România ocupă poziţia 44 in clasamentul mondial al competitivităţii

---

România ocupă unul dintre ultimele locuri în rândul celor 55 de state, respectiv, locul 44, înaintea Filipinelor, Ucrainei, Mexicului, Turciei, Braziliei, Africii de Sud, Argentinei, Poloniei, Croaţiei, Indoneziei şi Venezuelei, conform ediţiei 2007 a Anuarului Competitivităţii Mondiale.

Totodată, ţara noastră se plasează după o serie de ţări din proximitatea geografică sau care au avut sisteme de guvernare similare înainte de 1989 cum sunt: Estonia (poziţia 22), Cehia (32), Slovacia (34), Ungaria (35), Slovenia (40), Bulgaria (41), Rusia (43). Totuşi considerăm că putem fi optimişti pentru că după scăderi repetate de pe locul 43 în 2003, pe locul 45 în 2006, locul 46 în 2005 şi locul 49 în 2006, în 2007 am reuşit să urcăm 5 locuri ajungând pe locul 44. Este important să se menţină acest trend. Trebuie precizat că evoluţia descrescătoare în privinţa poziţiei ocupate de România nu semnifică, în mod obligatoriu, o tendinţă negativă din punct de vedere al performanţelor obţinute pe plan intern, ci faptul că, deşi s-au înregistrat creşteri economice an de an, creşterile înregistrate de alte ţări, prin comparaţie, au fost mai mari şi relativ mai omogen distribuite pe plaja criteriilor considerate. Pentru o mai bună edificare în privinţa evoluţiei, respectiv a poziţiilor ocupate din ultimii ani, Anuarul prezintă, individualizat pe fiecare ţară, factorii (criteriile) favorizante sub aspectul competitivităţii, respectiv defavorizanţi. Ambivalenţa factorilor este definită în funcţie de punctajul obţinut şi locul global ocupat în cadrul limitelor definite. Poziţia României în 2007 este o rezultantă a variaţiilor poziţiilor ţării noastre pe fiecare dintre cei patru factori de competitivitate. Astfel, în 2007 cea mai mare creştere a poziţiei României s-a înregistrat în ce priveşte "Performanţa economică" unde am urcat de pe locul 41 în 2006 pe locul 35 în 2007. În ce priveşte „Infrastructura” trendul este tot crescător ajungând de la locul 48 în 2006 la locul 42 în 2007. La capitolul "Eficienţa guvernului" am urcat un loc de pe locul 46 în 2006 pe locul 45 în 2007, în timp ce la "Eficienţa în Afaceri" ne-am menţinut constanţi ocupând locul 50. În termeni generici, se poate spune că indicatorii de creştere economică referitori la PIB (creşterea reală a PIB şi creşterea reală a PIB pe cap de locuitor), indicele costului vieţii, exportul de servicii, rata impozitului pe profit a întreprinderilor, datoria publică totală, finanţarea activităţilor de CDI (creştere reală din PIB), numărul de zile pentru înfiinţarea unei firme, precum şi indicatori rezultaţi din ancheta de opinie care atestă creşterea calităţii vieţii, îmbunătăţirea învăţământului universitar care începe să răspundă nevoilor competitivităţii, corelarea abilitaţilor lingvistice cu nevoile companiilor, îmbunătăţirea managementului finanţelor publice, au avut un impact pozitiv asupra creşterii competitivităţii României şi asupra ocupării poziţiei actuale în 2007. În schimb, investiţiile directe în afară, subvenţiile, costul electricităţii pentru clienţii industriali, balanţa contului curent, încasările din turism, inflaţia, exportul de bunuri, nivelul scăzut al cheltuielilor cu cercetarea şi cu sănătatea împreună cu alţi indicatori obţinuţi prin ancheta de opinie în cadrul mediului de afaceri, care atestă riscul instabilităţii politice, exodul de creiere, o lipsă a credibilităţii managerilor în societate, dezinteresul companiilor pentru formarea profesională continuă a angajaţilor, lipsa implementării în companii a practicilor de etică în afaceri au avut un impact negativ, diminuând creşterea competitivităţii României în 2007 la doar 5 locuri faţă de 2006. (Marian PÂRVULESCU)