Astăzi dimineaţă stăteam şi mă frecam pe ţeastă uimit de coincidenţa de a fi vorbit aseară despre faptul că WC este prescurtarea de la Water Closet, adică cămăruţa cu apă, într-o traducere de nespecialist. Remarcam eu că din această potriveală s-a născut "closet", poate chiar şi privată, desigur adăugând conceptului anglo-saxon closet de francezo-latinescul fr. privé, lat. privatus. Şi Budă înseamnă tot un fel de cămăruţă, dar în rusă (respectiv maghiară). Latrina şi umblătoarea parcă nu mai ţin legătura cu ideea de cămăruţă... Dar să depăşesc aceste concepte uşor scabroase şi să ajung, fără nici o altă legătură decât "camera cu apă" la articolul lui Cristian Tudor Popescu:
Că d. Băsescu e în stare să asculte interceptări telefonice făcute de servicii care se chinuie să-şi justifice existenţa şi salariile de la bugetul statului, nu mă îndoiesc. Trăim de patru ani în epoca Băsescu de după epoca Iliescu, adică securism după comunism. Cred, de asemenea, că ascultarea pe ascuns a oamenilor este singurul mod în care d. Băsescu poate să fie cu adevărat interesat de fiinţarea semenilor săi.
Mi-e greu să cred însă că populaţia acestei ţări este cutremurată, revoltată, gata să iasă cu zecile de mii în stradă pentru că telefoanele sunt ascultate, iar emailurile şi sms-urile citite de diverse organe. Spectacolul mediatic din România se bazează masiv pe violarea vieţii private, a intimităţii persoanelor publice. Când cu sexul oral pe net cu presupusa d-nă Birchall de la PSD, o mulţime de inşi m-au întrebat dacă de partea cealaltă a felaţiei era d. Geoană. Nimeni nu m-a chestionat scandalizat cum e posibil să se facă asemenea filmări securiste.
Dacă un post de televiziune difuzează o convorbire picantă a unor persoane cunoscute, înregistrată ilegal, câţi credeţi că schimbă canalul indignaţi de acest atac la adresa Drepturilor Omului?
Trăim într-o ţară obsedată, excitată să privească pe gaura cheii, să asculte prin perete. Mai mult, există o serie de vedete care chiar îşi provoacă scurgeri din spaţiul intim, ca să câştige notorietate. N-avem organ să ne revoltăm în direcţia asta. Afacerea interceptărilor Watergate a dus în SUA la demisia preşedintelui Nixon. În România ar fi un show masticat de televiziuni o săptămână şi atât.
Legea cu inventarierea apelurilor noastre telefonice, a emailurilor, sms-urilor, până să violeze viaţa privată, violează bugetul. Bani aruncaţi pentru înjghebarea unei ocupaţii „secrete“ pentru serviciile cu acelaşi nume. Omar Hayssam n-a intrat într-un telefon mobil în România şi a ieşit prin altul, aflat în Damasc, capitala Republicii Arabe Siria. Dacă ne-ar onora cu prezenţa pe aceste plaiuri niscai terorişti serioşi, evident că ar comunica altfel, nu pe mobil sau email, poate prin porumbei voiajori. Aiureala asta „europeană“ e pornită din America îmbolnăvită de spionită de regimul Bush. Barack Obama a anunţat sfârşitul acestei politici paranoice şi inutile încă din discursul de învestitură.
Ţara noastră nu va fi aruncată în aer de dezvăluiri din zona „secretă“. În schimb, va fi băgată în budă şi ţinută acolo de ceea ce fac la scenă deschisă personaje ca Săftoiu şi fostul preşedinte Constantinescu. Acest Săftoiu a fost ani în şir sfetnicul de taină al lui Traian Băsescu, omul lui de încredere, fost ziarist care scuipa flăcări când trebuia să-l apere pe d. Băsescu de presă. După penibila scenetă TV a d-lui Băsescu „Numere de mobil şi ce nu ştia Omar Hayssam“, din timpul crizei jurnaliştilor răpiţi în Irak, dl. consilier prezidenţial Săftoiu suna la companii private de telefonie mobilă ca să le ceară blocarea informaţiilor pentru presă. A fost răsplătit pentru „serviciu credincios“ cu şefia SIE. Dacă era şi în ziua de azi pe această funcţie, d. Săftoiu tăcea chitic, cum a tăcut atâţia ani. Acum că e liber cugetător la TV, ţine să ne prevină că urmează o dictatură înspăimântătoare sub sceptrul lui Băsescu, care îi asculta pe Geoană şi Iliescu.
Aşa arată un şef de serviciu secret în România. Îmi vine să spăl cu detergent ecranul televizorului după fiecare apariţie a acestui limax lăcrimos.
I-aţi auzit pe Geoană şi Iliescu spunând că se duc să protesteze la ONU pentru că le-a violat timpanul Băsescu? Eu nu – Geoană face băşcălie, lui Iliescu puţin îi pasă. Aşa se comportă preşedintele Senatului în România şi un fost triplu preşedinte al aceleiaşi ţări. Cine sare de sub duş cu săpunul pe ochi, mult după ce s-a oprit apa, ca să le repereze onoarea? Dl. Emil Constantinescu, şi el locatar la Cotroceni.
Cât e pe funcţie, ştabul român tace sau râde, când e pe făraş îl taie conştiinţa civică. Întreba cineva: de ce nu e posibil un Obama în România? Răspuns: şi din cauză de Bush. Oricât de puţin l-aş fi simpatizat pe George W., şi-l imaginează cineva comportându-se acum, că nu mai e preşedinte, ca alde Constantinescu?
ctp@gandul.info(sursa: Gândul, http://www.gandul.info)
Sunt de acord cu cea mai mare parte a articolului domnului CT Popescu, nu cred însă că societatea românească a uitat cu atâta uşurinţă URMĂRIREA, eu unul încă mai am obsesii în zona aceasta, mai ales am impresia, destul de des, că PC-ul meu este din când în când scanat. Poate este doar paranoia mea, dar dacă nu? Am impresia că societatea a uitat care îi sunt drepturile şi nu mai reacţionează pentru că a recăzut în conceptul general al societăţii socialiste: Statului îi este permis orice, nu i te poţi împotrivi.
2 comentarii:
As fi de acord, ca si dvs., cu cea mai mare parte a articolului lui C. T. Popescu, dar recitindu-l constat ca sunt multe lucruri care imi repugna in el. In primul rand predilectia demult cunoscuta a lui CTP pentru expresii scabroase, uneori frizand pornografia. In al doilea rand modul de a se bate pe burta cu cele mai inalte personalitati ale statului, din prezent sau din trecut. In fiecare articol al sau, se urca pe un fel de postament de pe care da lectii de buna purtare intregei clase politice sau sentinte de judecator atotstiutor si infailibil. Oare nu ar fi bine ca presa noastra sa imprumute din practica principalelor ziarefranceze, care, oridecate ori pomenesc un nume de politician, pun in fata un Monsieur ? Nu e apoi adevarat nici ca „traim intr-o tara obsedata, excitata sa priveasca prin gaura cheii, sa asculte prin perete“. Poate asta e valabil la anumiti ziaristi si chiar la unii politicieni, dar talpa tarii, adica majoritatea populatiei, cei peste 60 % din electoratul care nu a catadixit sa se duca la urne la ultimele alegeri, nu intra in aceasta categorie. De altfel chiar CTP recunoaste mai jos ca „tara noastra nu va fi aruncata in aer de desvaluiri din zona secreta“. Nu agreez nici cand epoca Basescu e denumita „securism“, dar si mai putin cand epoca Iliescu e „comunism“ (?!). Oare de ce ar fi trebuit - cum pare a dori CTP - ca Geoana sau Iliescu sa se duca cu reclamatia in protap la ONU pentru a se plange de comportamentul inadecvat al presedintelui republicii, pomenit la TV de un ziarist iresponsabil?
Ideea condamnarii interceptarilor telefonice ar fi trebuit sa aiba un alt advocat, mai credibil, mai putin ahtiat dupa efecte ieftine de limbaj !
De aceea am avut şi eu rezerve.
Trimiteți un comentariu