Toate dezbaterile din ultima perioadă pe marginea candidaturilor pentru Primăria Generală a Capitalei arată un lucru cât se poate de evident: vremea unei schimbări de fond în abordarea gestionării problemelor unui oraş care este, nu doar prin număr de locuitori, ci şi prin putere economică, mai mare decât unele ţări membre ale Uniunii Europene. Până acum, Bucureştiul au cunoscut o administraţie aproximativă, deşi, cu excepţia perioadei 2000-2004, a existat o majoritate omogenă politic atât la nivel de Consiliu General, cât şi la nivel de sectoare. Această omogenitate a născut un singur lucru: un climat propice marii corupţii.
Să nu ascundem după vorbe: sursa tuturor relelor acestui oraş trebuie căutată în corupţia din Primăria Generală, acolo unde există adevărate reţele de interese private, care drenează banii publici. Şi cei care au constituit aceste reţele vor face tot ce pot pentru a aduce în Primăria Generală tot un om al lor. Adică pe cel care este candidatul PD-L.
De aceea cred că este vital ca la Primăria Generală să ajungă, de această dată, un om serios şi un candidat valabil, un om al legii, prin excelenţă, care să schimbe din temelii Primăria Generală, ca instituţie.
Înainte de a vorbi despre trafic, despre poluare, despre retrocedări, parcuri, spaţii verzi, siguranţa cetăţeanului, despre câinii vagabonzi trebuie să vorbim despre Primărie, ca instituţie, şi despre incapacitatea ei de a răspunde nevoilor cetăţenilor. Primăria Bucureştilor este orice, numai o instituţie dedicată binelui public nu. Îi lipseşte capacitatea de a genera şi de a pune în practică proiecte, îi lipseşte apetitul pentru dialogul cu cetăţenii. Este cea mai puţin europeană instituţie dintr-o capitală europeană.
PSD a avut şi el partea lui el vină pentru situaţia de acum a oraşului, pentru că nu a promovat schimbarea instituţională în Primărie, inclusiv prin promovarea unei legi speciale. Este însă o vină pe care o împarte cu toate partidele parlamentare, care au refuzat să ia în discuţie situaţia specială a oraşului.
Bucureştenii s-au săturat de vorbe. Ei au probleme simple, care cer soluţii simple şi cât mai rapide. Sigur, şoselele, locurile de parcare, spaţiile verzi, pasajele sub şi supraterane, nu se pot face de azi pe mâine. Dar viaţa bucureştenilor se poate îmbunătăţi folosind raţional resursele existente, printr-o mai atentă şi mai bună planificare a investiţiilor, prin reducerea birocraţiei.
Împreună cu cetăţenii trebuie stabilite priorităţile mandatului Primarului General pentru următorii patru ani. Cum spuneam, cetăţenii nu mai pot fi înşelaţi cu sloganuri şmechere, inventate de agenţii de PR cu imaginaţie. Cetăţeanul este – adică ar trebui să fie - partenerul privilegiat al Primăriei, nu cei care umblă după contracte finanţate cu bani publici.
Este vremea unei schimbări radicale a culturii administrative din Primăria Capitalei.
Ar fi bine să avem un vot pozitiv, nu un vot sancţiune. Deşi prestaţia de opt ani a PD şi apoi a PD-L merită din plin sancţionată, el nu este suficient. În locul votului cu bordură, un vot cu raţional, cu viziune. Şi cu suflet.
Un comentariu:
Mi-as dori ca Bucurestiul nostru framantat si superpoluat - in care multi am vazut lumina zilei, unde ne-am dezvoltat ca indivizi lucizi si responsabili (sau macar speram la acest statut) si unde azi muncim si vietuim in ritmuri alerte - sa fie mereu curat, sa aiba obrazul senin si fara ridurile de expresie ale transeelor si santierelor parasite de acum 20 de ani, sa fie zambitor ca in zilele de summit NATO de la inceputul acestei luni.
Veti spune ca visez absurditati, mega-utopii, dar asa cum isi doreste si Corina Cretu, in maniera sa eurooptimista binecunoscuta, gandesc cu sufletul si imi doresc un profil de primar model, si poate ca acesta nu poate fi decat Superman... sau poate Harry Potter ?
Trimiteți un comentariu