Raportului privind activitatea desfăşurată de Ministerul Public în anul 2007

---

„Doamnă Procuror General,
Domnule Preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Doamnelor şi domnilor,

Practic, radiografia sistemului a fost făcută de antevorbitorii mei şi, referindu-ne la bilanţul anului 2007, consider că ar trebui să las cele discutate despre sistem la nivelul la care au fost apreciate în mod profesionist de doamna Procuror general, de doamna Graţiana Isac, de domnul ministru. Aş veni puţin în zona dificultăţilor anului 2007.

Vă mărturisesc că este un an care, privit detaşat de sistem, din afară sau, dacă vreţi, de la nivelul funcţiei celei mai înalte în stat, poate fi etichetat ca fiind extrem de greu. Cred că nu a existat, în nicio altă perioadă, o cadenţă atât de mare a acţiunilor politice împotriva Justiţiei, în general, şi a procurorilor în special.

Ştim toţi că am avut un ministru care a luptat cu îndârjire împotriva unei Direcţii a Parchetului General. Ştim, de asemenea, că s-a emis celebra Ordonanţă 95, care a blocat pentru mai bine de patru luni chiar continuarea luptei împotriva corupţiei la nivel înalt. Ştim bine că, în cursul anului 2007, s-au emis legi care au făcut inutil efortul a câţiva ani făcut de procurori în încercarea de a proba frauda bancară – mă refer la Legea 69 din 2007, prin care toţi cei care au contribuit la devalizarea Bancorex, a Băncii Agricole, a Bancoop au răsuflat uşuraţi – Parlamentul le-a făcut marele dar prin dezincriminarea nerespectării regulilor bancare şi, mai ales, prin dezincriminarea deturnării creditelor.

Iată că procurorii nu au avut de luptat numai cu infractorul, dacă vreţi, ei au avut de luptat cu clasa politică, care nu poate accepta scoaterea de sub control a procurorului. Încă există mentalitatea clasei politice că un procuror trebuie controlat – şi aceasta nu este o afirmaţie gratuită. Suportul, proba afirmaţiilor mele stă în actele normative emise pe care vi le-am enunţat – fie că vorbim de Ordonanţă de urgenţă prin care practic s-a suspendat orice investigare a corupţiei la nivelul miniştrilor, fie că vorbim de Legea 69, prin care s-au dezincriminat fapte care au adus pierderi uriaşe plătite din bugetul de stat pentru băncile enumerate.

Dacă numai aceasta ar fi problema, încă ar fi puţin, dar legile emise – şi mă refer la Legea 69 din 2007 – creează un drept discreţionar de a se fura din bănci prin dezincriminarea nerespectării regulilor bancare şi prin dezincriminarea deturnării creditelor obţinute de la bănci. Aş mai aduce în discuţie şi refuzul politicienilor de a merge în faţa judecătorului, un refuz ascuns tot timpul sub declaraţiile de dorinţă de a lămuri lucrurile, dar, în realitate, prin declanşarea întotdeauna, atunci când este vorba de un politician, a celor mai sofisticate proceduri pentru ca dosarele să se întoarcă la Parchet.

Vreau să fiu foarte clar: în 2007, prin Hotărârea Curţii Constituţionale, s-a respectat Constituţia, dar efectul unei legi care nu respecta Legea Fundamentală a fost că au venit înapoi la Parchet pentru a primi aviz de urmărire penală pentru miniştri foarte multe dosare şi vor continua să mai vină dosare care nu sunt încă ajunse la termenul de judecată, pe contestarea neconstituţionalităţii Legii răspunderii ministeriale.

Toate acestea, pentru că, trebuie să recunoaştem, unui procuror îi este mult mai uşor să lupte pentru a proba adevărul comiterii unor infracţiuni, decât să lupte cu politicul. Procurorul este dezarmat în faţa clasei politice, care îi schimbă legile în funcţie de cum doreşte şi în interesul propriu. Aceasta a fost manifestarea profundă care a avut loc în 2007 – o clasă politică ce a devenit furioasă că nu a mai putut să controleze procurorii şi, atunci, şi-a făcut legi prin care să se protejeze în faţa acţiunii procurorilor.

Nu aş vrea, însă, să se înţeleagă că idilizez procurorul. Au fost şi dosare care s-au întors de la instanţe pentru nerespectarea procedurilor, iar acest acest lucru este nepermis când apare la nivelul cel mai înalt al Parchetelor, din sfera Parchetelor sau din sfera direcţiilor care ţin de Parchetul General. Astfel de erori sunt nepermise şi probează că, şi la acest nivel, există lipsă de profesionalism. Nu suspectez rea-credinţă, nu suspectez nerespectarea procedurilor pentru ca dosarul să se blocheze, dar am obligaţia, ca şef al statului, să spun că aspectul este de neprofesionalism.

Cum la fel de adevărat este că s-a intrat într-un tandem – nerespectarea procedurilor, de către procuror, şi o anume abordare a judecătorului – pentru că sunt dosare penale cu erori de procedură care au fost ţinute de judecători câte un an şi jumătate pentru a se constata nerespectarea integrală a procedurii. Şi atunci, mă întreb cât de corect a fost şi domnul judecător sau doamna judecător când a ţinut un an şi jumătate un dosar penal cu vicii de procedură şi abia pe urmă l-a trimis înapoi la Parchet.

Nu este momentul de analiză a activităţii instanţelor, dar există o legătură deplină între procurori şi judecători, ce are ca rezultat o încredere scazută a populaţiei în procurori, în judecători, în magistraţi în general. Este adevărat, însă, că putem pune această etichetă de încredere scăzută în raport cu exigenţele pe care toţi le avem faţă de sistem. Dar privind la analiza sociologică prezentată de doamna Procuror general, trebuie să vă spun că staţi bine faţă de politicieni, chiar foarte bine. De acolo rezultă un nivel de încredere în procurori bun de 37%, plus foarte bun 2%, deci 39%. Păi ce politician nu ar vrea să aibă un nivel de încredere de 39%? Deci, situându-ne între instituţii în raport cu încrederea în sistemul politic, încrederea în dumneavoastră este consistent mai mare. Nu aveţi decât să valorificaţi acest lucru în continuare prin acurateţe, prin precizie, prin argumente.

Nu am să ocolesc un lucru care ştiu că vă deranjează: presiunile publice, presiunile făcute de trusturile media – sunt adevărate şi v-o spun ca om care trăieşte continuu în această presiune mediatică. Vă încurajez să nu luaţi în seamă presiunile. Vă încurajez să fiţi mai tari decât cei care le generează. Sigur, sunt oameni politici care deţin propriul partid, propriul trust media. Nu vă puteţi aştepta la alt tip de tratament, când mentalitatea unui astfel de om cu bani este să îşi pună la dispoziţia propriilor interese un trust media – sigur, cu trompetele de rigoare, pentru că totul se cumpără – şi un partiduleţ. Aveţi însă obligaţia să treceţi peste acest tip de presiune, cum aveţi obligaţia să treceţi peste presiunea politicului.

Aş fi vrut să exemplific acest tip de presiune, însă riscurile sunt foarte mari, pentru că sunt dosare în lucru şi a discuta despre ele şi a arăta cum se face presiunea ar putea fi interpretat ca o presiune a mea pe magistraţii procurori. Mă voi referi la un caz deja judecat, cu hotărâre definitivă şi irevocabilă: aţi observat cât de mediatizat a fost faptul că un terorist condamnat definitiv şi irevocabil a plecat ca un boier cu avionul, când el a plecat târându-se printre oi?! Cu un dosar deja aflat în instanţă care face foarte clar tot procesul de plecare a lui Omar Hayssam din România, însă interesele celor care i-au dat IPRS Băneasa, care i-au dat Foresta Nehoiu, care i-au dat pădurile patriei la dispoziţie, care l-au luat în avion cu ei în deplasări, interesele acestora au fost să se producă o decredibilizare atât a instanţei, atât a procurorului, cât şi a factorului politic de astăzi, presupus a fi cel care era interesat în rezolvarea legală a proceselor.

Priviţi la ce a hotărât instanţa şi priviţi la campania mediatică. Veţi depista imediat interesul politic pentru dezinformarea populaţiei asupra unor realităţi. La fel, vă avertizez că veţi avea o mare luptă cu parte din media în tentativa Justiţiei de a judeca probele cu privire la modul cum a plecat domnul Omar Hayssam. Acum îi putem spune infractorul Omar Hayssam, dar vă previn că este ciclul doi al atacurilor pe Justiţie, pentru că a fost demonstrat modul cum a plecat, dar cei pe care i-a hrănit cu bani, cei care voiau să-l facă parlamentar au tot interesul ca dumneavoastră să nu judecaţi şi să nu se ajungă la o concluzie asupra modului cum a fugit din ţară Omar Hayssam. Rămân la acest caz. Aş vrea să mai dau multe, dar, din păcate, nu sunt epuizate din punct de vedere al deciziei finale a instanţelor.

Aş mai face o remarcă legat de modul de selectare a magistraţilor, fie că sunt judecători, fie că sunt procurori: intrarea în magistratură fără concurs. Domnilor procurori, sunteţi corp de elită al societăţii româneşti. Judecătorii şi procurorii sunt aşezaţi de oameni undeva parcă deasupra lor, parcă între ei şi Dumnezeu – dumneavoastră sunteţi cei care trebuie să facă dreptate. Nu mai acceptaţi chiar aplicarea legii care permite, în opinia mea, cu mult prea mare uşurinţă angajări în Parchete, în instanţe, a oamenilor care nu trec printr-un concurs, oameni care, de multe ori, constatând că pentru ei avocatura este un eşec avocatura, un eşec notariatul, vin să se facă judecători, să împartă dreptate în România. Sau oameni care vin să-şi garanteze o pensie mare, o pensie de magistrat, lucrând pe ultimii doi ani de carieră în calitate de procuror sau de judecător.

Standardul dumneavoastră profesional, părerea pe care o aveţi despre dumneavoastră nu vă permite să acceptaţi aplicarea, cu atâta lejeritate, a celei mai comode modalităţi de a accede în magistratură. Mi se pare că aici este şi una din explicaţiile pentru care uneori se înregistrează eşecuri şi diminuarea credibilităţii magistratului. Vă pot spune că, o singură dată, am încercat o negociere cu CSM, după un astfel de val, de vreo sută şi ceva de magistraţi pe care mi i-a trimis după ce i-a examinat în trei ore. Sigur, legea dădea dreptate CSM, a trebuit să semnez decretele de numire în magistratură a acestor magistraţi. Am încercat atunci o negociere. Voi mai încerca, dar în primul rând mă adresez dumneavoastră – să nu mai acceptaţi acest mod de a se intra în magistratură. Nu lăsaţi pe cei rataţi în avocatură să-şi găsească locul călduţ într-o categorie profesională de elită pe care ei nu o reprezintă, căreia ei nu i-au făcut faţă. Nu i-au făcut faţă ca avocaţi şi vin să-şi ia înaltul titlu de magistrat. Chiar dacă eu nu am reuşit să conving să fie schimbată această prevedere de lege, dumneavoastră, ca profesionişti, cred că ar trebui să reacţionaţi.

Domnule ministru, mă adresez dumneavoastră, ca acela care, până la urmă, uneori are posibilitatea să mai schimbe din hotărârile instanţelor prin instituţia graţierii. Vreau să vă spun că am o legătură cu ce se întâmplă în instanţe, ca un om care poate participa şi, când participă, prezidează CSM. În aceste două calităţi şi măcar pentru că pe hotărârile definitive şi irevocabile se scrie "Noi, Preşedintele României", vă adresez rugămintea să dispuneţi încetarea imediată a detaşărilor în Executiv a judecătorilor şi a procurorilor.

Este un element care probează amestecul între puterea executivă şi puterea judecătorească. Este ceea ce face ca în mod subteran legătura, comunicarea dintre Executiv şi puterea judecătorească la nivelul la care nu este permis ca acest lucru să subziste şi să fie un mecanism de amestec între cele două puteri. Aici, la bilanţul Parchetului, vă solicit tuturor celor care aveţi în mână decizia detaşării magistraţilor în executiv să vi-i chemaţi acasă. Faptul că-i lăsaţi în Executiv în diverse epoci le afectează şi credibilitatea, pentru că primesc eticheta politică a celor carte deţin puterea, fie că sunt judecători, fie că sunt procurori.

Aveţi deficit mic la judecători, mare la procurori în sistemul judiciar româneasc. Luaţi-vă procurorii şi judecătorii să facă ceea ce ştiu să facă cel mai bine. Îi puneţi şefi de agenţii, îi puneţi secretari de stat, îi puneţi pe post de miliţieni şefi la ştiu eu ce Direcţii prin Ministerul de Interne şi le afectaţi, le alteraţi credibilitatea ca magistraţi. Cred că este o decizie pe care chiar dumneavoastră – CSM, Ministerul Justiţiei – trebuie să o luaţi şi să vă separaţi efectiv de puterea executivă.

Ceea ce nu implică necolaborarea între puteri. Avem nevoie să facem legi bune, este nevoie de implicarea CSM atunci când se scriu legi pentru Justiţie, este nevoie de găsirea, împreună, a soluţiilor pentru un Cod Penal bun, pentru un Cod de Procedură Penală bun, pentru un Cod Comecial bun şi adaptat realităţilor economice de astăzi. Colaborarea trebuie să existe, dar amestecul este o eroare pe care dumneavoastră, în primul rând, aţi acceptat-o.

Aş mai spune că, faţă de dificultăţile din anul 2007, prin ceea ce am menţionat la început, este de remarcat faptul că nu aţi cedat, chiar dacă aţi avut foarte multe piedici. Pentru acest lucru, vă felicit! Este pentru prima dată când oameni politici la nivel înalt ştiu că, dacă greşesc, nu îi mai ocoleşte procurorul. Acest lucru implică însă şi o uriaşă responsabilitate din partea procurorilor – şi aş face o rugăminte către DNA, DIICOT în mod deosebit: găsiţi o formulă pentru ca oamenii care încă nu sunt judecaţi să nu mai fie actorii principali ai unor bâlciuri mediatice. Găsiţi o formulă, chiar dacă vă este greu, ca investigarea oamenilor politici să se facă până la un punct, până când aveţi convingerea că sunt vinovaţi, să nu se mai facă prin presă sau cu ajutorul presei sau în baza jocurilor politice.

Sigur – şi aici mă refer la DNA – este greu să eviţi contactul cu presa al politicienilor atunci când vin la DNA. Aici, responsabilitatea, prima responsabilitate ar trebui să fie chiar a ziariştilor. Dar, dacă acest lucru nu este posibil, poate găsiţi o formulă ca aceia care sunt chemaţi la DNA să fie audiaţi cumva, fără o atât de largă campanie de presă, pentru că, pe de altă parte, eu îl înţeleg şi pe omul politic. El nu are decât o singură avere: credibilitatea lui. Este singurul element important pentru un om politic. După terminarea unei anchete, poţi să constaţi că nu este vinovat, că nu ai de ce să îl trimiţi în instanţă, dar, la terminarea anchetei, el este aproape erodat din punct de vedere al imaginii, iar imaginea, credibilitatea unui om politic este importantă.

Cred că, dacă aţi găsi împreună cu cei pe care îi chemaţi o formulă ca acest lucru să se petreacă până la momentul deciziei procurorului, să se petreacă mai discret, aţi avea o cooperare mult mai bună din partea oamenilor politici şi declaraţii mult mai puţin acide, poate mai raţionale de multe ori. Ştiu că de foarte multe ori aceste informaţii pleacă de la avocaţi, chiar de la omul politic chemat, care foloseşte venirea la Parchet ca pe un mijloc de a-şi mai transmite mesajele despre cum este oprimat politic. Dar din partea dumneavoastră aş vrea să existe pentru toţi convingerea că aţi făcut tot ce s-a putut pentru ca anchetarea oamenilor politici înainte de a fi găsiţi vinovaţi să nu fie prilejul unei condamnări publice anticipate.

Suntem într-un an electoral. Orice acţiune a dumneavoastră va fi aşezată în două paliere. Inactivitatea va fi explicată cumva de genul: "Aşteaptă Parchetele să vadă cum se aşează puterea, ca să acţioneze". Iar activitatea, în măsura în care o veţi avea, va fi în celălalt registru: "Aha, de-asta au activitate, pentru că este an electoral şi uite cum îl cheamă pe bietul catindat". Şi bietul catindat plânge pe toate posturile că este oprimat, el îşi merită voturile şi nu ştiu ce. Rugămintea mea la dumneavoastră, domnilor procurori, este ca instituţia să funcţioneze normal. Nu priviţi la calendarul politic, pentru că nu sunteţi legaţi de el. Este un lucru asupra căruia vă încurajez, şi anume să vă continuaţi activitatea într-un an electoral, indiferent cine sunt cei vizaţi. Cea mai puternică probă a solidităţii parchetelor va fi în acest an: în măsura în care activitatea parchetelor se va diminua în aşteptarea instalării noii puteri, va fi proba că parchetele sunt sub spectrul politic; iar o activitate normală, având aceeaşi frecvenţă cu cea de până acum va demonstra că, în sfârşit, Parchetele nu se mai uită la Palatul Parlamentului, la Palatul Victoria sau la Palatul Cotroceni înainte de a începe o urmărire penală şi va fi proba că palatul la care vă uitaţi este legislaţia României.

Vă asigur în continuare de tot sprijinul meu, indiferent care sunt riscurile de imagine. Vă asigur de tot sprijinul meu pentru a vă proteja de imixtiunea politică, de o decizie luată în altă parte decât exact acolo unde trebuie luată – la nivelul procurorului de caz. Vă mulţumesc mult pentru eforturile pe care le-aţi făcut, vă încurajez să nu mai faceţi erorile anului trecut şi vă asigur că voi rămâne alături de dumneavoastră, de colegii dumneavoastră judecători atâta timp cât efortul pe care îl faceţi este îndreptat în a restabili adevărurile legii, a restabili adevărurile de care 22 de milioane de români au nevoie.

Vă mulţumesc mult!”
Raportului privind activitatea desfăşurată de Ministerul Public în anul 2007