marți, martie 04, 2008

Toţi fermierii mari se plâng că nu au cotă de lapte


şi totuşi...
Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) estimează că producătorii de lapte de vacă nu vor depăşi, în anul de cotă 2007-2008, cantităţile alocate de către Uniunea Europeană la nivel naţional.
Estimările sunt realizate pe baza unei analize efectuate de Direcţia de Administrare a Cotei de Lapte din cadrul APIA, la încheierea primelor 10 luni din anul de cotă 2007-2008.
În această situaţie, România nu va plăti taxa pentru depăşirea cotei alocate. Astfel, fermierii care îşi depăşesc cota individuală de lapte, de asemenea, nu vor fi penalizaţi, întrucât cantităţile de lapte nerealizate sunt estimate a fi mai mari decât creşterile în producţie realizate de o parte a fermierilor.
Nerealizarea cantităţilor din cota de lapte, atât pentru livrări către procesatori cât şi pentru vânzări directe, se datorează condiţiilor anului agricol dar şi structurii fermelor.
Principalul motiv pentru neîndeplinirea cotei de lapte la nivel naţional este nerealizarea stocurilor necesare de furaje pentru taurine în condiţiile secetei din anul 2007. Un alt motiv important se referă la structura fermelor.
Astfel, la această dată, România are o structură a fermelor necorespunzătoare pentru producţia de lapte marfă, de calitate, în condiţiile în care aproximativ 64% din producătorii înregistraşi în sistemul cotei deţin o vacă şi aproximativ 32% din producători au peste 60 de ani. Se ia în calcul probabilitatea mare ca aceşti fermieri să nu îndeplinească condiţiile necesare alocării cotei şi nici minimul de investiţii necesar îndeplinirii criteriului calităţii laptelui.
Pentru închiderea anului de cotă, APIA atenţionează producătorii care deţin cotă de vânzări directe să îşi completeze declaraţiile anuale ce vor fi trimise acestora. Termenul limită pentru trimiterea acestor declaraţii este 14 mai 2008. Producătorii care nu vor transmite datele referitoare la producţia vândută vor fi sancţionaţi şi li se va retrage cota individuală la rezerva naţională.
Pentru anul de cotă 1 aprilie 2008 – 31 martie 2009, România va primi un procent de 2% suplimentar din cota naţională de referinţă, estimată la aproximativ 150.000 tone şi care se adaugă la cantităţile din rezerva naţională constituită prin reţinerea de procente din cantităţile de lapte vândute. Rezerva naţională poate acoperi necesităţile pentru investiţii noi şi extinderi din anul viitor de cotă.
Pentru anul următor de cotă, se estimează finalizarea unui număr de 127 de investiţii prin SAPARD cu o capacitate de 28.000 de tone şi 142 de investiţii cu fonduri naţionale cu o capacitate de 15.000 tone, la care se vor adăuga noile investiţii realizate prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală lansat oficial astăzi, 3 martie 2008, de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
"Estimăm că nu vom avea probleme cu asigurarea necesarului de cotă de lapte şi că, după aproximativ doi ani, România va ajunge la un echilibru între cota naţională de lapte alocată şi condiţiile de producere a laptelui conform, în ferme orientate către producţia de piaţă”, a declarat directorul general al APIA, Dan Gherghelaş.
Alocarea cotei se va face pe baza unor criterii obligatorii, precum atestat privind pregătirea profesională, dovada producţiei de lapte solicitate, respectarea codului bunelor practici privind creşterea vacilor de lapte.

Situaţia la sfârşitul lunii ianuarie 2008:
Cota de lapte de livrări a României – 1.320.555 tone;
Număr de producători înregistraţi – 290.316;
Rezerva naţională de livrări – 8.101 tone;
Cota de lapte de vânzări directe – 1.736.444 tone;
Număr de producători înregistraţi – 574.611;
Rezerva naţională de vânzări directe – 7.258 tone.
(Marian PÂRVULESCU)

2 comentarii:

Anonim spunea...

Am mai scris-o si pe blogul meu pentru cota de lapte trebuia ajutat micul fermier prin SAPARD cu investitia minima de 2500 de euro,dar s-au dat toti bani intr-un loc la procesare ,ce sa procesezi daca nu ai ce?Procesatori au luat caimacul, si tarani romani fermieri s-au uitat ca prosti cum i-a procesatorul caimacul,ca a dat spaga in directiile agricole si in minister,aceasta e dreptate ?NU Asa ca tarani romani raminem la productia de subzistenta ,dar ecologica si naturala,si asa suntem saraci si pe cale de disparitie , si reconversie profesionala.Un anonim

Bibliotecaru spunea...

Problema cotei de lapte am adresat-o şi am discutat-o cu mulţi politicieni. Cea mai mare speranţă am avut-o de la domnul Surdu, care în sinea lui nu poate fi decât alături de ţarina românească. Nu s-a întâmplat însă nimic.
Cota de lapte a fost negociată puţină de la bun început, cam o treime faţă de necesarul general. Peste asta, cota s-a dat la toţi care au cerut, majoritatea fiind cei cu o vacă sau două, care au luat această cotă fără să ştie ce este şi ce implică. Cine are două vaci nu poate achiziţiona mulgătoare şi tancuri de răcire de inox... toate acele condiţii care dau un înţeles cotei. Pentru ei cota nu este de folos. Cei care au 100 de vaci, o fermă adevărată, şi cu dotări, şi cu specialişti, şi cu desfacere, au rămas fără cotă. iată că au vaci, au lapte, şi nu-ş pot valorifica. O minte isteaţă a făcut imposibilă cumpărarea cotei de la cei cu două vaci. Iaca blocajul.

Părerea mea este că ieşirea din agricultura de subzistenţă este tot asocierea, dar nu CAP ci o societate comercială pe acţiuni. Proprietatea comună asupra utilajelor scumpe care sunt obligatorii standardelor europene, depăşirea nivelului de eficacitate pentru angajarea unui agronom, a unui veterinar...
Din păcate starea ecologică se pierde încet, încet. Ţăranul român a început să renunţe la produsul genetic acomodat, românesc, în favoarea produsului genetic de import, aparent mai spornic material. Este o modalitate de a ne fura căciula, pe termen lung.

Da, agricultura trebuie ocrotită. Micul fermier ar trebui ajutat mai mult decât prin prezenţa fondurilor SAPARD. Numai un naiv pune ţăranii să întocmească dosarele pentru SAPARD. Ar trebui să existe delegaţi de la ministere care să alerge gratuit pentru ţărani, să le facă dosare, să le ia aprobări, să rezolve totul, ţăranul să vină cu munca lui şi atât. Salvând 1000 de familii pe an, în zece ani sunt 10 mii. După 10 ani deja vom vorbi de alţi ţărani, mai tineri, care ştiu să utilizeze un PC, agricultura va începe să funcţioneze... totul va fi mai uşor.
Până una alta glia strămoşească se transformă când în deşert, când în teren inundat. Avem de ales, ori 10 ani de interes guvernamental după care vom avea prosperitate, ori 10 ani de dezinteres guvernamental după care vom trăi ca în Egipt la revărsarea Nilului.
Dacă aş avea puterea să fac ceva, aş face. Visul meu este o casă la ţară unde să am o seră... să muncesc şi să nu mai aud în veci de statul român, de societatea de consum...