Declaraţia ministrului de externe Adrian Cioroianu

---

Adrian Cioroianu şi-a depus în această seară demisia ca urmare a deznodământului nefericit al cazului Crulic. Redăm textul integral al declaraţiei ministrului de externe Adrian Cioroianu.

"Doamnelor şi domnilor, am decis să-mi depun demisia din poziţia de ministru al Afacerilor Externe, o dată cu sfârşitul acestei zile de lucru. Este o demisie de onoare, în strânsă legătură cu deznodământul nefericit al cazului cetăţeanului român Claudiu Crulic, mort în Polonia. Dar vreau să cred că a fost un final numai pentru viaţa lui Crulic, pentru că ceea ce trebuie să urmeze este efortul pentru lămurirea acestui caz. Am încredere în cei care, din dispoziţia mea, au început ancheta aici, la Bucureşti. Totodată, am transmis prin ambasada noastră la Varşovia un apel foarte serios autorităţilor poloneze să treacă peste orice inhibiţie şi peste orice falsă constrângere şi să clarifice în modul cel mai categoric şi cât mai rapid acest caz, care mie mi se pare pur şi simplu nedemn de lumea civilizată. Nu este acum cazul să mă pronunţ asupra certitudinilor sau bănuielilor pe care le am în acest caz, şi în calitate de ministru al ţării, dar mai ales în calitate de cetăţean al României şi al Europei. Ancheta va dovedi, sper, câte mesaje a scris Crulic şi câte au plecat din penitenciar către consulatul nostru. De asemenea, ancheta din Polonia va clarifica dacă victima, Crulic, a murit din cauza grevei foamei sau dintr-o greşeală medicală. O certitudine trebuie însă s-o împărtăşesc cu dumnevoastră. În tot acest timp, de la începutul acestui caz, adică din toamana trecută, nicio informaţie nu a ajuns pe masa ministrului referitoare la situaţia reală în cazul Crulic. Nu vreau să mă antepronunţ, dar cred că domnul consul Preda a tratat cazul cu neprofesionalism. E de văzut însă dacă dânsul este singurul vinovat. Şi tocmai pentru a nu da impresia că domnul Preda ar fi ţapul ispăşitor al afacerii şi chiar dacă vina în acest caz, repet, nu a stat nicio clipă la masă cu ministrul, consider că este de responsabilitatea mea să dau mesajul care se cuvine în sistemul diplomatic şi consular. Am ales soluţia demisiei de onoare tocmai ca semn al preţuirii pe care o am faţă de toţi cei care muncesc într-adevăr peste tot în lume, pentru ţară şi pentru ministerul pe care l-am condus. Există într-un astfel de caz un preţ politic care trebuie plătit. Nu vreau ca prieteni, colegi sau susţinătorii liberali să plătească ceva din acest preţ. În ultimele zile am primit nenumărate mesaje de solidaritate din partea unor colegi din guvern sau din PNL, din minister sau pur şi simplu din societatea românească în sens larg. Am primit mesaje de la membri ai Parlamentului European, care încă mă consideră ca fiind colegul lor. Evident că le mulţumesc tuturor. M-am gândit mult în aceste ultime zile. Şi chiar dacă ştiu că din punct de vedere tehnic nu am nicio vină, totuşi a fost în joc viaţa unui om. Acesta nu este un detaliu, ci este singurul lucru care contează, într-adevăr. Nu contează dacă Crulic era un hoţ recidivist sau era un om nevinovat. E vorba, pur şi simplu - repet -, de viaţa unui om. Iar o viaţă de om cred că este cu mult mai importantă decât mandatul unui ministru. În discuţia pe care am avut-o în această după-amiază cu dl prim-ministru i-am spus acest lucru. Şi în ultimele zile am dat dispoziţii care, dacă vor fi urmate, va fi, în mod cert, spre binele instituţiei. Celui care va veni după mine nu-i las numai un program foarte încărcat de vizite şi întâlniri deja programate, din Bruxelles până în Canada sau din Brazilia până în Germania. Am vrut să-i las celui care va veni după mine mai ales un îndreptar de lucru, adică exact ceea ce n-am avut acum un an, când am venit în această instituţie. Vă rog să recitiţi planul de măsuri anunţat aseară de minister, şi cred că mă veţi înţelege. Permiteţi-mi să mulţumesc celor care mi-au fost alături în conducerea instituţiei şi în cabinetul ministrului în acest din urmă an. Credeţi-mă că sunt oameni deosebiţi. Nu a fost cazul, din păcate, şi nici contextul pentru a fi discutat rolul esenţial pe care l-a jucat ministerul în multe reuşite punctuale din ultima perioadă - nu mă refer numai la organizarea, notabilă, ca reuşită, a summit-ului NATO; nu mă refer numai la acest lucru. Sigur, mă refer la lucruri care poate au trecut neobservate în contextul şi al unei lupte politice pe care o ştiţi la fel de bine ca mine. Am convingerea că dacă nu ar fi fost acest context de confruntare politică permanentă, după un an de mandat am fi discutat despre viitor şi nu despre trecut. În ceea ce mă priveşte, mi-am dorit să dau diplomaţiei române tot sprijinul pe care ea îl merită; şi îl merită. Am făcut ceea ce am putut eu mai bun pentru cei care, dintre diplomaţi sau dintre consuli, ştiu că merită mai mult şi mai bine. Avem în această instituţie oameni de care românii pot să fie mândri. E păcat ca un blam să cadă asupra tuturor. Drept care trimit salutul şi solidaritatea mea tuturor celor care le merită. Să ştie că voi rămâne pe mai departe colegul lor. În ce mă priveşte, iarăşi, mă voi întoarce la familie, mă voi întoarce la catedră, mă voi întoarce în Senat. Sper să mă întorc în redacţiile din care am lipsit o vreme. Dar ca istoric ştiu că timpul le cerne pe toate, şi cu avantajul distanţei, vor vedea lucrurile mai clar chiar şi cei care uneori s-au grăbit în judecarea mea sau în judecarea faptelor mele. Am această convingere. Şi închei iarăşi cu singura idee pe care doream să v-o transmit realmente: nu este niciodată inutil să repetăm, o dată şi încă o dată, că nimic nu este mai important decât viaţa unui om. Vă mulţumesc foarte mult. Nu luăm întrebări".