Nichita

---

Nichita Stănescu, numele la naştere Nichita Hristea Stănescu, (n. 31 martie 1933, Ploieşti, Judeţul Prahova — d. 13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din Bucureşti) a fost un poet, jurnalist literar şi eseist român, ales postum membru al Academiei Române.
Considerat atât de critica literară cât şi de publicul larg ca unul dintre cei mai aleşi scriitori ai limbii române, pe care el însuşi o denumea " dumnezeisc de frumoasă ", Nichita Stănescu aparţine temporal, structural şi formal poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960 - 1970, deşi, ca orice scriitor marcant, nu seamănă decât cu el însuşi, fiind considerat de reputaţi critici literari, precum Alexandru Condeescu şi Eugen Simion, ca fiind un poet de amplitudine şi intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici şi poetici.

Soldatul mărşăluia, mărşăluia,
mărşăluia
până când
până la genunchi
piciorul
i se tocea, i se tocea
i se tocea
până când
trunchiul
până la coaste
i se tocea, i se tocea
i se tocea
până când
până la sprâncene orbea
orbea, orbea
până când
părul lui iarbă neagră era
iarbă neagră era, iarbă neagră era.
Un cal alb venea
şi o păştea
şi o păştea, şi o păştea.
I-ha-ha, i-ha
i-ha.