Participare la lucrările Consiliului European

---

DECLARAŢIA PREMIERULUI CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU LA FINALUL LUCRĂRILOR CONSILIULUI EUROPEAN
Călin Popescu Tăriceanu : Nu am să reiau temele majore ale acestui Consiliu pe care dl. preşedinte le-a prezentat foarte complet. Deviza sub care s-a desfăşurat acest Consiliu şi anume, creştere economică şi creare de locuri de muncă, o consecinţă a implementării strategiei Lisabona mă face să încerc să sintetizez care ar fi poziţia României în raport cu marile probleme care se dezbat şi asupra cărora se iau decizii al nivel european.
Dacă vom încerca să ne uităm ceea ce facem în România în domeniul politicilor definitorii pentru evoluţia României în raport cu politicile europene putem să ne dăm seama dacă ne încadrăm în această tendinţă, dacă mergem pe această direcţie sau nu. În ceea ce priveşte strategia Lisabona, de creştere economică şi de creare de locuri de muncă România, între ţările de dimensiune medie, are cel mai ridicat ritm de creştere. Nu vreau să facem comparaţie cu ţările mici, precum ţările baltice, unde se înregistrează într-adevăr ritmuri de creştere şi mai ridicate, datorită investiţiilor străine. Eu vorbesc de ţările de dimensiune medie, grup din care face parte şi România. Aici ne situăm pe o poziţie foarte bună, cu o creştere economică medie cu mult peste cea europeană şi un număr important de locuri de muncă care au fost create în aceşti ani.
Apoi, una din problemele care au fost evocate se referă la investiţiile în cunoaştere şi inovaţie. Cum ne situăm noi din această perspectivă? Am ajuns la un buget alocat pentru Cercetare care reprezintă 0,75% din PIB, şi aici este marea pondere. Vorbim de fonduri publice, spre deosebire de alte ţări care au atins de exemplu 1% din PIB, dar ponderea sau structura fondurilor este mult diferită. Cu alte cuvinte, ponderea fondurilor private este mult mai mare decât în România.
Ne-am dori şi noi să avem o pondere mai mare, dar până atunci va trebui însă, să continuăm o finanţare deosebit de consistentă a sectorului cercetării şi inovaţiei din fonduri publice pentru a prinde celelalte ţări europene din urmă.
Fac o paranteză referitoare la cea de a-V-a libertate care a fost evocată şi de dl. preşedinte. Aici este şi un aspect pozitiv pentru noi. Este vorba de libertatea de circulaţie a informaţiei, a cunoştinţelor, a rezultatelor cercetării, dar ne putem aştepta şi la un efect mai puţin plăcut, şi anume, la migraţia unei părţi din cei care lucrează în acest domeniu dacă nu vom reuşi să creăm condiţii pentru a-i menţine în ţară şi a face mediul atractiv. Pentru că vorbeam de aceste elemente fundamentale la care trebuie să ne raportăm, vreau să mă refer şi la investiţiile în oameni şi la modernizarea pieţelor muncii care a reprezentat un capitol separat de discuţie.
Investiţiile pe care le facem în Educaţie, fie că vorbim de strategii – cum este Pactul pentru Educaţie – fie că vorbim de investiţiile pe care le facem pentru susţinerea procesului educaţional, reprezintă asimilarea şi preluarea acestor problematici de nivel european, în cazul României. Finanţarea, din ce în ce mai ridicată a învăţământului din România ne va permite să realizăm acest triunghi: Educaţie – Cercetare – Inovare care este un element fundamental pentru evoluţia României în direcţia europeană.
În final, vreau să fac o referire la capitolul schimbări climatice şi energie, unde se pune foarte mult accent pe importanţa securităţii energetice, a UE, cât şi a statelor membre, prin necesitatea adoptării unor poziţii comune. Rezultate spectaculoase în privinţa unei poziţii comune a UE nu s-au obţinut încă, însă UE încarcă să îşi menţină rolul de lider mondial în acest domeniu, domeniul măsurilor privind limitarea efectelor schimbărilor climatice.
Aş vrea să vă dau câteva elemente din concluziile Consiliului European : Consiliul European recunoaşte că abordarea aspectelor privind energia şi schimbările climatice reprezintă de asemenea o chestiune de modelare a valorilor şi de schimbare a comportamentului cetăţenilor. Prin urmare, CE îndeamnă Guvernele naţionale şi instituţiile europene să oferă un exemplu prin realizarea unor progrese semnificative către reducerea nivelului de utilizare a energiei în clădirile şi parcurile auto proprii. Prin urmare, se face apel la forţa exemplului. Nu putem să facem politică numai prin vorbe când ne referim la securitate energetică, la schimbări climatice. Trebuie să înţelegem că obiectivele pe care UE şi le-a asumat, şi România, în mod implicit, ne obligă să luăm măsuri active pentru ca aceste obiective să poată fi atinse. Fie că este vorba de poluarea făcută prin diverse mijloace: putem vorbi aici la nivelul oraşelor, sistemele de încălzire sau agricultură, fie că vorbim de sistemul de transporturi. Toate aceste lucruri ne obligă la o serie de măsuri active care nu întotdeauna pot fi uşor înţelese sau acceptate, dar aceasta este obligaţia pe care ne-am asumat-o. Şi în final trebuie să înţelegem că este în folosul nostru, fie ca cetăţeni români şi europeni, fie ca ţară. Este în interesul nostru să ne protejăm mediul, cetăţenii, sănătatea cetăţenilor, din generaţiile de acum şi viitoare. Aşa cum nu doar o dată s-a discutat la nivel european pârghiile fiscale rămân cea mai eficientă metodă de impunere a acestor măsuri. Atât am vrut să vă prezint.


Reporter: Ce trebuie să facă România pentru asigurarea securităţii energetice ca membru al UE, dar şi ca vecini cu producătorii de energie ?

Călin Popescu Tăriceanu : Mi-aş permite să adaug câteva lucruri care nu trebuiesc considerate nicidecum ca o divergenţă de părere între primul ministru şi preşedinte. Este o chestiune absolut complementară. Cred că România are tot interesul să-şi aducă contribuţia şi să beneficieze de pe urma proiectelor europene.
În speţă, unul dintre cele mai importante şi de interes pentru România este proiectul Nabucco, dar totodată, cred că trebuie la nivel naţional să ne continuăm o politică energetică care să ne dea această siguranţă şi în viitor. În acest sens, desigur, continuarea programului nuclear nu numai prin construcţia celor două reactoare de la Cernavodă, în completarea celor două existente, ci şi prin demararea proiectelor pentru construirea unei alte centrale nucleare, mi se pare că ar fi un proiect extrem de necesar pentru România.
Bineînţeles, avem nevoie şi de dezvoltarea pe resurse regenerabile, în aşa fel încât, în măsura în care investim să putem să beneficiem de o independenţă energetică cât mai mare.
Domnule preşedinte, ar mai fi de spus că independenţă nu în sensul autarhic, ci lipsa unei dependenţe de o singură sursă de aprovizionare.