să poată fi şi păreri şi opoziţii".
Emil Boc a ţinut să menţioneze că "nu există nici un fel de discuţii sau o decizie politică în BPN şi nu a fost nici un fel de abordare pe acest subiect, iar ceea ce a declarat el reprezintă o părere personală.
"V-am spus cu titlu individual ceea ce simţim şi credem în acest moment. Dacă îşi va manifesta intenţia (Mona Muscă - n.r.), aş avea disponibilitatea să discut o asemenea temă în cadrul BPN", a mai arătat Emil Boc.
Întrebat ce părere are preşedintele Traian Băsescu despre revenirea Monei Muscă, Boc a spus: "Nu ştiu, întrebaţi-l dumneavoastră".
La rândul să, prim-vicepreşedintele PDL Theodor Stolojan a declarat că nu a avut o discuţie cu Mona Muscă.
"Dânsa, cândva, mai demult, şi-a exprimat părerea că în condiţiile votului individual, atunci se va gândi şi va lua o decizie, pentru că are posibilitatea, în condiţiile unui vot uninominal, să se adreseze direct şi să fie pusă faţă în faţă cu opinia alegătorilor", a explicat Stolojan.
El a mai arătat că, din punctul său de vedere, "ceea ce a făcut Mona Muscă în calitate de politician după 1989 este cu mult deasupra a ceea ce au făcut foarte mulţi dintre cei care au fost astăzi pe scena politică".
Şi Stolojan a precizat că o posibilă revenire a Monei Muscă în PDL va fi discutată în cadrul BPN, fiind "o decizie pe care PDL o va lua la vremea respectivă".
Europarlamentarul PDL Sorin Frunzăverde a declarat însă, sâmbătă, pentru MEDIAFAX, referindu-se la informaţiile privind revenirea Monei Muscă în politică, la alegerile parlamentare, că se opune revenirii acesteia în partid, pentru că aceasta a fost colaborator al Securităţii.

4 comentarii:

Anonim spunea...

Deci a fi chemat in politica inseamna a ti se oferi un colej sau o functie numita. Si eu cae credeam ca inseamna sa ai niste idealuri politice pe care le consideri reprezentate de o anume doctrina promovata de un anume partid.
Javre jalnice conduc din cauza noastra aceasta romanica de tot...

Bibliotecaru spunea...

Cât timp partidele politice nu au o ideologie, cum ar putea ca membrii lor să aibă idealuri.

Anonim spunea...

Eu cred ca problema se pune viceversa.

Bibliotecaru spunea...

Păi în afara ideologiei, idealul este nedesluşit.
Logica spune că ar trebui mai întâi să apară o nevoie de tipul, "o societate non-violentă", apoi să se găsească o cale de a ajunge la ea şi, la final să apară adepţii ideologiei.
Dacă eu spun sloganul "o societate non-violentă" fără să ofer o bază ideologică, cei care vin alături de mine pentru ce anume vin? Doar că sunt de acord cu ţinta pe care o doresc eu?
Am să îngroş un pic situaţia pentru a mă face înţeles. Aş putea propune, eu sau cei ce vor urma la conducerea mişcării după mine, o soluţie de ucidere pe loc a tuturor infractorilor, este convenabil social? Desigur că se depăşesc valorile umane, deci nu este o soluţie bună, dar dacă nu stabilesc asta ideologic, cei intraţi în mişcare ar putea vedea în soluţia pogromului o scurtătură rapidă spre un ţel. Un caz clar de lipsă a ideologiei şi "fabricarea" ei pe parcurs a fost nazismul. Ce a făcut nazismul?, a venit şi a propovăduit o societate perfectă, superioară, lipsită de elemente declasate, o selecţie naturală menită să aducă ordine, o subordonare totală a individului către nevoia socială şi instrumentul social numit stat. Ca imagine, este excelent să ţi se spună că poporul tău este un popor superior, o rasă superioară şi că fără celelalte popoare societatea ar fi perfectă. Creşte mândria în tine, îţi dă aripi, aproape îţi blochează gândirea. Te simţi aproape Dumnezeu, nu-i aşa? Nu se spunea însă nimic în ideal despre ororile războiului, milioanele de morţi şi despre faptul că acea societate ideală nu este una care vine de la muncă şi ascultă Wagner, ci una de animale de povară care împlinesc o societate de dezechilibraţi, de fapt prea-echilibraţi pentru că ajung în stadiul de a nu mai decide. Iată de ce spun eu că, pe lângă o ţintă idealistă, trebuie gândită pe larg o cale reală de a atinge acea soluţie-ţintă. Această cale este ideologia mişcării şi analiza ei ar trebui să ducă la convingerile politice, pentru că în ea sunt prezentate şi costurile idealului.