Bolivia îşi pune speranţa într-o nouă constituţie

---

Recunosc că pentru mine Bolivia înseamnă mai mult lumea de mult dispărută decât cea de contemporană.
Am simţit nevoia să dau o fugă până pe wikipedia să văd cum mai este Bolivia dincolo de lumea cărţilor.

República de Bolivia
Drapel Stemă
Deviză: Morir antes que esclavos vivir Să mori înainte să trăieşti ca un sclav
Imn naţional: Bolivianos, el hado propicio
Capitală	Sucre 17°00′S 65°00′W
Oraş principal	Santa Cruz
Limba oficială	limba spaniolă, limba Quechua şi limba Aymara
Sistem politic	Republică Unitară
- Preşedinte	Evo Morales
Independenţă	6 august 1825
Suprafaţă
- Total	1.098.581 km² km² (locul 27)
- Apa (%)	1,29%
Populaţie
- {{{an}}}	8.857.870 loc. (locul 86)
- Densitate	8/km² loc./km² ({{{Densitate-loc}}})
PIB	{{{PIB_PPC_an}}}
- Total	$25.892.000.000 $ (locul 103º)
- Per capita	$3.049 $
Monedă	Boliviano

Bolivia este o ţară din America de Sud, cu o suprafaţă de 1.098.581 kilometri pătraţi, o populaţie de 8,8 milioane de locuitori, având conducerea administrativă împărţită între două oraşe importante: Sucre (capitala legală şi sediul puterii judiciare) şi La Paz (sediul guvernului).

Situată în centrul Americii de Sud, Bolivia este alături de Paraguay, una dintre singurele două ţări ale America de Sud, dar şi a Americii Latine, fără ieşire directă la mare. Se învecinează cu Brazilia la nord şi est, Paraguay în sud-est, Argentina în sud, iar Chile şi Peru la vest.

Din 1884, de când a pierdut zona Atacama (luată de Chile), Bolivia a câştigat în schimb suveranitatea coridorului către Oceanul Pacific de Sud. Altă neînţelegere cu Chile priveşte drepturile asupra apelor lui Rio Lauca.

Principala formă de relief a Boliviei este şirul munţilor Anzi, care se întind de la nord la sud, ocupând partea apuseană a ţării. La vest, lângă graniţa cu Chile, se află Cordillera Occidental, sau şirul de vest, iar în nord-est este Cordillera Real, principalul şir al Anzilor. Bolivia este împărţită în trei regiuni distincte: Altiplano, sau regiunea de platou , “yungas”, o serie de văi împădurite şi străbătute de numeroase cursuri de apă, situate pe pantele montane estice şi “llanos”, sau zona joasă Amazon - Gran Chaco. Altiplano se întinde între Cordillera Occidental şi Cordillera Central. Partea sa nordică are, la capăt, lacul Titicaca, cel mai mare lac navigabil din lume. Partea sudică a platoului este aridă. Întinzându-se în estul şi nord-estul munţilor se află marea “Amazonian llanos”, conţinând vaste întinderi cu iarbă şi, de-a lungul râurilor, dense păduri tropicale. Multe din aceste regiuni devin mlaştini în timpul anotimpului umed (decembrie, ianuarie, februarie); totuşi, zone întinse zac sub linia inundaţiilor şi ajung păşuni bogate. În sud-est, separate de câmpiile Amazoniene prin înălţimile Chiquitos, sunt uscatele câmpii subtropicale Gran Chaco.

Patru râuri compun sistemul de drenaj al Boliviei în nordul şi nord-estul văilor şi câmpiilor: Rio Beni şi principalul său afluent, Rio Madre de Dios; Rio Guapore, care formează o parte a graniţei cu Brazilia şi Rio Mamore. În sud-est, cel mai important râu este Rio Pilcomayo, care curge prin regiunea Gran Chaco, ca să alimenteze Rio Paraguay. Rio Desaguedo, izvorând din lacul Titicaca, alimentează lacul Poopo. Bolivia împarte controlulul lacului Titicaca cu vecinul său din vest, Peru.

Bolivia este în întregime situată între tropice, dar înălţimile variate determină variaţii considerabile ale climatului. Pe marile înălţimi clima este rece şi uscată, dar în general sănătoasă, în ciuda vânturilor tăioase, uscăciunii atmosferei şi a extremelor temperaturilor zilnice. În regiunile mai joase climatul este mai cald. Temperatura medie anuală variază de la aproximativ 8 grade Celsius în Altiplano până la 26 de grade Celsius în regiunile estice joase.

Cum Bolivia are resurse naturale abundente şi resurse de minereuri bogate, care se exploatează tot mai mult, trebuie avută grijă să nu se ajungă la distrugerea acestor bogăţii ale mediului. Aproximativ 8 % din teritoriu este protejat, 800 000 de ha, majoritatea acoperit cu păduri tropicale. Aproape aceeaşi suprafaţă este pierdută anual datorită defrişărilor. Pădurile tropicale ale Boliviei sunt bogate în diversitate biologică şi conţin un număr neobişnuit de mare de specii de plante. Există de asemenea o mare varietate de animale, începând de la rozătoare, mamifere ierbivore: lama, căprioara, alpaca, vicuna pe platourile andine, până la cele ale pădurii ecuatoriale: tapirul, puma, jaguarul, leneşul , furnicarul, maimuţe, diverse specii de păsări şi reptile (iguane) şi şerpi (boa, anaconda).

Bolivia are 8,8 milioane de locuitori, cu o densitate a populaţiei de 8 persoane pe km pătrat, din care 60,8 % populaţie urbană şi 39,2 % populaţie rurală. Sporul natural este de 2,4 %.

Aproape 70 % din populaţia Boliviei e compusă din nativi americani, dintre care Quechua 30 % şi Aymara 25 %. Alte grupuri de indigeni cuprind Guarani, Mojeno şi Chimane. Aproximativ 25 % din locuitori sunt metişi (moştenitorii amestecului rasei europene cu indigenii), iar 5 % din populaţie îl reprezintă urmaşii europenilor. Principalele oraşe sunt: La Paz (1.200.000 locuitori), Santa Cruz (694.616), Cochabamba (404.102), Oruro (183.194), Sucre (120.000) şi Potosi (112.291). Există trei limbi oficiale: spaniola (folosită în administraţie, învăţământ şi afaceri şi vorbită ca primă limbă de 30 % din locuitori), Quechua şi Aymara.

Bolivia e una din cele mai sărace naţiuni din America de Sud, cu o adâncă prăpastie între elita bogată şi miile de ţărani care practică o agricultură de subzistenţă pe majoritatea ţinuturilor înalte, sterile, din jurul La Pazului. Începând cu 1985 s-au luat măsuri de reducere a cheltuielilor guvernamentale şi de liberalizare a comerţului, astfel că a început o perioadă dificilă de restructurări. Creşterea economică actuală este încurajatoare.

Bolivia are suficiente resurse de petrol şi gaze naturale pentru necesităţile proprii şi exportă chiar gaze în Argentina. Alte resurse includ: cositor, zinc, argint, aur, plumb, antimoniu şi tungsten. Industria minieră este una dintre cele mai importante. Alte ramuri includ industria alimentară şi în special pe cea producătoare de cafea, industria textilă şi a lemnului, a confecţiilor, tutunului şi artizanatul. Industria ilicită de droguri (există plantaţii de coca din care se obţine cocaina) furnizează 15 % din venituri. Agricultura (inclusiv fondul forestier şi piscicol) furnizează 21 % din PIB. Principalele culturi sunt: cafeaua, coca, bumbacul, porumbul, trestia de zahăr, orezul, cartoful, lemnul. Resursele provenite din agricultură sunt suficiente pentru asigurarea hranei populaţiei. Bolivia exportă metale, hidrocarburi, cafea, soia, zahăr şi lemn, în principal în Argentina, SUA, Marea Britanie, Peru şi Brazilia, importând alimente, petrol şi bunuri de consum din SUA, Brazilia, Japonia, Argentina, Germania şi Chile.

Dezvoltarea modernă a Boliviei a fost împiedicată de frontierele sale terestre şi slaba reţea de transporturi interne şi de legături de comunicaţii. Dificultăţile transportului la mare distanţă au fost uşurate de dezvoltarea serviciilor aeriene şi pe căi ferate. Autobuzele, taxiurile şi trenurile sunt cele mai comune forme de transport şi autobuzele sunt deseori supraaglomerate. Microbuzele sunt mai rapide şi mai scumpe. Doar puţine străzi principale sunt pavate. Din punctul de vedere al comunicaţiilor, există câteva staţii de radio şi de televiziune.
(sursa: wikipedia, http://ro.wikipedia.org/)

O nouă Constituţie în Bolivia: eurodeputaţii observă derularea referendumului

o femeie în timpul votului, în Bolivia

O delegaţie de la Parlamentul European s-a alăturat misiunii UE de observare a referendumului constituţional organizat în Bolivia pe 25 ianuarie. Deputaţii europeni din cadrul delegaţiei ne-au spus că referendumul a fost paşnic, iar participarea la vot importantă şi că ţara are nevoie de dialog pentru consolidarea instituţiilor democratice.

„Doresc să felicit poporul bolivian pentru modul paşnic, calm şi democratic în care a votat duminica trecută, arătând maturitate civică“, ne-a spus şefa misiunii, deputata europeană Renate Weber (Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, România). „Cel mai dificil test pentru ţară începe acum: toată naţiunea trebuie să respecte Constituţia“, a adăugat dumneaei.

Bolivia are nevoie de dialog pentru consolidarea instituţiilor democratice

Într-un raport preliminar, misiunea UE de observare a votului a afirmat că referendumul s-a desfăşurat într-o manieră credibilă, în ciuda diviziunii politice şi a procesului complicat de elaborare a Constituţiei. Bolivia are nevoie de dialog pentru consolidarea instituţiilor democratice, mai spune raportul.

Prezenţa la vot a fost importantă, iar atmosfera pozitivă demonstrează angajamentul poporului bolivian în democraţia participativă, mai spun observatorii europeni, care cred că desfăşurarea referendumului a respectat standardele internaţionale. Şeful delegaţiei de la Parlamentul European, Manuel Medina (Grupul Socialist din Parlamentul European, Spania), a afirmat că, „luând în considerare lucrurile pe care le-am observat pe teren, putem spune că procesul de ratificare a fost corect“.

Observatorii au vizitat 242 de secţii de votare

Observatorii au vizitat toate cele nouă departamente ale Boliviei, pentru a evalua procesul de desfăşurare a referendumului conform principiilor internaţionale ale alegerilor democratice. În ziua desfăşurării referendumului, 25 ianuarie 2009, observatorii au vizitat 242 de secţii de votare.

În momentul de faţă, misiunea UE de observare a alegerilor evaluează procesul de consolidare şi va rămâne în Bolivia pentru a examina activităţile post-referendum. Raportul final, conţinând evaluarea generală a referendumului şi recomandări, va fi publicat la două luni după încheierea procesului referendumului.

REF. : 20090128STO47352
(sursa: http://www.europarl.europa.eu)