Scriitorul Norman Manea revine în România

---

Marţi 15 aprilie 2008, la ora 17,00, la Institutul Cultural Român va avea loc, în prezenţa scriitorului Norman Manea, lansarea seriei de autor care îi este consacrată de Editura Polirom.
La eveniment vor participa Carmen Muşat, critic literar, redactor­şef al revistei „Observator cultural”, Paul Cernat, critic literar, Silviu Lupescu, director general al Editurii Polirom, Tania Radu, vicepreşedinte al ICR, Mircea Mihăieş, vicepreşedinte al ICR.
Volumele care vor fi lansate marţi de Editura Polirom sunt: „Întoarcerea huliganului” (ediţia a II-a, cu o postfaţă de Matei Călinescu), „Înaintea despărţirii. Convorbiri cu Saul Bellow” (traducere de Nadina Vişan), „Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici”, „Vorbind pietrei” (poem scris în limba română, după o vizită, în calitate de invitat de onoare, la Târgul de Carte de la Ierusalim, în 2003; textul apare însoţit de traducerile în zece limbi şi de ilustraţii semnate de Tudor Jebeleanu).
De la plecarea sa din ţară în 1986, această vizită este a doua făcută de Norman Manea (n. 19 iulie 1936, la Burdujeni, Suceava) în România (după o primă revenire în 1997). Scriitorului i se va conferi titlul de Doctor Honoris Causa de către Universitatea Bucureşti şi Universitatea „Babeş Bolyai“ din Cluj­Napoca. Autorul va susţine conferinţe şi va avea întîlniri cu cititorii, va participa la o masă rotundă alături de Orhan Pamuk şi Antonio Tabucchi, va vizita Bucovina natală şi Maramureşul – subiect al unui film şi album documentar.
Premiul „Medicis Etranger” pe 2006, acordat pentru „Întoarcerea huliganului” şi numeroase alte distincţii (printre care „MacArthur“ – „Nobelul american“ – şi Premiul Internaţional de literatură „Nonino“) l­au propulsat pe Norman Manea de pe poziţia de autor cunoscut spre cea de autoritate literară. Norman Manea este în acest moment cel mai tradus scriitor român în străinătate (cărţile sale, publicate în 20 de limbi, însumează peste 50 de volume).
În prezent, Norman Manea este „writer in residence“ şi profesor de literatură europeană la prestigiosul colegiu Bard din New York, unde au predat, în decursul anilor, Saul Bellow, Toni Morrison, I. B. Singer, Mary McCarthy, Chinua Achebe, John Ashberry.
„Sub pavăza neînsemnătăţii ei, în lumea romanelor lui Norman Manea se insinuează, se infiltrează, cu o perseverenţă şi o putere ce nu se dezmint, frica, plictiseala şi suspiciunea, ca date umane intrinseci, o lume în care oroarea de alienare, fuga de alienare nu cunosc altă soluţie decât «pustiul domestic», ce nu mai puţin erodează cu forţa lui anihilantă, căreia nimic nu i se poate opune.” (Ion Negoiţescu).
„Întoarcerea huliganului”, care deschide seria de autor de la Editura Polirom, este „o carte splendidă. Un roman despre temeiurile şi nesăbuinţa Istoriei. Mai presus de toate, un elogiu adus limbii. Limbii române.” („Letras Libres”); „o carte care sângerează”, scrisă de „unul dintre marii prozatori români şi europeni de azi.” („La Vanguardia”)
În interviul luat de Norman Manea în decembrie 1999, Saul Bellow
(10 iunie 1915–5 aprilie 2005), laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1976, trece în revistă cele mai importante momente ale vieţii şi operei sale. Textul reprezintă ultimul şi cel mai cuprinzător interviu al marelui scriitor şi evocă momente esenţiale (multe dintre ele necunoscute) ale zbuciumatului secol XX, dar şi câteva dintre personalităţile politice (Troţki, Churchill, Kennedy, Reagan, Clinton) şi literare (Rilke, Rozanov, Kafka, Joseph Conrad, Koestler, Ralph Ellison, Isaac Bashevis Singer). Relaţia lui Bellow cu România, prin intermediul uneia dintre soţiile sale, al lui Eliade şi Ionesco, dobândeşte o pregnanţă aparte în acest document unic despre conştiinţa artistică şi valorile morale ale scriitorului dar şi despre prietenia sa cu Norman Manea.
„Sertarele exilului” este un dialog cu scriitorul Leon Volovici, „întins pe două decenii şi jumătate, ce începe cu schimbul epistolar din anii 1982–1983 – refugiu în mărturia scrisă împotriva degradării vieţii din România ceauşistă şi a antisemitismului comunismului naţionalist. Un document al epocii, a cărui valoare este dublată de semnificaţiile pe care textul le capătă în lumina unor evenimente ulterioare, cum e polemica publică din 1992, privitoare la Mircea Eliade şi la raporturile acestuia cu mişcarea legionară. Îi urmează în volum convorbirile de la Ierusalim (1999) şi de la Bard College, New York (2007), ce dezvăluie preocupările şi obsesiile scriitorului, de la identitate si exil la literatură sau raporturile cu religia”, citim în prezentarea făcută de editură. (Tudor Cristian)