Am luat contact cu Ion Lucian prin scenetele Televiziunii Române. Probabil că aceste scenete au semnat pe personalitatea actoricească a domniei sale un actor de comedie, deşi capacitatea de compoziţie actoricească este la Ion Lucian foarte darnică.
Ion Lucian (n. 22 aprilie 1924, Bucureşti) este un cunoscut actor român de comedie în teatru şi film. Epigramist. Director al teatrului Excelsior.
Este director al Teatrului pentru copii Excelsior, Societar de Onoare al Teatrului Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti şi, din 1973, membru al Uniunii Scriitorilor din Franţa.
În iunie 2004 a primit, în Franţa, titlul de Ofiţer al Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare, ca o încununare a activităţii sale remarcabile desfăşurată în spaţiul francofon.
Dintre aceste realizări de succes pot fi amintite piese de Eugen Ionescu, o piesă proprie dedicată copiilor, „Cocoşelul neascultător”, montate la teatre din Paris, Caen, Rennes (Franta), Montreal (Canada), Bruxelles (Belgia). A tradus piese de Moliere, Eugène Labiche, Georges Feydeau. La Festivalului Comediei Româneşti, ediţia 2007, marelui actor i-a fost acordat Premiul de Excelenţă.A fost prezent în începuturile filmografiei româneşti, o mică parte dintre ele încă îmi mai supravieţuiesc prin mici fragmente de memorie.
- Două lumi şi o dragoste (1947)
- Viaţa învinge (1951)
- Gelozia bat-o vina (1954)
- Alarmă în munţi (1955)
- Afacerea Protar (1956)
- Doi vecini (1958)
- Alo? Aţi greşit numarul (1958)
- D-ale carnavalului (1958)
- Mofturi 1900 (1964)
- Titanic vals (1964) - Rădulescu Nercea
- Doctor fără voie (1976) - film TV
- Roşia de un kilogram (1979) - film TV
- Rămăşagul (1984) - Moşul
De ce am dat aceste citate din WIKIPEDIA? Pentru a prefaţa un articol din România Liberă.
Ion Lucian contabilizeaza "Biruintele unui invins"
» De 12 ani, actorii de la Teatrul "Excelsior", cunoscut prin spectacolele pentru copii, asteapta sa reintre in posesia sediului modernizat.
» Directorul teatrului, actorul Ion Lucian, lucreaza la cartea de memorii "Biruintele unui invins", in care va contabiliza experienta celor peste 60 de ani de teatru si a celor opt decenii de viata fabuloasa si inegalabila.
» Intr-un interviu acordat ziarului "Romania libera", Ion Lucian vorbeste despre cartea sa, despre pensiile
Maestrul Ion Lucian va implini anul acesta 85 de ani, este cunoscut drept actor de comedie in teatru si film, dramaturg, director al Teatrului "Excelsior" si un respectat scriitor la Paris, unde in anul 1973 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din Franta. In iunie 2004 a primit, tot in Franta, titlul de Ofiter al Ordinului National al Legiunii de Onoare, ca o incununare a activitatii sale remarcabile desfasurate in spatiul francofon. In cariera sa de peste 60 de ani, s-a facut indragit in egala masura de spectatori de toate varstele. Deocamdata, spectacolele Teatrului "Excelsior" sunt gazduite de alte teatre din Bucuresti, dar asta doar pana cand sala de la Union va fi terminata.
» In urma cu doi ani povesteati ca ati inceput sa lucrati la un volum de memorii, "Biruintele unui invins". In ce stadiu se afla acum?
— Am inceput sa scriu cartea de memorii intr-o vacanta in Arizona, unde am stat o luna. In acest ragaz am ajuns sa scriu abia pana la perioada de sfarsit a scolii mele primare. Cred ca era in 2003. Intre timp am mai scris, dar este mult de lucrat. Are un nume trist pentru ca este trist. Mi-am facut bilantul, cu prilejul acestei carti, si vad unde au ajuns visurile mele, idealurile mele, programul meu. Am realizat, nu pot sa ma plang; realizarile mele curg ca o Niagara. Dar tot ce am facut eu am facut de pomana, pentru ca telul vietii mele a fost ca prin tot ce fac eu sa aduc bucurie si sa-i fac pe oameni sa fie mai buni. Dar vin numai nenorociri. Stai si te intrebi in fiecare zi ce belea mai vine! Este un blestem! Nu vezi ca suntem blestemati sa regretam ce a fost ieri? Indiferent ca a fost razboiul, perioada comunista, perioada antonesciana, tot regretam.
E ca un blestem national. Asta mi-a pus-o in cap Suzana Gadea, fost ministru al Culturii, cand intr-o zi, la teatru, ne-a spus: "Eu stiu ca voi abia asteptati sa ma dea afara, dar ce o sa regretati!". Cum sa o regreti pe asta? mi-am zis. Ei, am ajuns sa o regret! Mi-am spus: Dom’le, un mai mare blestem ca asta nu se poate! Acum, cand a venit scrisoarea sa imi accept pensia care a fost recalculata, mi-am zis: Doamne, merit! Parca inclinam sa cred ca am ajuns la normalitate, dar m-am inselat.
» Cum s-a intamplat de ati ajuns membru al Uniunii Scriitorilor din Franta inainte de a fi membru al Uniunii romanesti?
— La opt ani, dupa ce am fost inclus ca membru al Uniunii Scriitorilor din Franta, am devenit si membru si Uniunii din Romania. Un tanar teatru francez a ales un spectacol de-al meu, care a avut 48 de reprezentatii in 28 de zile. In acest timp, m-am trezit cu cineva care cerea relatii despre piesa, daca am scris-o eu. I-am explicat doamnei ca nu sunt din Franta, dar mi-a spus ca nu are nici o importanta, ca vor veghea asupra operei contra unei taxe modice. I-am spus despre ce mi s-a publicat in Franta si in alte parti. La 3-4 luni, am primit din partea Societatii Dramaturgilor si Compozitorilor de Teatru din Franta o scrisoare prin care se spunea: "Draga confrate, va anuntam cu bucurie si cinste ca ati fost primit in randul societatii noastre".
M-a surprins foarte tare, mai ales ca, la un moment dat, am primit o scrisoare prin care eram intrebat daca stiu ca piesa "Cocoselul neascultator" se joaca in Spania si Portugalia. Mi s-a cerut acordul apoi si pentru publicarea unui fragment in abecedarele spaniole. Nu peste mult timp, am primit o scrisoare din Ungaria, cum ca piesa are succes si ce sa faca cu drepturile de autor?! Le-am raspuns sa transmita drepturile la societatea din Franta, iar pe cei din Franta i-am delegat sa se ocupe de bani.
Am trecut de vreo doua-trei ori si am luat banii si marturisesc ca m-am bucurat deosebit de drepturile mele. Dar sa stii ca lista data de mine in CV-ul initial a fost urmarita in toate tarile de aceasta societate. si acum imi trimit in fiecare an materiale si imi cer parerea privind alegerea comitetului lor. asta este unul dintre argumentele principale pentru care USR s-a grabit sa ma faca membru al sau, dupa opt ani.
» Cand se va intoarce Teatrul "Excelsior" acasa, la sala de la Union?
— Trebuia din noiembrie sa intram cu specialistii pentru terminarea lucrarilor specifice salii. Pentru aceasta operatiune investitorul da 400.000 euro si se angajeaza sa asigure acest specific, dar lucrurile se amana. Cum a fost? Cand s-a inaugurat blocul Union, centrul de business, m-au invitat si pe mine. si bossul cel mare, al trustului care a facut blocul, m-a abordat: "Ce faceti, maestre, nu v-am vazut de atata vreme?! Sunt un vechi admirator al dvs, avem teatrul aici alaturi, bravo!". Nu e nici un bravo, zic, nu pot sa folosesc sala pentru ca e in regim de restrictie. Nu am bani pentru renovare. El a spus: "Sa-i faceti dlui Lucian cea mai frumoasa sala de teatru!". De atunci sunt 12 ani! Am fost la Ministerul Culturii, am umblat in dreapta, in stanga, ministerul mi-a spus ca n-a gasit investitor.
Le-am spus ca am gasit eu, pe al doilea trust ca importanta din Israel, care are constructii mari, inclusiv in Bucuresti. Au facut un contract care pare de domeniul fanteziei. Ei baga banii in cladire, cladirea ramane proprie de la inceput cat ii haul, ei isi vor recupera investitia din inchirierea etajelor superioare ale teatrului, din chiria birourilor.
» Vreti sa spuneti ca ati intalnit un mecena?
— Pai, nu s-a intamplat asta de o suta de ani! Astazi cladirea este gata, se lucreaza la finisarea interioara, iar eu trebuia sa intru cu specialistii mei, cei care au facut proiectul. Este totul aprobat. Va fi o sala care se preteaza la orice fel de spatiu scenic, polivalent, ca vechiul National care a ars. Am o sala de 300 de locuri care permite spectacole cu scena in stil elisabetan, clasic, roman… Tehnologia este de ultima generatie. Va fi un centru pentru tinerele generatii… De asta sunt revoltat, pentru ca noi, la un moment dat, eram ai Ministerului Culturii si apoi dl Caramitru ne-a facut cadoul asta de ne-a trecut la Primaria Capitalei. A fost o razbunare imbecila. A auzit ca am facut contract, parafat, inregistrat la notariat, tot ce trebuia.
El trebuia sa dea doar o semnatura de la minister, cum ca este de acord, dar atunci a refuzat pur si simplu sa semneze, mai ales ca el imi daduse aprobarea sa-mi caut un investitor. Pentru ca un an si jumatate a fost bombardat de superiorii lui, intrebandu-l "Dom’le, ce, esti nebun?!", a trecut teatrul la primarie. A facut asta si cu teatrul lui Malaimare, si cu Teatrum Mundi, teatre care apartineau Ministerului Culturii. Culmea e ca era pe fagasul asta, sa ne dea o semnatura, ca doar el ne-a indemnat sa ne cautam investitori. Doisprezece ani m-am chinuit sa obtin cele 83 de semnaturi din Consiliul General al Primariei si sa fac toate actele necesare pentru aprobare.
» Si ce se intampla in contextul acesta?
— In contextul acesta eu mai astept o saptamana semnatura lui Sorin Oprescu (primarul Capitalei – n.r.), care mi-a promis de trei luni ca o va da in regim urgent, asta pentru ca exista banii! El nu trebuie sa spuna decat ca este de acord cu imprumutul. Banii sunt! E de domeniul absurdului! Totul este absurd! Banii sunt la discretie, oricand, planurile sunt facute, materialele exista, astia se plang ca nu pot termina cladirea…
» Si totusi, de ce nu sunt date semnaturile cand sunt intrunite cele mai importante elemente?!
— Intreaba-ma ca sa te intreb! I-am rugat sa ne intalnim cu totii, sa ne spunem oful, dar n-am reusit. Daca pana saptamana viitoare nu se intampla nimic, o sa fac o campanie serioasa in presa.
» Care este situatia contractelor actorilor la Excelsior? Sunt multi platiti pe spectacol?
— Nu. Cand am obtinut autorizatia de la Andrei Plesu, pe vremea cand era ministrul Culturii, am cerut sa fie un teatru independent. Plesu a fost incantat de idee, dar mi-a zis: "N-ai sa rezisti!". S-a dovedit, in viata de toate zilele, ca a avut dreptate.
Numai Teatrul Act este independent si merge destul de greu, se chinuie foarte greu. E un fel de studio, unde cine are o suma de bani plateste ca sa joace un spectacol. Spun de inutilitatea chiar a contractului pe drepturi de autor ca este iluzoriu. Pentru ca, din momentul in care se va taia, se va distruge, va fi sacrificat fondul de colaborari, nu se mai poate incheia nici un contract.
» Constat ca inca teatrul romanesc o duce foarte greu dupa Revolutie…
— Teatrul a trait foarte greu si inainte de Revolutie, si acum, si in perspectiva. Acum mai sunt si normele metodologice de aplicare a normelor actoricesti. Sa vedeti cum se calculeaza astazi munca actorului pe scena. Exista o formula pe care ne-o dau.
Am citit asta colectivului teatrului si a starnit hohote de ras. Normele sunt realizate de Ministerul Muncii, de Ministerul Culturii… Este o hotarare de Guvern (1672) publicata in Monitorul Oficial in 29.12.2008. Ai vazut formula de calcul?! "PIF § PI ± PI x A/100"! Peste toate, firma Sigma Seven se ofera sa ne ajute la formula de calcul.
Nu am sa apelez la ei pentru ca nu avem bani. Ne cer 3.000 euro pe care trebuie sa-i platim lunar.
» Un actor de drama si de comedie
Ion Lucian s-a nascut pe 22 aprilie 1924, la Bucuresti. Actorul de teatru si de film, omul de televiziune a stralucit in roluri de drama, de comedie, aparand pe scena unor teatre de revista, de opereta, fiind regizor, scenarist, creatorul teatrelor de copii "Ion Creanga" si "Excelsior" si, nu in ultimul rand, dramaturg. Este Societar de Onoare al Teatrului National "I.L. Caragiale" din Bucuresti. Din 1973 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din Franta (Asociatia Scriitorilor Francezi de Teatru si Muzica), membru al Asociatiei Internationale a Teatrelor pentru Copii si Tineret, fondata la Paris. In 2004 a fost distins de presedintele Frantei cu titlul de Ofiter al Ordinului National al Legiunii de Onoare, ca o incununare a activitatii sale remarcabile desfasurate in spatiul francofon.
Printre realizarile de succes pot fi amintite piese de Eugen Ionescu, o piesa proprie dedicata copiilor, "Cocoselul neascultator", montata la teatre din Paris, Caen, Rennes (Franta), Montreal (Canada), Bruxelles (Belgia). A tradus piese de Moliere, Labiche, Feydeau etc. Din filmografia sa amintim: "Rosia de un kilogram" (1979), "Doctor fara voie" (1976), "Mofturi 1900" (1964), "Titanic vals" (1964), "Alo? Ati gresit numarul" (1958), "D’ale carnavalului" (1958), "Doi vecini" (1958) etc. Anul trecut a jucat, alaturi de Ileana Stana Ionescu, in spectacolul "Domnul Sisif", de Radu F. Alexandru, in regia lui Mircea Cornisteanu.
(sursa: România Liberă, http://www.infoportal.ro)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu