Emilia Galotti de Lessing la Teatrul Odeon

---

La Teatrul Odeon din Bucureşti va avea loc sâmbătă 19 aprilie, la ora 19,00, premiera spectacolului „Emila Galotti” de Gotthold Ephraim Lessing, în adaptarea lui Radu Alexandru Nica şi a Aneimaria Enescu. Regia artistică: Radu Alexandru Nica. Traducerea îi aparţine lui Lucian Blaga.
În distribuţie: Marius Stănescu (Marinelli), Mihai Smarandache (Prinţul), Ionuţ Kivu (Contele Appiani), Marian Ghenea (Tatăl), Diana Gheorghian (Mama), Ana Lazăr (Contesa Orsina), Cristina Chirilă (Emilia Galotti). Scenografia: Andu Dumitrescu. Mişcarea scenică: Adriana Barza. Durata spectacolului: o oră.
Fiu al unui pastor, scriitorul şi criticul german G. E. Lessing (22 ianuarie 1729, Kamenz–15 februarie 1781, Braunschweig) este în egală măsură un nume important pentru istoria literară, istoria teatrului şi istoria artei. Laocoon (1766), carte celebră, ia în discuţie raporturile dintre artele plastice şi poezie, determinând, conform esteticii clasice, limitele acestor arte. Admiraţia pentru Plaut şi Terenţiu l-au determinat pe Lessing să scrie mai întâi comedii. În Dramaturgia hamburgheză (1767–1768), jurnal al teatrului al cărui director a fost scriitorul, Lessing îşi expune teoria asupra arta dramatice germane şi a teatrului în general. Tipul de dramă pe care îl propune Lessing combină poetica aristotelică, principii deprinse din lectura atentă a tragicilor greci, a lui Shakespeare şi Calderón cu ideile lui Diderot.
Piesele sale de tinereţe, „Damon (1740), „Tânărul savant” (1747), „Misoginul” (1748), „Ateul” (1749), „Evreii” (1749), „Femeile sunt femei” (1749), Miss Sara Sampson (1755, prima tragedie burgheză „pe deplin dezvoltată”, scrisă în limba germană) ş.a. sunt astăzi aproape uitate. În schimb, „Minna von Barnhelm” (1767), prima comedie cu adevărat germană, „Emilia Galotti” (premiera în 1772, la Braunschweig) şi „Nathan înţeleptul” (1779), cu un subiect preluat de la Boccaccio, s-au impus printre creaţiile reprezentative ale dramaturgiei germane.
„Emilia Galotti” este considerată şi astăzi capodopera teatrului lui Lessing. Subiectul este preluat din „Istoria romană” a lui Titus Livius. În această tragedie, „Lessing a reluat planul mai vechi de a scrie o dramă pe tema Virginiei din Roma antică, mutându-l în lumea unei curţi italiene, menită să reprezinte, într-o uşoară travestire, arbitrariul absolutismului german, pe care Schiller avea să-l denunţe curând după aceea.” (Fritz Martini, Istoria literaturii germane, 1968). „Emilia Galotti” atinge un tragism autentic, uneori terifiant, deşi finalul, cu triumful binelui asupra răului, indică primatul raţiunii. Schlegel califica dealtfel această piesă drept „o problemă de algebră dramatică”.
„Mi s-a părut seducătoare ingenuitatea aceasta cu care Lessing vorbeşte despre ticăloşie, crimă, sadism, ferocitatea umană, care iau uneori proporţii enorme în spectacolul nostru, ca într-un bestiar”, spune regizorul montării de la Odeon, Radu Alexandru Nica.
În România, teatrul lui Lessing nu a mai fost jucat de foarte mult timp, premiera de la Odeon reprezentând şi, din acest punct de vedere, un eveniment.
(Tudor CRISTIAN)