Discursul preşedintelui României, Traian Băsescu, la Summit-ul Tinerilor Atlantişti

---

Bună ziua,

Daţi-mi voie să vă spun că poate cea mai puternică expresie a înţelegerii pentru interesele statelor din regiune este probată de abordarea faţă de Serbia, o Serbie care, din motive interne, pare ar fi vrut să se izoleze pentru moment. Deşi Serbia nu a solicitat acest lucru în scris, Alianţa, în concluziile ei, ţine la dispoziţie Dialogul intensificat pentru Serbia atunci când decizia Belgradului va fi să intre în această relaţie cu NATO. Ceea ce s-a întâmplat cu statele din Balcanii de Vest arată capacitatea Alianţei de a fi nu numai o alianţă militară, ci şi una politică, o alianţă vizionară care a lăsat deschisă poarta către valorile Alianţei noastre pentru orice stat din regiune.

Nu mai puţin important este faptul că, prin concluzia Summit-ului, Georgia şi Ucraina au garantată dorinţa Alianţei de a-i primi în interiorul ei ca membri NATO. Sigur, cele două ţări sunt deja supuse, prin concluzia Alianţei, unui proces intens de evaluare şi chiar în decembrie ar putea să primească Membership Action Plan-ul.

Am subliniat aceste lucruri ca să vedeţi cum interesele unei ţări cum este România - şi nu numai ale României - s-au văzut reflectate în deciziile Summit-ului. Acelaşi Summit a validat importanţa strategică a Mării Negre, iarăşi un element de mare importanţă pentru statele din regiune.

Dar poate cea mai spectaculoasă abordare care a fost materializată prin decizii la acest Summit este cea care priveşte scutul antirachetă. Ştiţi probabil dezbaterile publice legate de acest scut, ştiţi probabil opoziţia unor ţări pentru acest scut, ştiţi probabil dubiile chiar din interiorul Alianţei. Şi, totuşi, Alianţa nu a cedat tentaţiilor populiste, nu a cedat presiunilor din afara Alianţei, ci a adoptat o decizie în deplină concordanţă cu principiile Alianţei.

Principiul fundamental acela al indivizibilităţii securităţii - a fost un principiu care şi-a găsit rezonanţa în decizia Alianţei de construcţie a unui sistem complementar cu cel american, care să pună în securitate şi cei 20% din suprafaţa statelor membre NATO care nu erau acoperite de scutul american.

Şi, din acest punct de vedere, trebuie să privim la realitatea că Europa de
Vest era integral acoperită de scutul american şi totuşi aceste state au fost de acord că NATO trebuie să aibă o construcţie de securitate din punct de vedere al posibilelor atacuri cu rachete, o abordare care să garanteze securitatea şi pentru ţări ca România, sudul Italiei, Turcia, Bulgaria şi, în perspectivă, Bosnia-Herţegovina, Muntenegru, Serbia, Albania, Croaţia, Macedonia.

Cred că acest Summit mai este interesant dintr-un motiv - întâmplarea nefericită legată de Macedonia. De multe ori, în opinia publică s-a acreditat ideea că ceea ce hotărăsc statele mari în interiorul Alianţei automat este preluat şi pentru statele mai mici sau mai puţin influente. Iată că acest Summit a demonstrat că, în mod egal, un stat mare şi unul mic sau mediu pot avea punctele de vedere respectate şi le au.

Datorită unui contencios pe care eu nu-l judec, deşi de la SUA până la România, dacă vreţi, de la Franţa şi Germania până la Belgia şi Olanda, de la Bulgaria până la Canada, toate statele, unanim, au susţinut intrarea Macedoniei. Şi, totuşi, mecanismul intern de funcţionare, mecanismul democratic al Alianţei ne-a arătat că un stat care are interesele lezate, şi a fost cazul Greciei, a putut să spună tuturor marilor puteri ale lumii şi nouă, tuturor, 25 de state, să ne spună "Nu".

Ce s-a întâmplat la acest Summit, dincolo de valoare politică deosebită, de valoare militară deosebită, are şi o deosebită valoare democratică, valoare de exemplu pentru ce înseamnă posibilitatea fiecărui membru al Alianţei de a se exprima, de a-şi găsi reprezentate interesele în deciziile Alianţei. Acestea erau câteva lucruri pe care doream să vi le spun. Am convingerea că ştiţi foarte bine toate temele care au fost abordate; n-aş reveni la ele.

Am vrut doar să vă dau câteva exemple care arată cât de departe a ajuns Alianţa în procesul de adaptare de la terminarea Războiului Rece şi până acum. În timpul Războiului Rece era o alianţă militară şi gata, capabilă să apere militar teritoriul şi cetăţenii statelor membre. Astăzi, Alianţa a devenit mult mai mult, o organizaţie mare, uriaşă, aproape o organizaţie globală, care ţine, în primul rând, la valori, ia decizii politice şi este capabilă să impună pacea şi securitatea oriunde în lume, acolo unde se întâmplă lucruri ce pot afecta interesele cetăţenilor noştri. Până la urmă, este o organizaţie care lucrează în interesul cetăţenilor statelor membre şi al statelor partenere.

Eu vă mulţumesc mult pentru răbdarea de a mă asculta. Sper să aveţi un zbor plăcut înapoi spre ţara dumneavoastră şi aş vrea să cred că părăsiţi România cu o impresie bună.