Declaraţie comună de presă

---

Declaraţie comună de presă a preşedintelui României, Traian Băsescu, şi a primului ministru Călin Popescu TăriceanuPreşedintele României, Traian Băsescu, a participat, alături de primul-ministru Călin Popescu Tăriceanu, în perioada 13-14 martie a.c., la lucrările Consiliului European de primăvară, la Bruxelles.

La încheierea reuniunii celor 27 de şefi de stat şi de Guvern, Preşedintele României şi premierul au susţinut o declaraţie comună de presă.

Vă prezentăm integral textul declaraţiei:

„Traian Băsescu: Bună ziua!

Am să vă spun câteva cuvinte – în primul rând, ordinea de zi, subiectele discutate – şi am să fac câteva comentarii, după care va continua şi va completa domnul prim-ministru.

A fost un Consiliu care poate fi sintetizat prin încercarea – în unele zone, şi prin decizia – în altele, de a găsi soluţii de evoluţie pozitivă a Uniunii Europene în favoarea cetăţenilor ei. Subiectele discutate au vizat câteva teme extrem de importante, cea mai importantă fiind Strategia Lisabona – lansarea celui de-al doilea ciclu al acestei strategii – şi a fost adoptată ca atare. Un alt subiect s-a referit la energie şi schimbările climatice, al treilea subiect discutat –pieţe financiare şi, în sfârşit, Uniunea Mediteraneană.

În ceea ce priveşte Strategia Lisabona, ea vizează începerea implementării celei de-a doua etape a Strategiei cu un ciclu de trei ani – perioada 2008-2010 – şi, din acest punct de vedere, vă pot spune că România acoperă această a doua etapă de aplicare a Strategiei la nivelul Uniunii prin Planul naţional de reformă, care a fost deja aprobat de Comisia Europeană şi este, practic, motorul de evoluţie al României în baza Strategiei Lisabona pentru perioada menţionată.

Această a doua etapă bazează evoluţiile fiecărui stat pe patru piloni, aceiaşi ca şi în prima etapă – de data aceasta, însă, cu accentul pe implementarea, la limita maximă posibilă, a elementelor din Strategia Lisabona. Cei patru piloni pentru etapa a doua sunt: investiţii în cunoaştere şi inovare – şi aici aş putea să vă spun că elementul de noutate adus faţă de prima etapă de aplicare a Strategiei Lisabona este cea de-a cincea libertate, adică libertatea de circulaţie a cunoştinţelor.

Al doilea pilon al Strategiei este deblocarea potenţialului de afaceri, în special a afacerilor derulate de intreprinderile mici şi mijlocii fiecare ţară, la nivelul întregii Uniuni. Ar fi, dacă vreţi, o invitaţie către toate ţările la deblocarea birocratică a activităţilor economice pentru stimularea uşurinţei de funcţionare a întreprinderilor mici şi mijlocii. De ce acest lucru? Pentru că se apreciază că motorul evoluţiei, motorul dezvoltării Uniunii Europene, a statelor Uniunii Europene, coloana vertebrală economică a Uniunii sunt intreprinderile mici şi mijlocii.

Cel de-al treilea pilon se referă la investiţii în oameni şi în modernizarea pieţei muncii. Pe acest pilon, un accent deosebit se pune pe întărirea elementului educaţie, din triunghiul cercetare-inovare-educaţie. Este principala acţiune pentru creşterea competitivităţii Uniunii şi pentru creşterea competitivităţii fiecărei ţări. Aş face o paranteză aici să spun că Pactul nostru pentru educaţie, în măsura în care nimeni nu-l tratează demagogic, este venit exact în momentul în care şi la nivelul Uniunii s-a adoptat educaţia ca fiind un element de dezvoltare specială în triunghiul cercetare-inovare-educaţie.

În sfârşit, cel de al patrulea pilon este dimensiunea externă a strategiei Lisabona, dimensiune care trebuie să ţină cont de evoluţiile internaţionale, fie că vorbim de preţul petrolului şi gazelor, care se află în creştere, fie că vorbim de încetinirea economică ce se produce în Statele Unite ale Americii, fie că vorbim de instabilitatea pieţelor financiare. Pentru toate acestea, Uniunea Europeană este pregătită să gestioneze evoluţiile, fie ele negative sau mai mult decât atât. Sigur, pot apărea şi alte elemente externe pe cel de al patrulea pilon – foarte important – al dimensiunilor de politică internă a Uniunii, în interiorul strategiei Lisabona.

Aş mai face un comentariu – poate aici domnul prim-ministru va face o dezvoltare mai largă – referitor la energie şi la schimbările climatice. Există, după cum ştiţi, o ambiţioasă strategie adoptată în martie 2007, iar acum suntem în faza în care se pregătesc deciziile şi măsurile pentru atingerea obiectivelor adoptate de Consiliul European din martie 2007, cu privire la energie şi schimbările climatice.

V-aş reaminti obiectivele: reducerea cu 20% a emisiilor de bioxid de carbon până în 2020, creşterea cu 20% a ponderii regenerabililor în consumul total de energie, reducerea cu 20% a consumului de energie prin adoptarea de măsuri de eficienţă energetică sporită. Aici, abordarea este foarte tehnică şi cred că, rămânând la faptul că, în momentul de faţă, se pregătesc măsurile care trebuie adoptate, obiectivul este ca, până în decembrie, să se stabilească întregul pachet de măsuri şi ele să fie adoptate până la încheierea mandatului actualului Parlament şi a actualei Comisii, în iunie 2009. Deci, obiectivul major pe acest pachet, energie - schimbări climatice este ca, până la sfârşitul anului – urmare a dezbaterilor din Consiliul European şi a deciziilor transferate structurilor inferioare pentru pregătirea acestor măsuri – toate măsurile să fie convenite, în aşa fel încât, până la sfârşitul mandatului actualului Parlament, acestea să fie adoptate de toate statele, înainte, deci, de alegerile viitoare pentru Parlamentul European.

În sfârşit, pe tema diminuării emisiilor, în zona transporturilor, în intervenţia noastră, printre altele, am susţinut că trebuie reabordată discuţia utilizării căilor navigabile inferioare – cu accent, cu prioritate pe soluţia de transport prin Main-Dunăre sau Dunăre-Main-Rin. Aceasta pentru că, în momentul de faţă, acest sistem de transport există, legătura între Marea Nordului şi Marea Neagră există, astfel, importante cantităţi de mărfuri – în loc să fie mişcate în sistem rutier, un sistem poluant, deci – pot utiliza calea navigaţiei pe ape inferioare. Pentru informarea dumneavoastră, aici marea problemă este politică, pentru că Rinul are Comisia Rinului, cu regulile lui de navigaţie, Dunărea are Comisia Dunării, cu regulile ei de navigaţie, şi, prin decizie politică, cele două C omisii trebuie unificate şi, mai ales, trebuie unificate regulile de transport de pe Rin şi de pe Dunăre – regulile, regulamentele, sistemele de siguranţă, sistemele de semnalizare şi amenajările.

Cam acestea sunt lucrurile pe care am dorit să le menţionez. S-a mai discutat despre prelungirea procesului Barcelona, crearea Uniunii pentru Mediterana – un proiect a cărui realizare a fost stabilită, dar urmează să se stabilească termenii acesteia. Vă rog, domnule prim-ministru.

Călin Popescu Tăriceanu: Nu am să reiau temele pe care domnul Preşedinte le-a prezentat complet – temele majore ale acestui Consiliu European. Deviza sub care s-a desfăşurat acesta – şi anume, creştere economică şi locuri de muncă, consecinţă a implementării Strategiei Lisabona – mă face să încerc să sintetizăm puţin care ar fi poziţia României în raport cu marile probleme care se dezbat şi asupra cărora se iau decizii, la nivel european.

Cu alte cuvinte, dacă vom încerca să ne uităm la ceea ce facem în România în domeniul politicilor importante, definitorii pentru evoluţia României în raport cu politicile europene, putem să ne dăm seama dacă ţara noastră se încadrează în această tendinţă, merge pe această direcţie sau nu. Şi atunci, daţi-mi voie să vă spun că, în ceea ce priveşte Strategia Lisabona - referitor la creştere economică şi creare de locuri de muncă – România, între ţările de dimensiune medie, are ritmul de creştere cel mai ridicat. Nu vreau să facem comparaţie cu ţările mici precum Ţările Baltice, unde se înregistrează, într-adevăr, ritmuri de creştere şi mai ridicate datorită investiţiilor străine. Vorbesc de ţările cu dimensiune medie, grup din care face parte şi România, unde ne situăm pe o poziţie foarte bună, cu o creştere economică de o medie cu mult peste media europeană şi cu un număr important de locuri de muncă care au fost create în aceşti ani.

Apoi, una dintre problemele care au fost evocate – investiţiile în cunoaştere şi inovaţie – cum ne situăm noi din această perspectivă. Ştiţi că am ajuns la un buget alocat pentru cercetare ce reprezintă 0,75% din PIB, şi aici este marea pondere – vorbim de fonduri publice, spre deosebire de alte ţări, care au atins, de exemplu, 1% din PIB, dar ponderea sau structura fondurilor este mult diferită. Cu alte cuvinte, ponderea fondurilor private este mult mai mare decât în România. Ne-am dori şi noi să avem o pondere mai mare, dar, până atunci, sigur că va trebui încă să continuăm o finanţare, aş spune, deosebit de consistentă a sectorului cercetării şi inovaţiei din fonduri publice pentru a prinde celelalte ţări europene din urmă.

Fac o paranteză referitoare la cea de-a 5-a libertate, care a fost evocată şi de domnul Preşedinte. Aici, sigur că există şi un aspect, să zicem, pozitiv pentru noi – e vorba de libertatea de circulaţie a informaţiei, a cunoştinţelor, a rezultatelor cercetării – dar putem să ne aşteptăm şi la un efect mai puţin plăcut, şi anume, migraţia unei părţi dintre cei care lucrează, dintre valorile umane care lucrează în acest domeniu, dacă nu vom reuşi să creăm condiţii pentru a-i menţine în ţară şi a face mediul atractiv.

Pentru că vorbeam de aceste elemente fundamentale la care trebuie să ne raportăm, vreau să mă refer şi la investiţiile în oameni şi modernizarea pieţelor muncii, ce au reprezentat un capitol separat de discuţie, şi, aici, sigur că investiţiile care le facem în educaţie – fie că vorbim de strategii, cum este Pactul pentru educaţie, fie că vorbim de investiţiile care le facem pentru susţinerea procesului educaţional – reprezintă, dacă vreţi, asimilarea şi preluarea acestor problematici de nivel european în cazul României. Finanţarea din ce în ce mai ridicată a învăţământului din România va permite României să realizeze acest triunghi: educaţie-inovare-cercetare, care este un element fundamental pentru evoluţia României în direcţia europenă.

În final, am să vreau să fac o referire la capitolul schimbări climatice şi energie, unde se pune foarte mult accent pe importanţa securităţii energetice a Uniunii Europene, cât şi a statelor membre, prin necesitatea adoptării unor poziţii comune. Sigur că rezultate spectaculoase în privinţa unei poziţii comune a Uniunii Europene nu s-au obţinut încă, însă Uniunea încearcă să-şi menţină rolul de lider mondial în privinţa acestui domeniu, al măsurilor privind limitarea efectelor schimbărilor climatice.

Să vă dau câteva elemente din concluziile Consiliului European. Consiliul european recunoaşte că abordarea aspectelor privind energia şi schimbările climatice reprezintă, de asemenea, o chestiune de modelare a valorilor şi de schimbare a comportamentului cetăţenilor. Prin urmare, acesta – e vorba de Consiliul European – îndeamnă guvernele naţionale şi instituţiile europene să ofere un exemplu prin realizarea unor progrese semnificative către reducerea nivelului de utilizare a energiei în clădirile şi parcurile auto proprii.

Aşadar, se face apel la forţa exemplului – vreau să fiu foarte bine înţeles, nu putem să facem numai politică prin vorbe referitor la securitatea energetică, la schimbări climatice. Trebuie să înţelegem că obiectivele pe care Uniunea Europeană şi le-a asumat – în consecinţă, şi România – ne obligă, în mod implicit, să luăm măsuri active pentru ca aceste obiective să poată fi atinse, fie că este vorba de poluarea făcută prin diverse mijloace – putem aici să vorbim la nivelul oraşelor, sistemele de încălzire, agricultură, de exemplu, fie că vorbim de sistemul de transporturi.

Toate aceste lucruri, prin urmare, ne obligă la o serie de măsuri active, care sigur că nu întotdeauna pot fi uşor înţelese sau acceptate, dar constituie obligaţia pe care ne-am asumat-o şi, în final, trebuie să înţelegem că sunt în folosul nostru – fie în calitate de cetăţeni români, fie în calitate de cetăţeni europeni, fie ca ţară. Este în interesul nostru să protejăm mediul, este interesul nostru să ne protejăm cetăţenii – sănătatea cetăţenilor din generaţiile de acum şi din generaţiile viitoare – şi sigur că, aşa cum nu o dată s-a discutat la nivelul european, pârghiile fiscale rămân cea mai eficientă metodă de impunere a acestor măsuri.

Pornind de la cele discutate aici, la acest summit, ce spuneaţi dumneavoastră, domnule Preşedinte, luarea unor decizii în favoarea cetăţenilor Uniunii – dumneavoastră vorbeaţi despre protecţia mediului, schimbările climatice. V-aş aduce pe un teritoriu în care vă întreb cum veţi pune de acord aceste două fraze în domeniul taxei auto. Dumneavoastră, argumentul dumneavoastră, domnule Preşedinte, se referea la decizii în favoarea cetăţenilor Uniunii, care trebuie să fie la fel, iar argumentul domnului Prim-ministru este acela că trebuie să ne protejăm mediul. Aţi mai discutat acest subiect între dumneavoastră?

Traian Băsescu: Vă pot spune că l-am discutat şi ieri, şi chiar astăzi, dar am o rugăminte, lăsaţi jocurile de acasă, acasă şi să nu le mutăm la Bruxelles. Dacă vreţi un punct de vedere despre asta, discutăm acolo. Conduita mea şi a primului ministru a fost că, indiferent ce dispute am avut acasă, în situaţiile în care am fost împreună să reprezentăm România nu am dat semnale divergente.

O întrebare care se adresează atât dumneavoastră, domnule Preşedinte, cât şi domnului Prim-ministru. Ce credeţi că trebuie să facă România pentru asigurarea securităţii energetice, ca membru al UE, dar şi ca vecin cu nu puţini din producătorii de energie?

Traian Băsescu: România are de făcut un singur lucru, acela care s-a discutat şi acum – să fie solidară cu deciziile Uniunii Europene, pentru a se putea realiza proiectele de găsire de alternative energetice – nu pentru înlocuirea furnizorilor actuali, ci pentru a se crea condiţii pentru o minimă concurenţă. A fost un subiect extrem de îndelung discutat – sigur, fără să fie neapărat în documente – nevoia de solidaritate cu proiectele Uniunii Europene. România, cel puţin până acum, a avut un comportament loial faţă de angajamentele Uniunii şi faţă de angajamentele sale faţă de Uniune, susţinând proiectul Nabucco, şi nu proiecte alternative, care, de fapt, vizează aceeşi resursă.

Între Nabucco şi South Stream există o aparentă concurenţă. În realitate, şi un proiect, şi celălalt sunt prevăzute a se aproviziona cu gaz din zona Caspică. În ce măsură România a fost loială proiectului european, poate judeca oricine şi a fost un subiect de discuţie, chiar atunci când s-a discutat problematica energetică.

România va fi consecvent un susţinător fără rezerve al proiectelor europene şi, din acest punct de vedere, înţelege ca tot ceea ce s-a stabilit la nivelul european să devină parte a politicii sale. Prin urmare, aceasta este conduita noastră în continuare. Sigur, poate că avem avantajul unei dependenţe mult mai mici decât alte state, din punct de vedere al aprovizionării cu energie şi, în plus, avem şi perspectiva construcţiei următoarelor două reactoare nucleare. Poate că, în raport cu ţări care nu au deloc resurse în acest sens, avem o situaţie care ne permite să fim loiali proiectelor europene.

Călin Popescu Tăriceanu: Mi-aş permite să adaug câteva lucruri care nu trebuie considerate nicidecum ca o divergenţă de părere între Primul-ministru şi Preşedinte, este o chestiune absolut complementară. Cred că România are tot interesul să-şi aducă contribuţia şi să beneficieze de pe urma proiectelor europene – în speţă, unul din cele mai importante şi de interes pentru România este proiectul Nabucco, dar, totodată, cred că trebuie, la nivel naţional, să continuăm o politică energetică care să ne dea această siguranţă în viitor.

În acest sens, desigur, continuarea programului nuclear nu numai prin construirea celor două reactoare de la Cernavodă, în completarea celor două existente, ci demararea proiectelor pentru construirea unei alte centrale nucleare mi se pare că ar fi extrem de necesar pentru România. Bineînţeles, la fel şi dezvoltarea pe care trebuie să o realizăm pe resurse regenerabile, în aşa fel încât, sigur, în măsura în care investim, să putem să beneficiem de o independenţă energetică mai mare.

Traian Băsescu: Dacă îmi permiteţi, aş face o completare. Ce înţelegem prin independenţă energetică? Nu cumva să vă gândiţi că România are o abordare autarhică, "vrem să ne producem toată energia aici". Nu, dar avem posibilităţi de export de energie electrică, deja le avem, vor creşte după ce cele două reactoare vor fi în funcţiune, probabil şi retehnologizări de termocentrale, hidrocentrale.

Pe de o parte, exportăm energie electrică, pe de altă parte, importăm o certă cantitate de gaze pentru perioada de iarnă. Deci, nu are nimeni o viziune autarhică în ceea ce priveşte asigurarea resursei energetice din intern, dar trebuie să avem un bilanţ cel puţin neutru în balanţa import-export de energie, dacă nu cu un uşor excedent.

Călin Popescu Tăriceanu: Domnule preşedinte, poate ar mai fi de spus că independenţa trebuie înţeleasă, într-adevăr, nu în sensul autarhic, ci ca şi lipsă a unei dependenţe de o singură sursă de aprovizionare.

Traian Băsescu: Aici mai este de făcut o menţiune în ceea ce priveşte combustibilii ecologici, trebuie făcută o politică extrem de atentă în ceea ce priveşte biomasa, pentru că în momentul în care suprafeţe excesive agricole sunt destinate obţinerii de biomasă în detrimentul agriculturii se pot crea dezechilibre, iar, în România, au început deja să se utilizeze suprafeţe foarte mari pentru producţia de biomasă.

Trebuie văzut care este limita pe care o putem accepta, pentru că, altfel, riscăm, ca şi în anii buni în care plouă, să nu avem suficientă materie primă pentru industria alimentară. Nu aş vrea să fac o eroare, nu am încă o situaţie statistică precisă, dar se pare că România importă circa 80% dintre alimentele pe care le consumă populaţia. Avem, deci, o problemă în desfăşurarea unei politici agricole care să genereze o industrie alimentară ce trebuie să ne permită un echilibru alimentar – dacă vreţi, cât importăm să putem exporta – pentru că suntem una din ţările cu cele mai bune condiţii pentru a face agricultură. Ultima întrebare, pentru că pleacă avionul.

Care a fost politica României în problema Barcelona, în condiţiile în care Polonia s-a exprimat clar în favoarea unei poziţii europene pentru Ucraina?

Traian Băsescu: Nu, nu s-a exprimat pentru o poziţie pentru Ucraina, ci pentru o politică estică de vecinătate – într-adevăr, un echivalent al procesului Barcelona pentru statele mediteraneene, dar orientat către Est. Este o propunere bună. Repet, nu a vizat doar Ucraina, ci orientarea către Est – o propunere susţinută de noi – dar este o chestiune de resurse şi sunt convins că Uniunea nu o să declanşeze imediat procese Barcelona către Sud, către Est, către Nord şi către Vest: ar însemna să ducem resursele atât de necesare dezvoltării statelor membre în soluţii generoase, dar extrem de costisitoare. Deci, noi susţinem propunerea Poloniei pentru un proces echivalent către Est – am şi susţinut-o în Consiliu – dar rămâne de văzut când se va putea declanşa un astfel de porces, mai ales că el implică foarte multe ţări din regiunea Mării Negre – dacă vreţi, Belarusul, Ucraina, plus Moldova, statele Mării Negre, Georgia, şi nu poţi să te opreşti, trebuie să împingi lucrurile către Azerbaidjan, către Armenia.

Vă mulţumesc!”