De mult timp spun că legile lumii se schimbă treptat pentru a face loc unei dictaturi oligarhice mondiale. Puţină lume îmi dă atenţie şi poate este mai bine, pentru că panica nu ar ajuta pe nimeni. Astăzi semnalez aceşti paşi în afara "clienţilor" mei obişnuiţi, adică România, respectiv Statele Unite puterea care dă tonul şi compune partitura acestor dependenţe financiare în strânsă legătură cu dictatura instituţională (care începe să semene din ce în ce mai mult cu doctrina activă în Germania pe vremea interbelică, sper deci să nu se ajungă la o dictatură de tip fascism). Pasul observat de mine este astăzi în Franţa, în zona instituţional cea mai democratică, Parlamentul.
Într-o mişcare de protest fără precedent în ultimii ani, deputaţii s-au adunat marţi cu puţin timp după ora locală 23.00 (24.00, ora României ), în faţa tribunei preşedintelui Adunării Naţionale, scandând "democraţie, democraţie" şi cântând imnul naţional.
Preşedintele UMP (de dreapta, majoritar) al Adunării, Bernard Accoyer, a continuat şedinţa, imperturbabil. "Accoyer, demisia", a scandat opoziţia.
Membrii partidelor de stânga au părăsit apoi sala, lăsând singur Guvernul, împreună cu majoritatea sa, să continue examinarea proiectului de lege organică, ce prevede limitarea duratei dezbaterilor parlamentare şi a dreptului la amendamente.
"Am asistat la o lovitură de forţă a anumitor deputaţi ai opoziţiei. Deplâng profund această atitudine violentă, în special din partea parlamentarilor însărcinaţi cu legiferarea. Nu este demnă de reprezentanţa naţională", a reacţionat Accoyer.
"Este prima dată în viaţa mea când văd o atitudine atât de scandaloasă şi de inadmisibilă", a denunţat secretarul de stat responsabil de Relaţiile cu Parlamentul, Roger Karoutchi.
"Trebuie să ştii să te opui, în special unui număr de decizii care pun în discuţie funcţionarea normală a democraţiei", a declarat deputatul socialist Michel Sapin la postul de radio Europe 1.
Tensiunea a urcat treptat imediat după ce Adunarea a început marţi seară să examineze articolul cel mai controversat al proiectului de lege care prevede că "amendamentele depuse de membrii Parlamentului pot fi supuse votului fără discuţie".
Executivul apreciază că este vorba de "a legifera mai bine", în timp ce opoziţia acuză şeful statului şi majoritatea sa că ar vrea să "subordoneze" Parlamentul.
Mânia partidelor de stânga a atins punctul culminant atunci când Adunarea a votat încheierea anticipată a discuţiei asupra acestui articol, în timp ce deputaţii socialişti nu se exprimaseră încă.
(sursa: http://www.mediafax.ro)
Aparent nu este nici o problemă. Ei bine problema este înscrisă în faptul că votul imperativ funcţionează foarte bine şi atunci când este interzis de Constituţie. Ce ar însemna un articol care spune "amendamentele depuse de membrii Parlamentului pot fi supuse votului fără discuţie"? Ar însemna că cei de la Guvern pot face o iniţiativă legislativă pe care apoi, profitând de majoritatea parlamentară şi disciplina de partid, să treacă legea fără a mai fi discutată. Ori rolul opoziţiei este tocmai acela de a semnala populaţiei greşelile legii, altfel este evident că disciplina de partid ar trece, cu nesimţire, orice fel de lege venită pe cale de partid sau pe cale guvernamentală. După cum văd eu sistemul instituţional, tocmai acesta este rolul Parlamentului, ca opoziţia să facă o critică reală a legilor, informând astfel populaţia, prin intermediul presei sau direct, prin stenogramele de şedinţă, astfel încât populaţia, la rândul ei, să intervină prin mişcările civice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu