Sondaj IMAS

---

Sondaj IMAS: 84% din populaţia între 18-44 ani doreşte randament minim garantat, egal cu inflaţia, pentru pensiile private obligatorii.
La cererea GEA, IMAS a făcut un sondaj pe tema pensiilor private obligatorii, pe un eşantion reprezentativ la nivel naţional, de 1245 de persoane (din care 602 persoane între 18-44 ani, grupă de vârstă în care se regăsesc contributorii la pensiile private obligatorii). Sondajul s-a desfăşurat în perioada 9-14 februarie 2008 şi are o marjă de eroare de 2,8%.
Principalele rezultate ale sondajului sunt:
Gradul de informare cu privire la pensia privata obligatorie este ridicat, peste 90% in randul populatiei intre 18-44 ani.
Pensia privata obligatorie este privita ca o sursa importanta de venit la pensionare de catre 70% din populatia intre 18-29 ani si 60% din populatia intre 30-44 ani.
Majoritatea contributorilor la pensia privata obligatorie (50%) asteapta de la aceasta un venit sigur, dar nu foarte mare, in timp ce numai aproximativ 10% prefera un venit riscant, dar care poate fi foarte mare. Profilul dominant al contributorilor la pensia privata obligatorie este asadar de aversiune la risc. In plus, o pondere importanta (14% pentru grupa 18-29 ani, 20% pentru grupa 30-44 ani) o reprezinta cei care nu asteapta nimic de la pensia privata obligatorie, considerand acei bani drept pierduti.84% din populatia intre 18-44 ani este de acord ca pensia privata obligatorie sa aiba un randament minim garantat egal cu rata inflatiei; doar 5% resping aceasta garantare, iar aproximativ 11% nu stiu/nu raspund.
Sustinerea pentru introducerea unui randament minim garantat egal cu inflatia este mai mare in randul populatiei mai educate (86% din cei cu studii superioare, fata de 60% din cei cu pana in 8 clase), dar este oricum majoritara pe toate grupele de varsta, de educatie, de venit, de regiuni, si de statut social.
Majoritatea populatiei consideră că aceasta garantie ar trebui oferita de administratorii fondurilor de pensii si de stat, in ultima instanta (48% din grupa 18-29 ani si 57% din grupa 30-44 ani).
Rezultatele acestui sondaj confirma sustinerea, de catre marea majoritate a populatiei care contribuie la pensiile private obligatorii, a propunerii initiate in urma cu doua luni de un grup de organizatii ale societatii civile, privind introducerea unui randament minim garantat, egal cu inflatia.
Acest randament este cerut de mai multe organizaţii ale societăţii civile.
Şase organizaţii ale societăţii civile propun organelor statului introducerea unui randament minim anual garantat al pensiilor private obligatorii (pilonul II), egal cu rata anuală a inflaţiei, acoperirea garanţiei urmând să cadă în special în sarcina administratorilor.
"Înaintăm propunerea introducerii unui randament minim anual garantat al pensiilor din pilonul II, egal cu rata anuală a inflaţiei. Acoperirea acestei garanţii trebuie să cadă în sarcina administratorilor de fonduri de pensii private obligatorii", se arată într-o scrisoare transmisă de o coaliţie de organizaţii ale societăţii civile, formată din Grupul de Economie Aplicată (GEA), Societatea Academică din România, Academia de Advocacy, Confederaţia Patronală a Industriilor, Serviciilor şi Comerţului, Blocul Naţional Sindical şi Cartel Alfa.
Scrisoarea este adresată preşedintelui României, primului ministru, preşedinţilor celor două camere ale Parlamentului,
preşedinţilor partidelor parlamentare, guvernatorului Băncii Naţionale a României (BNR) şi preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP).
Reprezentanţii coaliţiei au explicat că acoperirea garanţiei trebuie să revină în sarcina administratorilor, deoarece ei sunt cei care gestionează aceste sume şi, implicit, ei trebuie să îşi asume riscurile acestei activităti. Acesţia au mai spus că se doreşte o măsură pentru a proteja interesele cetăţenilor care contribuie astăzi şi a celor care vor contribui în următorii ani la pilonul II al sistemului de pensii.
"Românii îşi lasă banii în administrarea unor fonduri private nu pentru că aceasta este opţiunea lor, ci pentru ca aşa le cere legea. Corect ar fi ca legea sa le şi garanteze că aceşti bani nu vor fi pierduţi. În acest moment, legea prevede garantarea contribuţiilor nominale, minus comisionul de administrare", se arată în scrisoare.
Reprezentanţii celor şase organizaţii au explicat că, "practic, dacă dai 10 lei la pilonul II în 2008, ţi se garantează că peste 30-40 de ani vei primi înapoi tot 10 lei, minus comisionul de administrare. Dar 10 lei de astăzi nu au aceeaşi valoare cu 10 lei de peste trei decenii. Chiar la o rată de inflaţie modestă, de 2 – 2,5% (media din zona euro), în 30 de ani valoarea reală a unei sume de bani din prezent se injumătăţeste".
Randamentul mediu al pieţei pensiilor private ar putea fi mai mic decât rata inflaţiei
Autorii scrisorii au menţionat că, în condiţiile în care se discută despre un mecanism de garantare relativă a randamentelor, prin raportarea randamentului fiecarui fond de pensii la randamentul mediu al pieţei, acest randament mediu al pieţei poate fi, în unele cazuri, real negativ – adică mai mic decât rata inflaţiei. În plus, raportarea la un randament mediu al pieţei stimulează practicile concentrate, anti-concurenţiale, între administratorii fondurilor de pensii private obligatorii.
În prezent, românii contribuie în mod forţat la aceste fonduri şi tot ei sunt cei care suportă riscurile unei proaste gestionări a banilor sau riscurile unei pieţe financiare instabile, susţin organizaţiile.
"Primul argument în favoarea acestei propuneri este unul de bun-simţ - după o viaţă de contribuţii la pilonul II, fiecare merită să primească măcar ataţia bani câţi a depus – în termeni reali, nu nominali. Pilonul II de pensii este un mijloc de economisire, pentru suplimentarea pensiei de stat – deci trebuie sa fie stabil, şi să ofere o garanţie minimală. In lipsa acestei garanţii, este ca şi cum altcineva ar juca banii tăi de pensie la ruleta", se mai arată în scrisoare.
Cele şase organizaţii recomandă investiţii în titluri de stat sau depozite bancare
Reprezentanţii coaliţiei au recomandat, în al doilea argument formulat în scrisoare, ca administratorii să facă investiţii în instrumente mai sigure.
"Dacă statul nu ţi-ar lua acea contribuţie pe care apoi o dă spre administrare unor privaţi, alternativa cea mai puţin riscantă de economisire ar fi titlurile de stat, urmate de depozitul bancar. Titlurile de stat şi dobânzile la depozitele bancare nu pot fi nominal negative, în timp ce randamentul net al unor fonduri de pensii poate fi. Mai mult, randamentele titlurilor de stat şi dobânzile la depozitele bancare, în condiţii de concurenţă pe piaţă, sunt în general şi pe termen mediu peste rata inflaţiei, deci real pozitive (pentru că altfel populaţia nu va dori să economisească)", se mai arată în documentul menţionat.
Al treilea argument se referă la capacitatea controversată a fondurilor de pensii private de a atinge randamentele promise. Astfel, potrivit autorilor scrisorii, istoria a demonstrat că investiţiile de portofoliu pe orizonturi mari de timp prezintă un risc ridicat. De exemplu, un studiu al cărui co-autor este un cercetător GEA, publicat recent într-un jurnal din Marea Britanie, arată, pe o analiză multi-anuală a fondurilor de pensii private listate la Bursa din Londra, că probabilitatea de a obţine randamente mai mici decât cele promise de administratorii fondurilor de pensii private este de peste 75%.
Or, dacă în cadrul pensiilor private facultative riscurile sunt liber asumate, în cadrul pensiilor private obligatorii aceste riscuri sunt asumate forţat, argumentează autorii scrisorii. "Ni se pare normal să existe şi o garanţie minimală – nu că vei primi randamentele promise, ci măcar că nu vei pierde banii depuşi", se menţionează în scrisoare.
Al patrulea argument al autorilor scrisorii se referă la practica internaţională, în special din ţările dezvoltate, acolo unde mecanisme asemănatoare pilonului II de pensii funcţionează de mai multă vreme.
În scrisoare se mai arată că în Australia, Elveţia sau Suedia există un randament minim garantat (beneficii definite). În Elveţia însă, acest randament este modificat anual, în funcţie de circumstanţele pieţei, dar nu scade sub rata inflaţiei.
În alte economii emergente care au implementat de mai mult timp sistemul şi care l-au şi modificat de mai multe ori, se foloseşte de asemenea raportarea la rata inflaţiei sau la alte instrumente financiare. Astfel, În Chile, randamentul minim garantat se calculează ca procent din randamentul mediu real al tuturor fondurilor, randamentul minim garantat în Uruguay se calculează ca 2 puncte procentuale peste rata anuală a inflatiei, iar randamentul minim garantat în Slovenia este 40% din randamentul titlurilor de stat, se precizează în scrisoare.
Există, însă, şi state care nu obligă administratorii de fonduri de pensii private obligatorii să asigure nici un randament minim sau state în care aceste randamente nu sunt raportate la inflaţie.
"Cei care au imaginat sistemul la noi nu au dorit să garanteze un randament minim, aşa cum se practică în alte ţări, dar România trebuie să se orienteze către practica ţărilor cu mai mare experienţă în acest sistem de pensii private obligatorii şi să aplice un sistem care minimizează riscurile", se mai spune în document.
Al cincilea argument al autorilor scrisorii depinde de bugetul de stat. "Dacă oamenii nu vor primi nici măcar banii pe care i-au depus, se vor îndrepta împotriva statului pentru a-i despăgubi. Pentru a preîntâmpina această situaţie, trebuie aplicat principiul conform caruia pierderea trebuie acoperită de către cei care o provoacă. Administratorii de fonduri din pilonul II de pensii trebuie să fie obligaţi să acopere eventualele pierderi, prin garantarea unui randament minim egal cu rata inflaţiei. Statul este doar garantul de ultimă instanţă, dacă pierderile depăşesc capitalul social al administratorilor", se mai spune în scrisoare.
Garantarea unui randament minim anual al pensiilor pe pilonul II cu rata inflaţiei sporeşte costurile administratorilor şi reduce profitul contabil
Pentru administratori, o astfel de măsură ar avea ca efect negativ creşterea costurilor pentru administratori, care ar trebui să constituie rezerve mai mari, iar profitul contabil ar scădea, spun autorii scrisorii, care admit că introducerea unei astfel de obligativităţi ar putea duce la ieşirea de pe piaţă a multor administratori şi deci reduce, astfel, interesul pentru pilonul II.
"Însă experienţa din toate celelalte ţări demonstrează că oricum, indiferent de modificarea sau nu a legislatiei, numărul administratorilor de fonduri de pensii private obligatorii a scăzut de la momentul introducerii pilonului II şi până în prezent", se menţionează în scrisoare.
Astfel, în Polonia, numărul acestora a scăzut de la peste 20 în 1999 la sub 15 în 2005. Mai mult, randamentele obţinute în ultimii ani in economiile post-comuniste de către fondurile de pensii private depăşesc semnificativ rata inflaţiei - cu 36% în Polonia, cumulat în perioada 2003-2005, şi cu 18% in Ungaria - sau doar cu puţin - cu 1% în Slovacia în 2005 - ceea ce înseamna că administratorii acestor fonduri îşi pot permite să garanteze un randament minim egal cu rata inflaţiei, consideră autorii scrisorii.
"Acest mecanism trebuie să funcţioneze anual, nu doar la sfârşitul perioadei de economisire, astfel că, dacă randamentul dintr-un an a fost inferior ratei inflaţiei, contul fiecărui participant la pilonul II să fie alimentat cu diferenţa respectivă", propun autorii scrisorii.
Aplicarea unei astfel de soluţii nu reprezintă o schimbare a regulilor jocului, ci o îmbunătăţire justificată a cadrului legislativ cu scopul de a asigura o minimă protecţie a populaţiei care contribuie la pensiile private obligatorii, conchid autorii scrisorii.
Unii analiştii economici spun că randamentul fondurilor ar putea fi mai mic decât rata inflaţiei
"Principala problemă a fondurilor de pensii obligatorii din România o reprezintă negarantarea cu rata inflaţiei a randamentului, care este estimat (în prezent) la aproximativ 7% pe an de cele mai multe fonduri. Acesta se situează deja sub dobânda actuală de referinţă a Băncii Naţionale a României (BNR), de 7,5% pe an, în condiţii de creştere economică importantă", explicase directorul Grupului de Economie Aplicată (GEA), Liviu Voinea, pentru NewsIn.
De aceea, fondurile ar trebui să garanteze un randament mai mare decât rata inflaţiei, în caz contrar, valoarea contribuţiilor nominale putând să se reducă la jumătate în termeni reali, în 30 de ani, a spus Voinea, menţionând că, în prezent, tot riscul este suportat de contribuabili, inclusiv cel de a nu primi nimic înapoi.
Voinea a explicat că este ridicol să ţi se garanteze un randament de 7%, în condiţiile în care dobânzile bancare sunt de 7,5% pe an. Acesta a precizat că fondurile de pensii obligatorii ar trebui să garanteze contribuţiile participanţilor măcar cu rata anuală a inflaţiei, respectiv suma brută pe care o depun contribuabilii, indexată cu rata inflaţiei.
Analistul economic, Ilie Şerbănescu declarase, pentru NewsIn, că rata inflaţiei trebuie garantată doar pentru faptul că acest sistem al pensilor private obligatorii (pilonul II) este impus de stat şi "de aici apare necesitatea unei garantări".
El a arătat că pentru fondurile de pensii facultative nu este nevoie de garanţie, deoarece contribuabilul îşi face o astfel de pensie la libera alegere.
"În ce priveşte fondurile de pensii obligatorii, putem spune că un contribuabil are posibilitatea să aleagă între un fond de pensii sau altul, însă nu poate alege dacă participă sau nu", precizase Şerbănescu, care a adăugat că în cazul unei inflaţii de 10-12% pe an, aşa cum s-a întâmplat în Statele Unite, aceste fonduri de pensii nu vor mai fi rentabile peste 30 de ani.
"În ce priveşte inflaţia, este suficient să priveşti în urmă cu 30 de ani ca să afli ce se poate întâmpla peste alţi 30 de ani", a conchis Şerbănescu.