PNL...

---

PNL - Temerile privind consecinţele uninominalului sunt nejustificate
Dan Ştefan Motreanu
Avem de câteva zile lege electorală în baza votului uninominal. Ca liberal nu pot decât să salut această realizare şi să reamintesc că au trecut exact 10 ani de când trei parlamentari PNL au depus la Senat o iniţiativă legislativă în acest sens. Aş putea spune că respectivul text era chiar „un pic” mai bun decât cel votat acum, dar timp de un deceniu nu am găsit şi ale forţe politice care să ni se ralieze în demersul nostru. Mai bine mai târziu decât niciodată. Şi totuşi. La nici două zile după publicarea legii în Monitorul Oficial, au început să curgă criticile. Unele justificate, dar cele mai multe, nu.
Se afirmă că una dintre primele consecinţe ale votului uninominal, ar fi revitalizarea “baronilor locali”. Legat de acest aspect se mai „prezice” că va scădea complet dependenţa lor de partidul care i-a propus şi se va produce fenomenul invers, conducerile centrale ale partidelor vor deveni dependente de pretenţiile acestora”. Acest raţionament este total eronat. În primul rând pentru că atât la alegerile pentru preşedinţia consiliilor judeţene cât şi la cele parlamentare, candidaţii vor fi stabiliţi tot de către partide. De exemplu, primarii au candidat dintotdeauna în baza unui sistem uninominal. Candidaţii la primării au fost stabiliţi de către partide şi nu cunosc situaţii în care a scăzut dependenţa acestora – mă refer la cei care au obţinut două sau trei mandate consecutive – sau să fi devenit ceea ce presa a denumit baroni locali. Şi nici invers, conducerile centrale nu au devenit dependente de aleşii locali cu repetate rezultate bune la ultimele alegeri. Teoria baronului local este valabilă şi dacă avem vot uninominal sau vot pe listă. Altele sunt cauzele care „generează” baroni locali şi nu este cazul să le dezvolt aici.
Că un cuvânt mai greu în desemnarea candidaţilor îl vor avea conducerile filialelor teritoriale, este o certitudine în condiţiile votului uninominal, dar acest aspect este unul pozitiv, pentru că în teritoriu se cunosc mai bine problemele şi necesităţile locale.
Elementul de noutate absolută – şi mă refer stricto-senso la alegerile pentru preşedinţiile consiliilor judeţene prin vot uninominal – îl reprezintă faptul că într-o serie de judeţe este posibil ca unii dintre candidaţi să devină locomotive pentru partidul din care fac parte, dar acest lucru nu este deloc de criticat.
O altă temă cu care este atacat votul uninominal este pusă pe tapet încă de acum trei sau patru ani: „parlamentul se va umple de manelişti, fotbalişti sau de oameni de afaceri superpotenţi financiar şi veroşi”. Şi această temă este eronată. În primul rând, partidele nu vor risca să desemneze candidaţi în colegiile uninominale pentru Senat sau Camera Deputaţilor manelişti, forbalişti etc. indiferent de oferta financiară a acestora. Din mai multe puncte de vedere. În primul rând electoratul urban este suficient de bine informat şi nu va vota astfel de candidaţi. De asemenea gradul de maturizare a electoratului rural este în creştere şi în nici un caz ţăranul care trăieşte din munca pământului nu va crede vreodată că un nu ştiu ce copil minune sau mare fotbalist îi va reprezenta interesele. Deci este greu de crezut că partidele vor miza pe astfel de candidaţi care vor genera pierderi de procente la calculul final al scorului electoral. Pe de altă parte categoriile „încriminate” că ar da năvală în parlament nu se vor înghesui să candideze. În primul rând pentru că activităţile în care sunt angrenaţi nu le permit să să-şi „irosească” timpul în parlament. În al doilea rând, câştigurile acestora sunt de zeci de ori mai mari decât ale parlamentarilor, notorietate au, deci accederea în politică nu le aduce vreun avantaj. Mai repede sportivi sau oameni din show-biz pot intra în parlament în urma votului pe listă de partid. Mă refer la situaţiile de la PSD şi PRM, fără să consider însă că un fost antrenor al echipei naţionale de fotbal sau nu ştiu care cântăreţ de muzică populară nu îşi fac datoria de parlamentari. Mai există şi varianta unor candidaturi independente ale unor persoane foarte potente financiar, se speculează că ar putea fi cumpărate voturi. Teoretic, această posibilitate există, dar este greu de crezut că vor exista şi şanse de reuşită pentru astfel de candidaţi.
ALTCEVA negativ se poate întâmpla în urma introducerii votului uninominal pentru Senat şi Camera Deputaţilor. Există posibilitatea – cred că doar la alegerile din această toamnă – ca o parte a electoratului să confunde atribuţiile viitorului parlamentar cu cele ale alesului local.
Trecând peste toate aceste aspecte, introducerea votului uninominal va juca un rol major în responsabilizarea actorului politic. Prima legislatură care va funcţiona cu parlamentari aleşi uninominal – chiar dacă în proporţie de 80% vor fi aceleaşi nume pe care le regăsim şi acum în cele două Camere - va arăta cu siguranţă altfel decât cele precedente. Pentru că adevăratul examen în faţa electoratului va avea loc în 2012. Cei care vor fi aleşi acum, ori vor dovedi că a merită să fie pusă ştampila pe numele lor, ori vor ieşi de pe scena politică.

PNL - Traian Băsescu – primul pe lista politicienilor ce trebuie să se reformeze
Ovidiu Ioan Silaghi
După o perioadă de relativă linişte pe scena politică, aceasta a fost tulburată de o nouă ieşire la rampă a preşedintelui Traian Băsescu. Sub forma unui război deschis împotriva acelei părţi a presei care nu îi ridică osanale. Personal, consider că de fapt ieşirile de vineri şi sâmbătă ale domnului Traian Băsescu nu reprezintă altceva decât un nou episod din permanenta campanie electorală în care se află şeful statului.
Comportamentul şefului statului, declaraţiile de vineri şi de sâmbătă au scos însă la iveală altceva: o modalitate învechită şi nocivă de a face politică, practicată, culmea, de persoana care de mai bine de doi ani de zile susţine că este nevoie de reformarea clasei politice şi atacă în permanenţă senatorii şi deputaţii – cu excepţia celor din PD-L – pe care îi etichetează ca infractori.
În timpul mineriadei din iunie 1990, când, pentru câteva zile românii au retrăit agresiunile de tip bolşevic a anilor 1946-1950. Pentru discreditarea partidelor istorice, PNL şi PNŢCD, oficialii FSN, prin vocea minerilor au manipulat opinia publică afirmând că la sediile acestora s-au găsit „maşini de făcut dolari”. Acum, în România anului 2008 – stat membru NATO şi component al Uniunii Europene – preşedintele Traian Băsescu reia tema manipulatorie a maşinii de făcut dolari din 1990, de data aceasta sub forma „tonomatelor cu Euro”. Nu mai este vorba direct de PNL şi PNŢCD. „Tonomatele cu Euro” sunt analişti şi ziarişti şi şeful statului încearcă să sugereze că este vorba de aceia care îl atacă pe el. Este clar însă că, indirect, atacul preşedintelui vizează de fapt forţele politice pe care el nu le agreează.
Se poate vorbi şi de un abuz în serviciu contra intereselor publice. Preşedintele Traian Băsescu s-a întors de la o reuniune importantă a Consiliului Europei şi opinia publică aştepta o declaraţie oficială referitoare la intervenţiile şi documentele semnate de delegaţia României şi în general la temele de interes public discutate la Bruxelles. Nimic din toate acestea. Domnul Traian Băsescu a utilizat salonul de protocol al aeroportul Henri Coandă şi a profitat de faptul că toate televiziunile erau prezente, multe transmiţând în direct, pentru răfuieli personale. Nu este preşedintele Traian Băsescu singurul politician din România care este criticat de presă – din contră, eu cred că în foarte multe situaţii el chiar este protejat de unele medii de informare cu influenţă. Dar nici un alt politician criticat pe drept sau pe nedrept de presă nu a avut astfel de reacţii şi nu a utilizat instituţii ale statului pentru a replica.
După ieşirile electorale prodomo de vineri şi sâmbătă, preşedintele Traian Băsescu nu mai are dreptul moral să se refere la alţii. Doar în situaţia în care recunoaşte că şi el este un exponent – la vârf chiar – al clasei politice a cărei reformare o cere, mai are dreptul să se pronunţe, dar prezentând probe în ceea ce priveşte alţi politicieni. Aş spune că şeful statului este chiar primul care trebuie să se reformeze şi nu doar pentru faptul că povestea cu tonomatele cu euro mai seamănă izbitor cu huliganii lui Ceauşescu din 21 decembrie 1989 sau cu jurnaliştii plătiţi de „agenturile străine”- marca Ion Iliescu.

PNL - Strigătul unui preşedinte de stat: “Pe ei, pe mama lor!”
Horea-Dorin Uioreanu
În anii 2003-2004, savuram cu nesaţ articolele Evenimentului Zilei şi ale Academiei Caţavencu referitoare la afacerile controversate ale baronilor PSD. Într-o perioadă în care obiectivitatea jurnalistică era influenţată considerabil de datoriile organelor de presă către bugetul de stat, tirajele puţinelor ziare care spuneau lucrurilor pe nume creşteau vizibil. Exista o vorbă printre tinerii care înţelegeau felul în care se încerca manipularea prin mass-media a unui întreg popor în vremurile respective: “Sărac voi fi în ziua în care nu voi mai avea 10.000 de lei pentru a-mi cumpăra Academia Caţavencu”.
În campania din 2004, domnul Băsescu a câştigat pe considerentul că el nu va fi ca Adrian Năstase. Tocmai dezinvoltura comportamentului său era o garanţie că va promova libertatea de exprimare. Traian Băsescu părea un om capabil să accepte critici şi incapabil să se înmoaie la cuvintele linguşitoare ale apropiaţilor. Din păcate, Traian Băsescu al anului 2008 este un om înconjurat de consilieri care au devenit cunoscuţi prin odele închinate preşedintelui României în “oficioasele” româneşti. Prin urmare, Traian Băsescu a ajuns să nu mai suporte criticile şi a devenit dependent de linguşelile angajaţilor de la Cotroceni.
Nu am de gând să iau apărarea jurnaliştilor jigniţi de preşedintele României. Au făcut-o ei înşişi mai bine decât aş face-o eu. Ceea ce vreau să punctez este faptul că o anumită parte a presei a înţeles făţărnicia preşedintelui României. Cum să nu critici un şef de stat care îşi dă afară colaboratorii mai deştepţi decât el? Cum să nu observi faptul că “apoliticul” Traian Băsescu instaurează în PD-L o dictatură dominată de cultul personalităţii sale? Cum poţi să îl crezi pe cel care şi-a atribuit o casă de protocol în Bucureşti, deşi averea sa îi permitea să îşi cumpere o locuinţă? Şi exemplele ar putea continua.
În 2004, angajaţii instituţiilor de stat se ascundeau pe la colţuri să afle din presa încă independentă ce afaceri dubioase mai faceau şefii lor. Ziariştii sufereau de mania persecuţiei, fiind urmăriţi şi având telefoanele ascultate. În România anului 2008, o parte a presei îl critică pe Traian Băsescu. Traian Băsescu spune despre aceasta că este condusă de “moguli” serviţi de „tonomate”, „ţigănci împuţite”, „găozari” sau „păsărici”.
Duminică, în Cluj-Napoca, la două zile după ce Traian Băsescu punea la zid presa românească, forţele de ordine au lovit, fără motiv, doi ziarişti care îşi făceau datoria, la sfârşitul unui meci de fotbal. No comment!
Vă mulţumesc pentru atenţie!

PNL - Pădurea, între interese şi dezinteres
Andrian Mihei
Stimaţi colegi,
Pe 15 martie a debutat tradiţionala manifestare dedicată pădurii şi silvicultorilor - „Luna Pădurii”. Din păcate, această manifestare pare a fi mai mult teoretică – doar câteva ziare menţionând-o, câteva ONG-uri din domeniu implicându-se – fiind prea puţin mediatizată, prea puţin adusă la cunoştinţa cetăţenilor cu scopul de a-i implica, de a face cunoscute extraordinara importanţă a pădurilor, a împăduririlor, a protejării fondului silvic pentru societatea noastră şi pentru a putea asigura o dezvoltare durabilă. Nu în ultimul rând, această manifestare se face auzită din patru în patru ani, în anii electorali, când toţi edilii şi toţi candidaţii pun în prim plan necesitatea împăduririlor şi promit perdele forestiere, plantări masive de arbori, acţiuni de curăţire şi igienizare a pădurilor etc., după alegeri însă, uitând de aceste promisiuni.
Deşi importanţa pădurii pentru dezvoltarea durabilă a spaţiului românesc, în special a celui rural, este recunoscută la toate nivelurile, componenta silvică nu s-a bucurat de toată atenţia cuvenită. România suferă actualmente de o gravă dezechilibrare ecologică ca urmare a distrugerii pădurilor, care au fost reduse la o treime din întinderea lor iniţială - de la 75-80%, la 26% - acest procentaj fiind cu mult sub pragul optim de împădurire, de 40-42%. Din acest procent nu toate terenurile îndeplinesc condiţiile pentru a fi considerate păduri autentice, capabile să exercite funcţii multiple ecologice, economice şi sociale, o mare parte din ele fiind puternic destructurate, degradate, nefuncţionale, necesitând ample şi costisitoare lucrări de reconstrucţie ecologică
Considerabilul decalaj dintre actualul procent de împădurire efectivă a ţării explică dezechilibrul ecologic în care se află acum ţara noastră, dezechilibru favorabil producerii fenomenelor climatice extreme - secete, inundaţii, alunecări de teren, eroziuni etc., gradul redus de împădurire a ţării şi gestionarea defectuoasă a fondului forestier fiind la originea inundaţiilor catastrofale din ultimele decenii şi a alunecărilor de teren din diferite zone ale ţării. Ţinuturile de câmpie ale ţării sunt tot mai frecvent afectate de secete – o altă cauză fiind şi consecinţele modificărilor globale climatice – în special în câmpiile din sud, sud-est, sudul Moldovei şi Dobrogea, unde se manifestă un intens proces de aridizare şi, pe alocuri, chiar de deşertificare.
Stimaţi colegi,
Vreau să reiterez faptul că programele pentru dezvoltare durabilă, chiar dacă includ sau vor include masive lucrări de irigaţii, nu vor avea succes dacă nu există o acţiune susţinută de împădurire a zonelor rurale, a câmpiilor - cu perdele forestiere de protecţie, chiar dacă acest lucru presupune fonduri importante şi în pofida actualei fărâmiţări a proprietăţii funciare. Fondurile europene pentru aceste investiţii trebuie utilizate la maximum şi toate autorităţile implicate trebuie să facă toate eforturile pentru a realiza şi implementa proiecte în acest domeniu.
Proiectul de Lege "Codul silvic", adoptat în februarie în Camera Deputaţilor, după ce a trecut în unanimitate de Senat, se află acum la promulgare pe masa preşedenţiei. Fac un apel către domnul Băsescu, să îşi facă puţin timp pentru a promulga această lege cât mai curând, în această lună în care sărbătorim pădurile, pentru a permite noului cadru legal să intre în vigoare, iar România să demareze procedurile necesare pentru conservarea, îmbunătăţirea şi sporirea fondului silvic, prioritate majoră la nivel naţional şi internaţional.
Vă mulţumesc

PNL - Traian Băsescu se dă în spectacol înainte de Summit-ul NATO
Relu Fenechiu
Preşedintele Traian Băsescu s-a dat din nou în spectacol şi a deraiat grav de la regulile democraţiei. Nu pentru faptul că a atacat în mod incalificabil o mare parte a mass-media. Nu cred că declaraţiile de vineri şi de sâmbătă ale şefului statului reprezintă un război cu presa, deşi în aparenţă aşa pare. Este vorba de o nouă tentativă a domnului Traian Băsescu de a opri căderea pe care o înregistrează în planul popularităţii şi credibilităţii. Pentru că ultimele sondaje interne ale Preşedinţiei confirmă o scădere dramatică de procente, se vorbeşte despre un deficit de 13 sau 15%. Şi pentru a se redresa utilizează metoda victimizării, metodă care în general este specifică conducătorilor din statele latino-americane şi care prinde la electoratul care mai păstrează încă în minte tezele ideologice ale luptei de clasă predate înainte de 1989.
Numai că preşedintele Traian Băsescu a comis unele greşeli în tentativa sa electorală de a reveni în centrul atenţiei. Unele penibile, altele grave şi cu consecinţe pe care în acest moment nu le pot estima.
Din prima categorie face parte şi „jucarea” rolului părintelui care îşi apără copilul atacat de presă. Dar nimeni nu a atacat-o pe Elena Băsescu în calitate de fiică a şefului statului. Presa a criticat incoerenţa discursului secretarului general al organizaţiei de tineret a partidului care se proclamă ca fiind cel mai mare din România şi care doreşte să acceadă la guvernare. Presa a criticat unanimitatea de tip nord coreean înregistrată la alegerea respectivului secretar general. Fiind vorba de PD-L, lucrurile nu puteau fi trecute cu vederea. Că respectivul secretar general este fiica lui Traian Băsescu, este o cu totul altă problemă. Sunt convins că şi dacă era vorba de o altă persoană, mediatizarea era inevitabilă.
De asemenea, şeful statului s-a legat gratuit şi inexplicabil de un actor cu priză la public care i-a satirizat la vremea respectivă şi pe ceilalţi preşedinţi ai României, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu. Un atac vecin cu mojicie şi care reliefează caracterul celui care l-a lansat. Sunt convins că jucarea inutilă şi teatrală a rolului de părinte afectat şi atacarea actorului Florin Călinescu vor avea efect contrare celor scontate şi vor contribui la o nouă pierdere de procente în sondaje.
Dar preşedintele Traian Băsescu a comis – urmărind interese electorale personale – şi o eroare gravă ce ar putea afecta imaginea României. Peste numai două săptămâni, şeful statului român se întâlneşte la Bucureşti cu ocazia Summit-ului NATO cu greii planetei: George W. Bush şi Vladimir Putin. Cum exact înaintea celui mai important eveniment politico-militar organizat vreodată de ţara noastră, preşedintele Traian Băsescu s-a dat în spectacol utilizând pentru aceasta instituţia prezidenţială şi spaţii publice oficiale, este mai mult decât sigur că toate marile cancelarii ale lumii au fost deja informate. Şi îmi este teamă de faptul că acest comportament al lui Traian Băsescu va fi considerat ca fiind comportamentul specific al românilor. Ceea ce ne va pune într-o nemeritată şi nedorită ipostază de inferioritate în dialogurile cu partenerii externi.

PNL - Manipularea – politica de bază a PD
Horia Victor Toma
Nu mai este un secret pentru nimeni. Unele partide au intrat deja în campanie electorală. Dar aşa cum nu poţi să te aştepţi pe front ca duşmanul să mimeze lupta, tot aşa nu poţi să ai pretenţii că într-o campanie electorală disputa să se axeze la nivel de programe, de idei. Sunt realist şi ştiu că unele formaţiuni politice nici nu iau în calcul principiul fair-play-ului într-o confruntare electorală. Dar de aici până la a apela la arma manipulării grosolane nu este decât un pas,
Ieri, liderii PD, Emil Boc şi Theodor Stolojan au acuzat Guvernul Tăriceanu că menţine taxa de primă înmatriculare şi au somat Executivul să o anuleze. Domnii Boc şi Stolojan ştiu foarte bine că un guvern nu poate anula o lege votată de Parlament. Nu permite Constituţia. Dar acest lucru nu contează pentru cei doi lideri. Contează efectul produs de cel care strigă mai tare în faţa camerelor de luat vederi, Suntem în faţa unui clasic procedeu de manipulare a opiniei publice. Calculul liderilor PD este unul simplu: o mare parte dintre cetăţeni nu cunosc anumite articole – să le spun de ordin tehnic-procedural – ale Constituţiei. Pe acest lucru se bazează cei doi. Şi s-ar putea ca manipularea să prindă.
Nu mai revin asupra elementului de demagogie 100% de care dau dovadă cei din PD şi anume că taxa are drept autori miniştri PD, că nu Guvernul Tăriceanu a majorat cuantumul acesteia ci Parlamentul, etc etc. Lucrurile sunt ştiute.
Domnii Boc şi Stolojan cer Guvernului ca banii de pe taxă “să fie înapoiaţi românilor”. În acelaşi timp însă ei solicită premierului “să iasă cu un program clar pe 2-3 ani de zile, pentru a ne arăta care este sustenabilitatea financiară a măsurilor luate în ultima vreme”. În acest caz, avem de a face cu elemente de ipocrizie combinate cu elemente ce ţin de domeniul absurdului. Pe de o parte ceri guvernului să renunţe la o formă care aduce un venit, dar pe de altă parte bănuieşti că nu are suportul financiar pentru măsurile luate recent. Dacă ar fi trăit, marele Caragiale s-ar fi inspirat copios din modul de face politică a liderilor PD.
Nu în ultimul rând, liderii PD susţin că “Tăriceanu ne promite că va ieşi cu o nouă taxă compatibilă cu normele europene, dar nu ştim cum arată. Îi cerem lui Tăriceanu să facă public proiectul de lege privind noua taxă, pentru a permite tuturor organizaţiilor, tuturor cetăţenilor să-şi spună punctul de vedere” . De această dată, nu Caragiale, ci un autor din perioada comunistă ar putea prelua ceva materie primă. Referirile la “toate organizaţiile” şi la “toţi cetăţenii” sunt specifice perioadei de care ne-am despărţit fără regret în decembrie 1989. Probabil însă că nu toţi regretă respectiva perioadă.
PS: Solicitarea ca toţi cetăţenii să-şi spună punctul de vedere, este şi demagogică şi aiuritoare. Pentru simplul motiv că taxa NU vizează toţi cetăţeni.